Peremption of public law action challenging abuse of power by integrity agency official due to six-month inactivity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, in a final decision, dismissed the plaintiff's request for a stay of proceedings and established the *peremption* (expiration) of the claim, resulting in the defendant's procedural victory. The dispute, a public law administrative action, involved a challenge to an alleged abuse of power by a public official employed by the Integrity Agency. The court found that the case was left unaddressed for six months following a suspension order issued for the plaintiff's failure to specify the defendant's domicile; despite subsequent attempts to resume proceedings, the plaintiff did not comply with the court's obligations or perform any procedural act capable of interrupting the statutory limit. Relying on Articles 242, 416, and 417 of the Code of Civil Procedure, the court invoked the exception of peremption ex officio, ruling that the claim perished by operation of law due to the plaintiff's lack of diligence and absence of a valid interrupting cause.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ; Peremption of public law action challenging abuse of power by integrity agency official due to six-month inactivity: Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2022, s-a dispus suspendarea judecării cererii formulate de petentul A., apreciind incidente prevederile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât petentul nu a complinit obligaţia impusă în sarcina sa de instanţa de judecată de a indica domiciliul intimatei cu care înţelege să se judece în contradictoriu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2023
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., să se constate abuzul de putere efectuat de intimată în calitate de funcţionar public, salariat al Agenţiei de Integritate.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 11 martie 2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către petent a obligaţiei impuse de instanţă în sarcina sa de a indica domiciliul intimatei cu care înţelege să se judece în contradictoriu.
De la momentul suspendării cauzei, petentul a încercat să reia judecata cauzei la data de 30 septembrie 2022 şi respectiv la data de 31.03.2023 însă, de fiecare dată fără a aduce la îndeplinire obligaţia impusă de instanţă în sarcina sa, motiv pentru care cererile de repunere pe rol succesive au fost respinse.
La data de 31 martie 2023, deşi a fost respinsă cererea de repunere pe rol a petentului A., instanţa a dispus repunerea dosarului pe rol, din oficiu, cu menţiunea citării părţilor pentru a expune un punct de vedere cu privire la intervenirea perimării cererii.
La termenul de judecată de la data de 15 septembrie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia de perimare a cererii formulate de petentul A..
Examinând, cu prioritate, excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2022, s-a dispus suspendarea judecării cererii formulate de petentul A., apreciind incidente prevederile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât petentul nu a complinit obligaţia impusă în sarcina sa de instanţa de judecată de a indica domiciliul intimatei cu care înţelege să se judece în contradictoriu.
Ulterior, la data de 30 septembrie 2022 şi respectiv la data de 31 martie 2023, petentul a formulat două cereri de repunere pe rol a cauzei, ambele fiind respinse ca neîntemeiate pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina petentului.
Totodată, la acelaşi termen de judecată de la data de 31 martie 2023, din oficiu, instanţa de judecată a dispus repunerea cauzei pe rol, acordând termen în vederea discutării excepţiei perimării.
Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 11 septembrie 2022.
Înalta Curte constată că, de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., respectiv de la data de 11 martie 2022, cauza de faţă a rămas în nelucrare din vina părţii petente, care, deşi a solicitat repunerea cauzei pe rol nu a complinit obligaţia impusă de instanţă în sarcina sa.
Având în vedere cele expuse anterior, precum şi dispoziţiile legale ce reglementează perimarea, ca sancţiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţilor ce nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.
Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul definit de lege.
Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, şi intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.
Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, iar art. 417 din acelaşi cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Faţă de textul de lege mai sus menţionat, Curtea reţine că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.
Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept şi în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de faţă, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.
În consecinţă, Înalta Curte va constata intervenită sancţiunea perimării cererii formulate de A., având ca obiect constatarea abuzului de putere efectuat de intimată în calitate de funcţionar public, salariat al Agenţiei de Integritate, în contradictoriu cu intimata B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.
Constată perimată cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B..
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2023.