Administrative characterization of withdrawal of classified information access as a standalone challengeable act

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Protecţie Internă şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.), anularea actelor administrative constând în retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate dispusă de O.R.N.I.S.S., a raportului/actului administrativ întocmit de D.G.P.I. care conţine concluzia verificărilor efectuate şi fundamentează propunerea/solicitarea de retragere a autorizaţiei sale de acces la informaţii clasificate (pe care s-a bazat retragerea de către O.R.N.I.S.S. a autorizaţiei sale de acces la informaţii clasificate) şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 5000 Euro la cursul B.N.R. din ziua plăţii. De asemenea, a solicitat constatarea lipsei opozabilităţii acestora în a produce efecte juridice faţă de reclamant şi terţi prin faptul că nu i-au fost comunicate efectiv. A solicitat totodată suspendarea executării actelor administrative menţionate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 326/31.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 4257/10.06.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă şi fiind înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

1.4. Prin decizia civilă nr. 4249/26.09.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, stabilindu-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.5. Prin încheierea nr. 533/30.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă cererea de strămutare a cauzei, formulată de petenta Direcţia Generală de Protecţie Internă, judecarea cauzei fiind strămutată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.6. Prin încheierea din data de 06.02.2020, Curtea de Apel Bucureşti a dispus scoaterea de pe rol a cauzei privind pe reclamantul A. şi înaintarea acesteia către Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionare. La data de 19.02.2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018*.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 18 din 10 februarie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinarea formulată de D.G.P.I., a admis excepţia inadmisibilităţii cererii prin care se solicită anularea raportului întocmit de D.G.P.I. şi a respins cererea ca inadmisibilă.

Totodată, prima instanţă a respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Protecţie Internă şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, cauză venită prin strămutare de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, potrivit încheierii nr. 533/30.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la punctul I.2. de mai sus, a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În criticile sale, a arătat recurentul-reclamant că judecătorul fondului, la momentul pronunţării sentinţei, se afla în stare de incompatibilitate, potrivit prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., apoi a mai susţinut că sentinţa este nemotivată cu privire la capetele de cerere care privesc nulitatea actelor administrative emise de pârâţi, instanţa de fond necercetând fondul cauzei întrucât s-a oprit la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, pe care în mod eronat a admis-o, urmare greşitei caracterizări a actelor emise de O.R.N.I.S.S. şi D.G.P.I.

Afirmă recurentul-reclamant că actul ce cuprinde rezultatul verificărilor efectuate de către D.G.P.I. este act premergător actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate a recurentului, iar nu al actului de punere la dispoziţie (dispoziţia nr. x/27.08.2018), cum greşit a reţinut prima instanţă. I se reproşează judecătorului fondului faptul că a reţinut simplist că nu a fost atacat în prezenta cauză actul de punere la dispoziţie şi, de asemenea, că nu a fost atacat actul administrativ prin care a fost modificat sau încetat raportul de funcţie publică.

Dezvoltând aceste critici, a arătat recurentul-reclamant că incompatibilitatea judecătorului fondului s-a ivit în urma faptului că, la termenul din 02.02.2021, declarând încheiată etapa cercetării procesului şi rămânând în pronunţare, acesta a amânat pronunţarea, apărând pe portalul ECRIS ca motiv al amânării necesitatea studierii lucrărilor la sediul O.R.N.I.S.S., apoi a intervenit o modificare a acestor menţiuni, în sensul că nu a mai apărut expresia "la sediul O.R.N.I.S.S.", iar documentele relevante pentru soluţionarea cauzei fuseseră deja înaintate instanţei judecătoreşti. Se pretinde, astfel, o încălcare a principiului nemijlocirii din procesul civil, în raport de prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., susţinându-se, totodată, că a fost afectată imparţialitatea judecătorului.

În referire la faptul că sentinţa nu este motivată, a susţinut recurentul-reclamant că, oprindu-se asupra excepţiei inadmisibilităţii, motivat pe considerentul că "atât raportul, cât şi actul de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate reprezintă operaţiuni materiale care nu pot fi atacate decât odată cu actul administrativ vătămător...", prima instanţă nu a mai analizat criticile de nelegalitate invocate de către reclamant, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului şi nemotivarea hotărârii judecătoreşti.

În continuare, criticând soluţia la care s-a oprit prima instanţă, a susţinut recurentul-reclamant că actul prin care s-a retras autorizaţia de acces la informaţii clasificate a fost emis de către pârâtul O.R.N.I.S.S., care este o autoritate publică centrală, act emis în scopul executării Legii nr. 182/2002 şi care a stins raportul juridic născut la momentul emiterii autorizaţiei de acces, nefiind o simplă operaţiune administrativă sau materială. A redat recurentul definiţia noţiunii de "autorizaţie de acces la informaţii clasificate", astfel cum este aceasta prevăzută la art. 3 din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate, argumentând că un astfel de act produce efecte juridice şi prin prisma nivelurilor de secretizare atribuite informaţiilor, iar efectul retragerii autorizaţiei a fost acela că reclamantul nu a mai putu exercita atribuţiile profesionale, întrucât acest fapt necesita tocmai accesul la informaţii clasificate.

Mai arată recurentul A. că nu pot fi limitate efectele doar la exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru că retragerea autorizaţiei produce efecte ut singuli, ce pot fi constatate şi în prezentul dosar, prin faptul că persoana în cauză nu are posibilitatea de a vedea înscrisurile clasificate ce au fost administrate de părţi. Face trimitere recurentul la întâmpinarea O.R.N.I.S.S. în care se arată că autorizaţia de acces este act administrativ, susţinând, totodată, că actul ce cuprinde rezultatul verificărilor efectuate de D.G.P.I. este act premergător actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, iar nu act premergător al dispoziţiei D.G.P.I. nr. 5899/27.08.2018.

Se mai arată în recurs că instanţa de fond s-a oprit în mod greşit la faptul că dispoziţia I.G.P.R. de punere la dispoziţie nr. 5899/27.08.2018 nu a fost contestată în prezenta cauză, întrucât atât acest act administrativ, cât şi cel de încetare a raportului de serviciu (dispoziţia I.G.P.R. nr. 6451/23.08.2019) au fost contestate în cauze separate, înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti, soluţionarea acestor dosare fiind suspendată până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea formulată faţă de recursul depus de recurentul - reclamant, intimatul-pârât Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Legal citat, intimatul-pârât O.R.N.I.S.S. a susţinut că este legală soluţia primei instanţe, arătând că amânarea pronunţării, dispusă de judecătorul cauzei, a fost în conformitate cu normele procedurii civile care reglementează această instituţie, nefiind în intenţia magistratului să studieze acte la sediul O.R.N.I.S.S., aceste înscrisuri fiind deja depuse la compartimentul informaţii clasificate al instanţei, iar menţiunile de pe portal au reprezentat doar o eroare materială, ce a fost corectată.

Referitor la cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat intimatul-reclamant că instanţa a fost învestită cu excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a înscrisurilor evidenţiate în cuprinsul acesteia, excepţie care a fost admisă, cu motivarea că analiza motivelor de nelegalitate a actelor arătate se putea realiza doar în situaţia în care, în cadrul acestui litigiu, ar fi fost contestate şi actele emise de Inspectoratul general al Politiei Române, prin care s-a dispus modificarea şi încetarea raportului de funcţie publică al recurentului-reclamant.

În privinţa criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în referire la greşita caracterizare a naturii juridice a actelor atacate, susţine intimatul O.R.N.I.S.S. că avizul prealabil emis de D.G.P.I. nu întruneşte condiţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci are doar caracterul unei operaţiuni tehnico-administrative, citând, în acest sens, dintr-o decizie de speţă a Înaltei Curţi (decizia nr. 294/2012), iar în privinţa actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, nu a exprimat un punct de vedere, reluând doar considerentele primei instanţe în referire la această chestiune

4.2. În cauză a formulat întâmpinare şi intimata-pârâtă Direcţia Generală de Protecţie Internă, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea în integralitate a hotărârii civile atacate.

A susţinut intimata-pârâtă D.G.P.I. că este legală soluţia primei instanţe, nefiind fondate criticile din recurs, întrucât, potrivit prevederilor art. 142 din Standardele naţionale privind protecţia informaţiilor clasificate, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, autorizaţia de acces la astfel de informaţii se eliberează numai în baza avizelor acordate de autoritatea desemnată de securitate, în urma verificărilor efectuate asupra persoanei în cauză, cu acordul scris al acesteia, iar potrivit art. 151 alin. (1) din acelaşi act normativ, în urma primiri răspunsului autorităţii desemnate de autoritate, O.R.N.I.S.S. decide asupra acordării autorizaţiei de acces la informaţii secrete de stat.

Potrivit O.U.G. nr. 76/2016, Direcţia Generală de Protecţie Internă este structura specializată cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în această calitate avizând autorizarea personalului M.A.I. la informaţii clasificate, iar potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 182/2002, "reverificarea autorizaţiei este obligatorie şi constituie o prioritate ori de câte ori apar indicii că menţinerea acesteia nu mai este compatibilă cu interesele de securitate".

În referire la natura juridică a avizului dat de D.G.P.I., arată intimata-pârâtă că acesta reprezintă o operaţiune prealabilă obligatorie, fiind necesar pentru emiterea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, respectiv pentru retragerea acesteia, iar mai departe, O.R.N.I.S.S. are autoritatea de a decide cu privire la eliberarea/revocarea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.

Au mai fost arătate în cuprinsul întâmpinării texte legale relevante în materia procedurilor de avizare şi, ulterior, de eliberare sau de revocare a autorizaţiei de acces la documente clasificate, atribuţii ale O.R.N.I.S.S. şi natura drepturilor pe care le are persoana care deţine o astfel de autorizaţie, nefiind relevantă redarea lor, raportat la împrejurarea că nu combat criticile formulate prin recurs. În referire la aceste critici se reţine, în contraargument, că a invocat intimata-pârâtă D.G.P.I. existenţa unei erori materiale în privinţa menţiunii de pe portalul instanţei de judecată privind studierea documentelor la sediul O.R.N.I.S.S., a mai arătat intimata că prima instanţă a soluţionat corect excepţia inadmisibilităţii, ceea ce face de prisos examinarea fondului cauzei, iar potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi (decizia nr. 1923/2012) şi celei constituţionale (Decizia CCR nr. 294/2018), avizul D.G.P.I. nu este un act administrativ, neproducând în sine niciun efect juridic, el stând la baza deciziei O.R.N.I.S.S. de acordare sau de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.

În privinţa naturii juridice a acestei autorizaţii, intimata D.G.P.I. nu a formulat un punct de vedere.

4.3. La data de 11 septembrie 2023, intimatul-pârât Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat a formulat întâmpinare şi faţă de cererea de declasificare a informaţiilor cuprinse în actele comunicate la dosar de intimaţii - pârâţi, prin care a solicitat respingerea unei astfel de cereri, ca neîntemeiată şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (3) ale art. 204 C. proc. civ., în sensul ca, în raport de data formulării cererii şi a lipsei acordului expres al părţilor, să se constate incidenţa sancţiunii decăderii recurentului - reclamant din dreptul de a-şi modifica cererea de chemare în judecată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 9 iulie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 11 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată pentru data de 5 aprilie 2023, iar ulterior pentru datele de 31 mai 2023, 14 iunie 2023 şi 20 septembrie 2023.

5.2. Urmare clarificărilor solicitate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul de judecată din data de 31 mai 2023, prin cererea de precizare a cererii de chemare în judecată depusă la data de 14 iunie 2023, recurentul - reclamant a învederat că actele emise de pârâtul Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat a căror nulitate a solicitat-o în prezenta cauză sunt adresa nr. x/26.02.2018 şi adresa nr. x/14.08.2018.

5.3. De asemenea, la data de 14 iunie 2023, recurentul - reclamant a formulat o cerere de declasificare a informaţiilor cuprinse în actele comunicate la dosar de către pârâţi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Un prim motiv de casare invocat în recursul de faţă îl reprezintă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar circumscris acestui motiv a susţinut recurentul-reclamant că judecătorul cauzei a devenit incompatibil prin faptul că a afectat imparţialitatea sa în dezlegarea pricinii, dată fiind menţiunea apărută pe portalul instanţei, potrivit căreia în termenul de amânare a pronunţării era necesar să verifice înscrisurile la sediul O.R.N.I.S.S., pentru ca mai apoi, această menţiune să fie ştearsă.

Din analiza aspectelor reliefate de recurentul-reclamant, prin raportare la faptul că înscrisurile care au emanat de la pârâtul O.R.N.I.S.S. se aflau deja depuse la compartimentul de informaţii clasificate din cadrul instanţei, Înalta Curte reţine că nu poate fi calificată menţiunea apărută iniţial pe portal decât ca o eroare materială, care, de altfel, a fost îndreptată. Cum împotriva judecătorului desemnat în cauză nu au planat alte suspiciuni de afectare a imparţialităţii, iar studiul materialului probator s-a realizat în conformitate cu normele C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu a fost încălcat principiul nemijlocirii administrării probelor şi nici garanţiile procesuale referitoare la imparţialitatea magistratului din cauza de faţă, fiind respectat, în consecinţă, dreptul la un proces echitabil pentru toate părţile litigante.

Prin urmare, criticile aflate sub incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 sunt nefondate, la fel cum sunt şi cele care se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Aceasta deoarece, verificând hotărârea atacată, Înalta Curte observă că fiecare dintre soluţiile pe care le cuprinde, date asupra excepţiilor invocate în cauză, este motivată, iar raţionamentul logico-juridic prezintă coerenţa necesară pentru a conduce la soluţia adoptată.

Cât priveşte împrejurarea că prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra motivelor de nelegalitate invocate prin acţiunea în anulare, aceasta reprezintă o chestiune de calificare a naturii juridice a actelor contestate, ce ţine de interpretarea şi aplicarea normelor de drept material, motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte îl găseşte întemeiat, pentru considerentele ce urmează.

Recurentul-reclamant a atacat în contencios administrativ actele care au iniţiat procedura de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate pe care o obţinuse anterior şi retragerea în sine a respectivei autorizaţii, arătând că a fost vătămat prin aceste acte în exercitarea funcţiei deţinute în cadrul Direcţiei Control Intern din Inspectoratul General al Poliţiei Române, funcţie care era legată în mod indisolubil de condiţia deţinerii unei autorizaţii de acces la documente clasificate.

Mai departe, ca efect al unei astfel de retrageri, a fost emis actul de punere la dispoziţie nr. 5899/27.08.2018, iar la un an distanţă de la acest moment, a fost emisă dispoziţia nr. x/23.08.2019, de încetare a raporturilor de serviciu.

În privinţa operaţiunilor de avizare a accesului la informaţii clasificate, în situaţia de faţă fiind vorba despre un aviz negativ, Înalta Curte confirmă calificarea primei instanţe, aceea că avizul reprezintă o operaţiune administrativă premergătoare emiterii actului administrativ, el nefiind apt să producă efecte juridice în mod de sine stătător.

Cât priveşte însă natura juridică a autorizaţiei de retragere a accesului la informaţii clasificate, Înalta Curte reţine, din toată reglementarea cuprinsă în Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate din România, că un astfel de act are atributele unui veritabil act administrativ, fără a fi condiţionat, mai departe, de emiterea unui nou act administrativ care să permită accesul în faţa instanţelor de contencios administrativ competente doar a unei acţiuni în care se solicită şi anularea unui act subsecvent celui prin care persoanei vătămate i s-a retras accesul la informaţii clasificate.

Aceasta deoarece, pornind de la definiţia consacrată la art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se reţine că un astfel de act este emis de o autoritate publică în manifestarea prerogativelor sale de putere publică, fiind apt să dea naştere, să modifice ori să stingă raporturi juridice, în caz concret un astfel de efect constituindu-l cel rezultat din prevederile art. 176 din Standardele aprobate prin H.G. nr. 585/2002, care stabilesc că "la retragerea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces, în cazurile prevăzute la art. 175 lit. a)-d), angajatului i se va interzice accesul la informaţii secrete de stat, iar conducerea unităţii va notifica despre aceasta la ORNISS."

Pierderea dreptului de acces la informaţii clasificate reprezintă, fără îndoială, consecinţa retragerii autorizaţiei deţinute anterior de o persoană, iar mai departe, în virtutea interzicerii unui astfel de acces, se pot produce şi alte consecinţe care derivă din specificul raporturilor de serviciu în cadrul cărora s-a solicitat ori s-a condiţionat exercitarea atribuţiilor de existenţa unei autorizaţii de acces. Important de subliniat, în cauză, este faptul că retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate este un act administrativ, ce produce efecte prin el însuşi, fără a fi condiţionat de emiterea unor acte administrative ulterioare.

În acest sens este relevantă şi jurisprudenţa instanţei supreme în materie (decizia nr. 2032/2012, decizia nr. 2436/2015 şi decizia nr. 4023/2017), în toate aceste hotărâri definitive făcându-se referire la actul administrativ constând în retragerea autorizaţiei de acces.

Prin urmare, judecătorul fondului a pronunţat o soluţie greşită atunci când s-a oprit la inadmisibilitatea acţiunii, fiind necesar, în urma admiterii recursului, să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru a se putea realiza o judecată pe fond asupra acţiunii, sub toate aspectele prezentate în cauza juridică a acesteia, ce cuprinde motivele de nelegalitate şi temeiurile de drept invocate.

Calificând avizul negativ ca fiind o operaţiune administrativă, ce stă la baza retragerii autorizaţiei de acces la documente clasificate, este evident că judecătorul fondului va ţine seama de toate motivele de nelegalitate formulate şi cu privire la aceste operaţiuni administrative prealabile emiterii actului de retragere a autorizaţiei de acces, fără a exista vreo disociere asupra obiectului prezentei acţiuni în anulare, fiind incidente prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.

Soluţia astfel statuată în calea recursului este menită să asigure părţilor litigante un veritabil acces la un proces echitabil, cu respectarea dublului grad de jurisdicţie pentru astfel de cereri în materia contenciosului administrativ, instanţa de fond fiind ţinută de dezlegările obligatorii date în calea controlului judiciar, potrivit prevederilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

II.2 Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele arătate anterior, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 18 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa această hotărâre şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se pronunţa asupra celorlalte aspecte care nu au fost dezlegate şi asupra cărora judecătorul fondului este ţinut a se pronunţa, conform învestirii sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 18 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.