Recusal of appellate judges in construction permit annulment dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare formulată împotriva domnilor judecător A. şi B., de către intimata S.C. C. S.R.L., în cauza având ca obiect recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măgureni împotriva sentinţei civile nr. 36 din 11.01.2022, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a-II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta C. S.R.L. invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (invocat în cel de-al doilea memoriu de recurs - motive suplimentare), recurenta a apreciat că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a interpretat şi aplicat în mod greşit normele de drept procesual, deoarece a fost analizată cererea doar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Astfel, instanţa nu a argumentat de ce a soluţionat cererea de recuzare fără a da curs dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu privire la împrejurarea potrivit căreia judecătorul şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia din cauză.

Totodată, a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 (instanţa şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnată să o judece) şi pct. 13 (atunci când există alte elemente ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa) din C. proc. civ.

Pe fondul motivelor pentru care a fost formulată cererea de recuzare, recurenta a arătat că îşi menţine toate argumentele de imparţialitate invocate în cererea de recuzare, apreciind că ambele motive ce fundamentează respectiva cerere sunt deopotrivă incidente.

În ceea ce priveşte motivul de incompatibilitate prevăzut în art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., invocat, a arătat că, pe lângă inexistenţa vreunei motivări privind neincidenţa sa şi netemeinicia înlăturării cazului de incompatibilitate vizat astfel de legiuitor, susţine ca motiv de recuzare că este greşită interpretarea potrivit căreia diferenţa de obiect nu poate constitui motiv de recuzare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măgureni a solicitat respingerea recursului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin cererea înregistrată în dosarul nr. x/2020, pârâta C. S.R.L. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător A. şi a domnului B., motivate de faptul că aceştia au soluţionat dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova şi au pronunţat decizia nr. 210/2019 prin care a fost respinsă cererea de recurs formulată având ca obiect HCL nr. 33/10.07.2017 a Consiliului Local Măgureni. Întrucât şi în prezenta cauză partea adversă a invocat HCL nr. 33/2017 apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea formulată de recurenta pârâta C. S.R.L. privind recuzarea membrilor completului de judecată alcătuit din judecătorii: A. şi B..

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind agreată şi de instanţa de control judiciar.

Referitor la motivul de casare pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se constată că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta a apreciat că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a interpretat şi aplicat în mod greşit normele de drept procesual, neargumentând de ce a soluţionat cererea de recuzare fără a da curs dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu privire la împrejurarea potrivit căreia judecătorul şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia din cauză.

Faptul că instanţa de fond în cuprinsul considrentelor nu a citat în mod expres şi dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu echivalează cu pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură în sensul dispoziţiilor anterior citate.

Totodată, este relevant aspectul că prin cererile formulate la data de 19 septembrie 2022, domnii judecători A. şi B. au solicitat să se ia act că se abţin de la soluţionarea cauzei, motivat de faptul că în cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 210/27.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, şi-au exprimat părerea cu privire la soluţia din cauza de faţă, arătând că "conformitatea PUZ cu dispoziţiile legale este obligatorie, iar eliberarea unei noi autorizaţii de construire nu poate avea loc decât cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de lege."

Or, prin încheirea din 19 septembrie 2022, completul învestit cu soluţioanarea cererii de abţinere a respins cererea întemeiată pe disp. art. 42 alin. (1) pct. C. proc. civ. apreciind-o ca nefondată.

De asemenea, contrar susţinerilor recurentei, se constată că încheierea atacată nu a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procesual.

În cauză, motivele de incompatibilitate invocate de autorul cererii de recuzare sunt reprezentate de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:

1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;

(...) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa".

Înalta Curte, analizând criticile formulate, constată că aspectele invocate de autorul cererii de recuzare nu atrag incidenţa motivelor de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile citate, cum în mod just a apreciat şi instanţa care a soluţionat cererea de recuzare.

Raţiunea dispoziţiilor legale privitoare la recuzare este aceea de a înlătura orice suspiciune asupra imparţialităţii, care trebuie să guverneze judecata magistratului învestit cu soluţionarea pricinii, însă motivele invocate, aşa cum s-a arătat, nu atrag incidenţa dispoziţiilor legale menţionate, pentru că aspectele învederate nu reprezintă elemente din care să se poată naşte în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor recuzaţi.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispoziţiilor incidente, reţinând, în mod corect, că nu sunt incidente aceste prevederi în raport cu motivele invocate, faptul că obiectul dosarului nr. x/2017 reprezentat de anularea HCL Măgureni nr. 33/10.07.2017 prin care a fost aprobat PUZ pentru edificare staţia de sortare agregate minerale, exploatre pietriş şi nisip nu poate impieta asupra soluţionării dosarului în cauză având ca obiect anularea autorizaţiei de construcţie nr. x/14.07.2020.

Totodată, este corectă aserţiunea în sensul că legalitatea/nelegalitatea unui act administrativ se stabileşte prin raportare la dispoziţiile legale care reglementează cazurile şi condiţiile de emitere a actelor administrative, astfel că aspectele reţinute în cuprinsul deciziei nr. 210/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017 nu vizează actul administrative contestat în cauză.

În fine, în mod corect s-a reţinut în analiza cererii de recuzare, în raport cu motivele invocate, că nu sunt incidente prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., fiind respectate, totodată, dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil. Prin urmare criticile părţii nu atrag incidenţa motivului de casare invocat.

Instanţa care a judecat cererea de recuzare a îndeplinit, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Astfel, a demonstrat analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Referitor la susţinerea recurentei, în sensul că nu rezultă în ce temei a fost respinsă cererea de recuzare, instanţa de control judiciar observă, contrar susţinerilor părţii, că respectiva cerere a fost analizată din perspectiva motivelor invocate, trecând, aşadar, de filtrul admisibilităţii.

Totodată, se reţine că motivarea hotărârii răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei şi Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

În fine, se mai reţine, din interpretarea prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 ("Justiţia este… imparţială şi egală pentru toţi" - dispoziţie legală în vigoare în perioada de referinţă) că în favoarea judecătorului recuzat operează prezumţia de imparţialitate, astfel că partea care invocă prevederile sus-menţionate ale legii procesuale trebuie să facă dovada contrară acestei prezumţii.

În acest sens este şi interpretarea Curţii Constituţionale care, prin Decizia nr. 386/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., a statuat că "includerea la pct. 13 şi a "altor elemente" care pot naşte îndoieli cu privire la imparţialitate reprezintă o veritabilă normă de protecţie a persoanei care formulează cererea de recuzare, prin lărgirea sferei cazurilor de incompatibilitate cu orice alte elemente concrete care pot fi probate, de către persoana interesată, de natură a prilejui îndoieli asupra imparţialităţii judecătorului".

În mod similar, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil ce implică imparţialitatea judecătorului cauzei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în mai multe rânduri că imparţialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară (cauza Hauschildt c. Danemarcei, 24 mai 1989, par. 47).

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.