Public procurement jurisdiction conflict resolved in favor of claimant's domicile court over exclusive forum clause

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2022 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Domeniul Public Turda, în principal anularea Notificării nr. x/21.11.2022 prin care pârâta a somat-o să achite suma de 103.570 RON cu titlu de presupus prejudiciu apreciat de pârât ca fiind adus cu ocazia derulării contractului de achiziţie publică nr. x, iar în subsidiar anularea contractului de achiziţie publică nr. x şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 158 din data de 07.03.2023, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Motivând această hotărâre, Tribunalul Buzău a reţinut, în esenţă, că în art. 26.1 al Contractului de furnizare nr. x din data de 14.08.2020, încheiat în derularea unei proceduri de atribuire de licitaţie deschisă (Anunţ de participare CNI x/01.01,0001 din data de 02.03.2020), părţile au reglementat atribuirea competenţei de soluţionare a litigiilor instanţelor judecătoreşti de la sediul achizitorului.

Tribunalul Buzău a apreciat că reclamanta nu putea uza de caracterul alternativ al competenţei stabilite de alin. (1) al art. 53 din Legea nr. 101/2016, în forma ulterioară modificării unui astfel de text normativ prin Legea nr. 208/2022, întrucât, prin clauza atributivă de competenţă reglementată prin contractul de achiziţie publică, părţile au indicat o anume instanţă, iar un atare acord de voinţă are caracter obligatoriu, inclusiv din perspectiva dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1528 din data de 16.06.2023, Tribunalul Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei astfel dispuse, Tribunalul Cluj a apreciat, în esenţă, că dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data încheierii contractului de achiziţie publică, prevedeau un caz de competenţă teritorială exclusivă, care, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 208/2022, este o competenţă teritorială alternativă a secţiei de contencios a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul reclamantul.

În acest context, Tribunalul Cluj a apreciat că la momentul încheierii Contractului de achiziţie publică nr. x textul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. nu putea fi incident, faţă de teza finală a acestuia, potrivit căreia alegerea de competenţă nu poate opera când competenţa prevăzută de lege este exclusivă.

Prin urmare, Tribunalul Cluj a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., motiv pentru care a dat eficienţă alegerii făcute de reclamantă, care, dintre două instanţe deopotrivă competente teritorial, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 modificat prin Legea nr. 208/2022 (text aplicabil faţă de data introducerii acţiunii şi de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ.), a ales sesizarea tribunalului în circumscripţia căruia se afla sediul său, mai precis Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se succed:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie, pe de o parte, problema calificării ce poate fi dată unei clauze contractuale, în sensul de a se aprecia dacă aceasta reprezintă sau nu o clauză atributivă de competenţă, iar pe de altă parte, aspectul legii aplicabile din perspectiva identificării instanţei competente teritorial să judece cauza pendinte.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă."

Astfel, una dintre condiţiile impuse de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. pentru ca o clauză contractuală ce priveşte mecanismele de soluţionare a litigiilor apărute între părţi să fie calificată drept clauză atributivă de competenţă, este cea a lipsei unei competenţe exclusive reglementate în plan legislativ.

Deşi prin clauza nr. 26.1 a Contractului de achiziţie publică nr. x, părţile au arătat că eventualele litigii născute din contract sau în legătură cu acesta se vor rezolva pe cale amiabilă, iar în cazul în care încercarea de rezolvare amiabilă va eşua, diferendele se vor înainta spre soluţionare instanţelor judecătoreşti competente de la sediul achizitorului (n.a. autoritatea contractantă), Înalta Curte reţine că la data încheierii contractului în discuţie (14.08.2020), forma normativă a art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 reglementa o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia se afla sediul autorităţii contractante.

Pe cale de consecinţă, în raport de conţinutul normativ al art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 în forma în vigoare la data formării acordului de voinţă al părţilor (14.08.2020), acestea nu puteau să dispună asupra instanţei competente, motiv pentru care antereferita prevedere contractuală (ce, de altfel, în teza sa finală, reprezintă doar o preluare în plan contractual a prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data încheierii contractului) nu are natura unei clauze atributive de competenţă, în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, întrucât clauza nr. 26.1 a Contractului de achiziţie publică nr. x nu poate fi calificată drept clauză atributivă de competenţă, în aplicarea art. 24 C. proc. civ. şi în raport de data formulării cererii de chemare în judecată (27.12.2022), Înalta Curte reţine incidenţa, în cauza pendinte, în privinţa determinării instanţei competente, a prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin art. IV din Legea nr. 208/2022.

Conform unui astfel de text normativ:

"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile."

Pe cale de consecinţă, în virtutea unui astfel de text normativ, reclamanta avea deschisă opţiunea alegerii oricăreia dintre cele două instanţe deopotrivă competente teritorial, opţiune pe care aceasta a exercitat-o în condiţiile art. 116 C. proc. civ., învestind cu soluţionarea prezentei cauze instanţa în circumscripţia căreia se află sediul său social, mai precis Tribunalul Buzău.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta societatea A. S.R.L. şi pe pârâtul Domeniul Public Turda în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.