Appeal against revision refusal in union certificate dispute ruled inadmissible under Article 513(4)

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi scurt istoric al dosarului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B.:

- obligarea paratei la eliberarea unei adeverinţe care sa ateste faptul ca sunt membru al B. cu drepturi depline, aceasta Adeverinţa fiindu-mi necesara calculării si încasării indemnizaţiei de merit conform prevederilor Legii nr. 83/2016 de modificarea si completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite si recunoscute ca persoane juridice de utilitate publica, precum si a Normelor metodologice de aplicarea acestei legi aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 960/2016;

- obligarea paratei sa comunice Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Administraţiei si Internelor (in a cărei evidenta si plata a pensiei ma aflu) lista cu statutul meu juridic de membru al B., pentru ca aceasta din urma, in conformitate cu prevederile Legii nr. 8/2006 modificata si completata prin Legea nr. 83/2016 sa stabilească si sa-mi plătească cuvenita indemnizaţie de merit;

- obligarea paratei B. la plata daunelor in cuantum de 2.710 RON/luna cu titlu de daune calculate conform prevederilor Legii nr. 554/2004 de la data punerii in întârziere si pana la data eliberării ADEVERINŢEI solicitate care atesta calitatea de membru al B. in vederea calculării si incasarii indemnizaţiei de merit conferita de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 5408 de la data de 4 septembrie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia rămânerii fără obiect a petitul 1 al acţiunii. A admis acţiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., obligând pârâta sa emită adeverinţa model pentru calcularea si încasarea indemnizaţiei prev. de legea 83/2016, aprobata prin anexa 1 din H.G. nr. 960/2016.totodată, a obligat pârâta sa comunice Casei Sectoriale de Pensii a MAI lista model prev. de anexa 2 in H.G. nr. 960/2016.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a daunelor materiale in cuantum de 2.710 RON/luna de la data 17.05.2017 pana la data emiterii adeverinţei arătate mai sus.

Ulterior, împotriva acestei soluţii, a formulat cerere de recurs pârâta B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 18.11.2019, sub nr. x/2017*, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile recurate şi respingerea cererii introductive de instanţă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1280/21.07.2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă B., împotriva sentinţei civile nr. 5408/04.09.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecarea respins capătul de cerere prin care s-au solicitat daune materiale ca neîntemeiat şi a menţinut în rest sentinţa.

În continuare, împotriva deciziei civile nr. 1280/21.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1406 de la data 17 iunie 2021 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către revizuentul-reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 1280 pronunţate la data de 21.07.2020 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca inadmisibilă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1406 de la data 17 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în consecinţă, admiterea cererii de revizuire.

În esenţă, în motivare, a arătat că instanţa de revizuire a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a Contencios Fiscal si Administrativ prin respingerea cererii de revizuire a reclamantului ca inadmisibila, a făcut o interpretare eronata a situaţiei de fapt si de drept.

Analiza instanţei de revizuire are caracter superficial fiind reţinută trunchiat incidenţa în speţă a considerentelor din cauza Mitrea vs. statul roman.

Dacă s-ar efectua analiza textului integral al hotărârii CEDO Mitrea vs. statul roman s-ar constata ca obiectul acestei hotărâri a fost o contestaţie în anulare prevăzuta de art. 313 si urm. din vechiul C. proc. civ., care nu are nicio legătura cu obiectul prezentei cauze.

Printr-o interpretare proprie a principiului de drept res iudicata, conform căruia nici o parte nu este îndreptăţită sa solicite o revizuire a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obţine o rejudecare si o noua analiza a cauzei, reclamantul apreciază că era îndrituit la rejudecarea cauzei sale.

Respingerea cererii reclamantului de revizuire a Deciziei nr. 1280/21.07.2020 echivalează cu exonerare de răspundere delictuala civila a B. ceea ce reprezintă o grava eroare din partea instanţei de revizuire deoarece contravine principiului de drept civil roman conform căruia orice persoana care a încălcat drepturile unei alte persoane este ţinut sa răspundă conform legii si sa repare daunele produse.

Aceasta exonerare a paratei-intimate B. de plata daunelor materiale pe care aceasta le-a cauzat reclamantului A. contravine dispoziţiilor art. 1349 C. civ. privitor la răspunderea delictuala şi art. 1 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, fiind contrara Hotărârilor CEDO.

Mai mult, hotărârea instanţei de revizuire este contrara chiar si dispoziţiilor definitive ale instanţei de fond expuse in cuprinsul sentinţei civile nr. 5408/04.09.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a de contencios administrativ si Fiscal care a stabilit in mod clar si fara echivoc existenta culpei delictuale civile a paratei-intimate B., dispoziţii validate apoi chiar de către însăşi instanţa de recurs prin Decizia nr. 1280/21.07.2020.

Este nefondata si motivarea instanţei de revizuire conform căreia reclamantul prin cererea sa de revizuire ar fi invocat in realitate o eroare de apreciere a probelor din partea instanţei de recurs.

A mai susţinut că instanţa de revizuire a reţinut greşit motivul invocat în motivarea cererii de revizuire relativ la existenţa unor probe noi(înscrisuri) care, din motive independente de voinţa părtilor, nu au putut fi prezentate instanţei de recurs înainte de pronunţarea hotărârii dar care demonstrează temeinicia si legalitatea pretenţiilor sale expuse la pct. 3 din petitul cererii de chemare in judecata.

A mai precizat faptul că instanţa nu a uzat de rolul activ aşa cum prevede art. 22 C. proc. civ.

Totodată, a susţinut că instanţa de revizuire în argumentaţia hotărârii sale de respingere a cererii de revizuire a Deciziei nr. 1280/21.07.2020 a reţinut ca reclamantul-revizuent ar fi schimbat obiectului cererii sale de chemare in judecata, aspect cu care nu este de acord.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate de reclamantul A., ca nefondate.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Totodată, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că decizia nr. 1406 de la data de 17 iunie 2021 fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea cererii de revizuire declarată împotriva deciziei civile nr. 1280 de la data de 21 iulie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2017, această din urmă hotărâre având caracter definitiv.

Pe cale de consecinţă, rezultă că şi decizia nr. 1406 de la data de 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal are caracter definitiv, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., iar recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, faţă de caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate în cauză, Înalta Curte reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ. care prevăd că, în situaţia în care recursul se va respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca si analiza motivelor de casare.

În acest sens, valorificând în cauză dispoziţia legală anterior menţionată, Înalta Curte, faţă de motivarea expusă asupra excepţiei de inadmisibilitate a prezentului demers procesual, care nu determină o evaluare a argumentelor asupra fondului recursului, şi fără a fi omise motivele de casare invocate de partea declarantă, nu va proceda la analiza criticilor expuse pe fondul căii de atac.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1406 din 17 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2023.