Pensioner's disputed restitution claim for withheld health contributions assigned to tribunal after negative jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial, la data de 27.12.2022, pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constatarea vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021 de modificare a Codul fiscal şi aplicarea cotei de contribuţie de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON, precum şi să se dispună restituirea sumelor reţinute din pensie, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, invocând totodată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 27.04.2023, Tribunalului Covasna- completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor în materiile litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă funcţională a unui astfel de complet specializat şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Covasna -completul specializat în materie de contencios administrativ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii nu este de dreptul muncii, ci de contencios administrativ şi fiscal deoarece priveşte încasarea, în mod nelegal, a unui impozit, temeiurile juridice invocate de partea reclamantă cuprinzând şi Codul fiscal, respectiv art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, care privesc modificarea Codul fiscal. Astfel, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv este competentă să soluţioneze cauza instanţa de contencios administrativ de drept comun, respectiv tribunalul.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 483 din 21 martie 2023, Tribunalul Covasna - completul specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Covasna, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Covasna a reţinut, în esenţă, că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat constatarea vătămării drepturilor legitime şi restituirea sumelor reţinute din pensie ca urmare a emiterii O.U.G. nr. 130/2021, invocând excepţia de neconstituţionalitate a acestui act, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a mai reţinut că, deşi reclamantul nu a chemat în judecată şi Guvernul României, în condiţiile în care obiectul principal al acţiunii este solicitarea de despăgubiri ca urmare a efectelor produse de o ordonanţă de guvern, cum izvorul direct al prejudiciului presupus este actul normativ adoptat de Guvern, calitatea procesuală pentru acţiunea în despăgubiri nu ar putea avea decât Guvernul, ca autoritate emitentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aspecte care însă vor fi clarificate de către instanţa competentă.

În considerarea unor astfel de considerente, Tribunalul Covasna a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială şi teritorială revine exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului, determinată în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului, respectiv Curţii de Apel Braşov.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 82 din 12 iunie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna -completul specializat în materie de contencios administrativ şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Braşov a reţinut, în esenţă, că litigiul priveşte obligaţia reclamantului de a plăti contribuţia la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), stabilită de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, ce este o contribuţie obligatorie reglementă de Titlul V din Codul fiscal, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză, ce priveşte un raport juridic de natură fiscală, fiind instanţa de contencios administrativ.

Pe de altă parte, Curtea a arătat că reclamantul a înţeles să formuleze cererea de chemare în judecată exclusiv în contradictoriu cu instituţia competentă să stabilească şi să achite drepturile sale de pensie - Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, nu şi cu emitentul actului care a stat la baza acestor reţineri, respectiv Guvernul României, care a emis O.U.G. nr. 130/2021, act cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, motiv pentru care a apreciat ca nefiind incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, dând eficienţă principiului disponibilităţii şi având în vedere obiectul acţiunii, Curtea a constatat, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că, întrucât nu a fost contestat un act administrativ propriu-zis, este aplicabil criteriul rangului autorităţii pârâte chemată în judecată şi în raport cu care se invocă raportul juridic fiscal, care, în cauza pendinte, este o autoritate locală, faţă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din H.G. nr. 144/2016 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul Român de Informaţii.

În raport de astfel de aspecte, Curtea de Apel Braşov a apreciat că instanţa competentă să judece cauza este Tribunalului Covasna - completul specializat în materie de contencios administrativ.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Covasna, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Covasna - completul specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal) îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluţionării şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept şi nici neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, a fost constatarea vătămării drepturilor şi intereselor sale prin aplicarea cotei de contribuţie de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON, reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea unei astfel de cote de contribuţie, sub forma restituirii sumelor plătite cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală. Se observă, totodată, că reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României.

În considerarea acestor elemente, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform unor astfel de prevederi normative, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, iar o astfel de acţiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Înalta Curte consideră că, din perspectiva determinării instanţei competente să judece o astfel de acţiune, nu prezintă relevanţă dacă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat un cadru procesual subiectiv complet sau incomplet în raport de un astfel de obiect, cu atât mai mult cu cât conform art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data învestirii instanţei), instanţa este obligată, când raportul juridic o impune, să pună în discuţia părţilor extinderea cadrului procesual pasiv.

De asemenea, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a solicitat anularea unor acte administrative emise în baza ordonanţei de guvern sau obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ, motiv pentru care nu poate fi reţinută incidenţa criteriului subiectiv de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind rangul autorităţii emitente a actului.

În raport, însă, de dispoziţiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Titlului V din Codul fiscal, conform cărora reprezintă creanţă fiscală principală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce priveşte despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuţie socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din piesele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăşi valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că revine tribunalului administrativ-fiscal competenţa de a soluţiona o cauză precum cea pendinte, în litigiul de faţă, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind Tribunalul Covasna, secţia sau completul specializat în materie de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Covasna, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.