Appeal against entry prohibition order declared inadmissible due to finality of appellate decision under special legislation

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 23.08.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi M.A.I - Poliţia de Frontieră Română, Punctul de trecere a frontierei Aeroport Henri Coandă Otopeni, anularea dispoziţiei de interzicere a intrării pe teritoriul României nr. x/09.08.2022 şi, pe cale de consecinţă, anularea refuzului de intrare la frontieră din data de 17.08.2022.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2436 de la data de 27 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, cu sediul în Bucureşti, şi M.A.I - Poliţia de Frontieră Română, Punctul de trecere a frontierei Aeroport Henri Coandă Otopeni.

3. Cererea de recurs formulată împotriva sentinţei civile nr. 2436 de la data de 27 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

Împotriva sentinţei civile amintite a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei civile atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În esenţă, în motivare, a arătat că intimatul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a emis Dispoziţia de interzicere a intrării pe teritoriul României nr. 461432/09.08.2022, prin care a fost dispusă măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie şi rezidenţă în România a recurentului, prin interzicerea intrării pe teritoriul României, în mod nelegal.

Îşi întemeiază susţinerile pe disp. art. 291 alin. (4) din O.U.G. nr. 102/2005, republicată, care prevede în mod expres faptul că "dispoziţia de interzicere a intrării pe teritoriul României cuprinde o prezentare preciza şi completă a tuturor motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza dispunerii respectivei măsuri", cu menţiunea că motivele de fapt şi de drept nu i-au fost comunicate, invocându-se faptul că datele şi informaţiile referitoare la faptele reţinute în sarcina sa au caracter secret şi, întrucât nu sunt informaţii de interes public, nu pot face obiectul dreptului la informaţie nici măcar în ceea ce îl priveşte pe subiectul acestei restrângeri.

Practic, dispoziţia de interzicere a intrării în România nu cuprinde motivele de fapt, şi nici nu indică în concret temeiul de drept pe care se bazează aceasta, rezumându-se la a reda un text legal în întregimea sa.

În mod tot nelegal, instanţa de judecată a apreciat însă că "din lecturarea actelor contestate, în principal a dispoziţiei de interzicere a intrării pe teritoriul României, se constată că aceasta este suficient motivată în fapt şi în drept". Prin urmare, prima instanţă a efectuat o aplicare greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 27, alin. (7) si art. 291 alin. (4) din O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, astfel că se impune casarea sus-menţionatei hotărâri în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, a reluat o serie de susţineri subsumate situaţiei de fapt expuse şi la fondul cauzei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 486 alin. (1), art. 487,488, alin. (1), pct. 8, şi art. 490 şi art. 497 C. proc. civ., rap. la O.U.G. nr. 102/2005, Legea nr. 51/1991, Legea 182/2002, C. proc. civ., Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 24 aprilie 2023 intimatul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a invocat, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea recursului, iar în cazul în care se va trece la soluţionarea pe fond a cererii de recurs, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia din 23.03.2023, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata recursului la data de 15.09.2023, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată precum şi prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimat, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Totodată, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 291 din O.U.G. nr. 102/2005 care prevăd:

… (6) Împotriva măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României se poate face contestaţie, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti.

(7) Instanţa soluţionează contestaţia de urgenţă şi cu precădere, pronunţându-se prin hotărâre. Instanţa judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Hotărârea instanţei este definitivă.

(8) Introducerea contestaţiei împotriva măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României nu suspendă executarea acesteia.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile expuse de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că sentinţa civilă cu nr. 2436 de la data de 27 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal are caracter definitiv în temeiul unui text de lege special prevăzut de art. 291 din O.U.G. nr. 102/2005, text de lege care în materia contestării dispoziţiei de interzicere a intrării pe teritoriul României nr. x/09.08.2022, reprezintă norma legală de aplicabilitate imediată ce derogă de la norma generală de drept, respectiv de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi de la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, alegaţiile părţii declarante a recursului potrivit cărora sentinţa civilă de la fondul cauzei se încadrează în categoria hotărârilor date fără drept de apel, care pot fi reexaminate în cadrul unui recurs, sunt nefondate câtă vreme norma de drept care reglementează contestaţia împotriva dispoziţiei de interzicere a intrării pe teritoriul României nu prevede o asemenea cale de atac.

În aceeaşi ordine de idei, faţă de împrejurarea că legea specială (O.U.G. nr. 102/2005) nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac cu privire la sentinţa prin care s-a respins contestaţia împotriva dispoziţiei de interzicere a intrării pe teritoriul României nr. x/09.08.2022, demersul procesual al contestatorului, întemeiat pe normele de drept procedural civil şi pe normele legii contenciosului administrativ, apare ca fiind inadmisibil.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât.

Respinge recursul declarat de recurentul - contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 2436 din 27 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2023.