Off-label cancer drug reimbursement via presidential order under the right to life

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii deduse JUDECĂŢII

Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022 reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE şi AGENŢIA NAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI A DISPOZITIVELOR MEDICALE DIN ROMÂNIA solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. a solicitat ca executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 908/2022 din 05 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins atât excepţiile invocate de pârâţi (excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia rămânerii fără obiect), cât şi cererea de ordonanţă preşedenţială formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, CASA NAŢIONALĂ DE SĂNĂTATE, AGENŢIA NAŢIONALĂ A MEDICAMENTELOR ŞI A DISPOZITIVELOR MEDICALE, ca neîntemeiate.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. criticând-o pentru următoarele motive întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

- în ceea ce priveşte condiţia urgenţei, susţine reclamanta că aceasta este îndeplinită, fiind dată de prejudiciul direct, imediat şi permanent, reclamanta suferind din cauza imposibilităţii de a-şi asigura din veniturile proprii tratamentul necesar, fapt care îi afectează dreptul la viaţă.

Susţine că medicamentul solicitat are un preţ deosebit de ridicat - aproximativ 5000 RON lunar- punând-o în imposibilitate de a-l achiziţiona din resurse proprii, conducând la imposibilitatea de a urma tratamentul prescris de medic, medicul oncolog fiind cel care i-a recomandat tratament cu Bevacizumab (denumirea comercială fiind Avastin).

- actele medicale de la dosar, fac dovada prescrierii tratamentului de către medicul specialist, ca urmare a agravării stării de sănătate a recurentei - reclamante;

- prin refuzul pârâţilor de a actualiza Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale, se restrânge accesul pacienţilor la noile terapii medicale, fiind afectat dreptul la viaţă (cauza D vs. United Kingdom nr. 30240/1996);

- şi condiţia aparenţei de drept este îndeplinită, existând numeroase hotărâri judecătoreşti care au putere de lucru judecat cu privire la prescripţia "off label" a unui medicament prin care pârâţii din această cauză au fost obligaţi să-l evalueze.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A. au formulat întâmpinări intimaţii Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale.

În cadrul întâmpinării sale intimatul - pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, susţinând în esenţă că legislaţia naţională nu permite rambursarea medicamentelor ale căror indicaţii terapeutice nu au fost aprobate naţional sau de către Agenţia Europeană a Medicamentului.

La rândul său, intimata Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale, în cadrul întâmpinării, a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat susţinând că şi-a îndeplinit întru-totul obligaţiile legale care îi revin.

La acest termen de judecată intimata -pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a transmis pe fax la instanţă Concluzii Scrise, în cadrul cărora a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică, susţinând, în esenţă că, la nivel de aparenţă recurenta - reclamantă nu are dreptul în temeiul legii de a beneficia în proporţie 100% de medicamentul Bevacizumabum (denumirea comercială Avastin) pentru indicaţi terapeutică de " glioblastom", conform art. 241 alin. (1), (1)1 şi 12, art. 242, 243 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 9 din Anexa 36 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al Preşedintelui CNAS nr. 1068/627/2021, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 din H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 564/499/2021, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 lit. l) din Anexa 1 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 861/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 05.07.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13.09.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, după soluţionarea cu prioritate a excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata şi Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale, în sensul respingerii acesteia, luând act de solicitarea părţilor de judecare a cauzei în lipsă şi considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Răspunsul la întâmpinări

Deşi întâmpinările celor doi intimaţi i-au fost comunicate în termenul legal, recurenta - reclamantă A. nu a formulat Răspuns la acestea, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 494 C. proc. civ.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările formulate de intimaţi, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele în continuare arătate:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte aminteşte că, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aceasta a fost soluţionată cu prioritate în şedinţa publică de la termenul de faţă, în sensul respingerii, motivele avute în vedere de instanţă fiind menţionate în practicaua prezentei hotărâri.

Totodată, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de aceeaşi intimată şi în această etapă procesuală, în condiţiile în care aceasta a fost analizată şi respinsă de instanţa de fond, iar această soluţie nu a fost criticată nici de către recurenta - reclamantă prin recursul dedus prezentei judecăţi şi nici de către această pârâtă, printr-un recurs propriu, nu va mai fi analizată de instanţa de control judiciar, pe considerentul că această chestiune dezlegată de prima instanţă, nefiind atacată, a intrat în puterea lucrului judecat.

Procedând la analizarea pe fond a recursului, Înalta Curte constată că reclamanta A. a fost diagnosticată cu glioblastom. De la data stabilirii diagnosticului, reclamanta a suferit intervenţii chirurgicale pentru extirparea tumorilor şi a urmat tratament specific cu chimioterapie şi radioterapie, iar medicul curant a recomandat tratament cu Bevacizumab (denumirea comercială Avastin).

În prezent, medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin) este inclus pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, iar pacienţii beneficiază de compensare 100% (gratuit), pentru următoarele indicaţii terapeutice oncologice: cancer colorectal, cancer bronho-pulmonar, cancer renal, neoplasm oravian epitelial.

În ceea ce priveşte aspectul legalităţii impunerii în sarcina pârâţilor a obligaţiei vremelnice de a asigura reclamantei medicamentul solicitat, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei -reclamante sunt de natură să conducă la casarea hotărârii primei instanţe.

Temeiul de drept al cererii îl constituie dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. conform cărora instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantei există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Sunt reglementate trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, şi anume urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Condiţia urgenţei este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamanta le-au depus la dosar şi din care rezultă boala cronică pentru tratarea căreia medicamentul solicitat este absolut necesar şi are efecte pozitive.

Totodată preţul ridicat al medicamentului solicitat şi procedura îndelungată necesară includerii acestuia în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgenţa emiterii unei ordonanţe prin care să fie asigurat medicamentul respectiv în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolii de care suferă reclamanta, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispoziţiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viaţă, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită, măsura fiind dispusă de instanţa de fond până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Referitor la condiţia vizând aparenţa dreptului în favoarea reclamantei, intimaţii - pârâţi invocă cadrul normativ reprezentat de H.G. nr. 720/2008, astfel cum a fost reţinut şi prin sentinţa atacată, din care rezultă că în favoarea reclamantei nu există această aparenţă, întrucât indicaţia pentru care a solicitat tratamentul nu se regăseşte în protocolul terapeutic corespunzător administrării şi monitorizării tratamentului.

Înalta Curte constată că medicamentul în discuţie nu are indicaţie terapeutică pentru afecţiunea de care suferă reclamanta, potrivit reglementărilor în vigoare, dar reţine că din referatul medical rezultă că reclamanta suferă de o boală gravă - glioblastom - iar medicul curant i-a prescris tratament cu Bevacizumab.

Reţine Înalta Curte că intimatul pârât Ministerul Sănătăţii a iniţiat un proiect de ordin privind decontarea medicamentelor prescrise off-label, astfel că acesta recunoaşte situaţia medicamentelor prescrise de medici unor pacienţi pentru indicaţii terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, aşa-zisa prescriere off-label, şi intenţionează să o reglementeze.

Constată Înalta Curte că nu este vorba în cauză despre un tratament preferenţial acordat unui cetăţean în defavoarea altui cetăţean, cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără discriminări şi fără privilegii, respectiv drepturi egale pentru toţi asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate, ci despre îndeplinirea obligaţiei de asigurare a unei asistenţe medicale adecvate pacienţilor, obligaţie la care face referire şi jurisprudenţa CEDO citată în considerentele sentinţei recurate.

În condiţiile în care aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei, dispunerea măsurii provizorii de asigurare a medicamentului care a avut efecte pozitive, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), până la data pronunţării asupra fondului litigiului, este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viaţă al reclamantei, drept consacrat atât de art. 22 din Constituţia României, cât şi de art. 2 din Convenţia europeană privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, căruia îi corespunde obligaţia corelativă a statului de a asigura respectarea acest drept prin luarea măsurilor necesare în acest sens.

Condiţia neprejudecării fondului raportului juridic litigios este, de asemenea, îndeplinită, aceasta decurgând, atât din caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât şi din prevederea legală conform căreia ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când există judecată asupra fondului.

Într-adevăr, măsura solicitată de reclamantă este o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului, şi constă în recunoaşterea de către pârâţi a dreptului său de a beneficia de decontare integrală pentru medicamentele utilizate în tratarea afecţiunii de care suferă. Sub aspectul caracterului provizoriu, se reţine că, fiind o obligaţie pecuniară, evaluabilă în bani, nu are caracter definitiv, existând posibilitatea întoarcerii executării în cazul unor astfel de obligaţii, în condiţiile legii.

Nu se poate considera că ar avea loc o prejudecată a fondului dreptului câtă vreme instanţa de recurs analizează strict condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale urmând să dispună o măsură provizorie, asupra fondului urmând să decidă instanţa învestită cu cererea de obligare a pârâtelor la includerea medicamentului pe lista medicamentelor decontate integral pentru afecţiunea de care suferă. Înalta Curte are în vedere faptul că, spre deosebire de acţiunea de fond, procedura ordonanţei preşedinţiale nu presupune dovedirea, de către reclamantă, a temeiniciei pretenţiei formulate. Aparenţa de drept este în favoarea reclamantei dacă poziţia acesteia, în cadrul raportului juridic generator al pretenţiilor sale, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei analize sumare a situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept incidente speţei.

În speţă, Înalta Curte constată că reclamanta a probat aparenţa de drept, dovedind că starea sa medicală impune tratamentul cu medicamentul solicitat, conform indicaţiilor medicului oncolog dispuse prin Referatul medical nr. 507 din 06.04.2022 şi Biletul de externare anexate la filele xdin dosarul de fond, însă costul acestora este unul prohibitiv. Reglementarea condiţiilor de acordare a tratamentului solicitat, respectiv conformarea legislaţiei interne cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de reclamantă, urmează a fi examinate în cadrul acţiunii de fond, unde vor fi avute în vedere şi apărările pârâţilor referitoare la inexistenţa unui cadru legal care să permită decontarea integrală a acestui tratament. Însă, pentru admiterea prezentei ordonanţe preşedinţiale este suficient a se constata, la o analiză sumară, afectarea drepturilor fundamentale ale pacientului într-o manieră suficient de gravă pentru a se dispune, cu caracter provizoriu, o anumită conduită în sarcina pârâţilor.

Este real faptul că indicatiile terapeutice pentru medicamente nu se pot autoriza decât în condiţiile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 861/23.07.2014, prin depunerea unei documentaţii la Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale, din care să rezulte îndeplinirea criteriilor prevăzute în cuprinsul ordinului, urmată de emiterea unei decizii favorabile din partea acestei instituţii. Procedura este însă una laborioasă, care implică o perioadă lungă de timp; or, timpul este elementul care lipseşte intimatei-reclamante, întrucât orice întârziere poate avea consecinţe deosebit de grave, punând în pericol chiar dreptul la viaţă al acesteia. Aşadar, dreptul care s-ar păgubi prin întârziere, la care se referă dispoziţiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., este dreptul la viaţă (incluzând dreptul la ocrotirea sănătăţii), drept garantat de art. 22 alin. (1), art. 34 din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Astfel, art. 22 din Constituţia României stabileşte că:, "(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.", iar art. 34 dispune că:

"(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii".

De asemenea, art. 2 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevede că:

"Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege."

Înalta Curte reţine că în sarcina statului revine o obligaţie de asigurare a unei asistenţe medicale adecvate pacienţilor, obligaţie la care face referire şi jurisprudenţa CEDO în materie. Înalta Curte apreciază a fi relevante parte dintre considerentele Hotărârii Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenţie, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin), deoarece acesta nu era inclus în lista medicamentelor decontate:

"28. Curtea a admis faptul că nu este imposibil ca actele şi omisiunile autorităţilor în materie de politica sănătăţii să angajeze, în anumite împrejurări, răspunderea acestora în temeiul art. 2. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura înalte standarde profesionale în rândul angajaţilor din domeniul sănătăţii şi protejarea vieţilor pacienţilor, Curtea nu poate accepta ideea că nişte chestiuni precum eroarea de judecată a personalului din domeniul sănătăţii sau coordonarea neglijentă între membrii personalului din domeniul sănătăţii în tratamentul unui pacient sunt suficiente, în sine, să angajeze răspunderea unui stat contractant din perspectiva obligaţiilor lui pozitive în temeiul art. 2 din convenţie pentru apărarea vieţii [a se vedea Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V şi Öneryildiz împotriva Turciei (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII].

29. Curtea reaminteşte că abordarea sa faţă de interpretarea art. 2 este ghidată de ideea că obiectul şi scopul convenţiei ca instrument pentru protecţia persoanelor impune interpretarea dispoziţiilor sale şi aplicarea lor astfel încât garanţiile acesteia să fie practice şi efective (a se vedea, de exemplu, Yaşa împotriva Turciei, 2 septembrie 1998, pct. 64, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-VI).

30. În cazul de faţă, capătul de cerere invocat în faţa Curţii este că autorităţile naţionale nu au făcut ceea ce era de aşteptat din partea lor, nu numai de către reclamant, ci şi de către instanţele interne (supra, pct. 13-14), care le-au ordonat să îi asigure reclamantului medicamentele necesare ca să se trateze de boala care în cele din urmă i-a cauzat moartea."

Înalta Curte va avea în vedere şi Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, care prevede în art. 12 că:

"Statele (...) recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai buna sănătate fizică şi mentală pe care o poate atinge.", precum şi Rezoluţia Parlamentului European din 10 aprilie 2008 privind combaterea cancerului în Uniunea Europeană extinsă, care a sesizat "diferenţele surprinzătoare şi inacceptabile la nivelul calităţii serviciilor oferite de centrele pentru tratarea cancerului, al centrelor de radioterapie şi al accesului la medicamente împotriva cancerului" şi a îndemnat, în art. 30 al acestei rezoluţii, Comisia şi statele membre să se asigure că medicamentele pentru tratarea cancerului să fie disponibile în egală măsură în toate statele membre, pentru toţi pacienţii care au nevoie de ele.

În acest context, instanţa de recurs apreciază că, prin refuzul acordării, cu titlu provizoriu, până la o pronunţare definitivă asupra fondului pretenţiilor, a unui tratament medical prescris de medicul specialist, s-ar leza dreptul intimatei-reclamanti la sănătate şi implicit la viaţă, acesta fiind de altfel şi dreptul clamat prin cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa de control judiciar consideră că, în mod greşit judecătorul fondului a respins cererea de ordonanţă preşedinţială, câtă vreme medicamentele solicitate sunt prevăzuet în lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală, însă nu şi pentru indicaţia de care suferă reclamanta, iar acest tratament i-a fost prescris acesteia de medicul specialist oncolog (eficienţa unui astfel de tratament neputând fi reconsiderată de către instanţa de judecată).

Or, o neacordare provizorie a acestui medicament, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), ar genera o lezare a dreptului la sănătate, astfel cum acesta derivă din dreptul la viaţă, fiind în discuţie şi îndeplinirea obligaţiei de asigurare a unei asistenţe medicale adecvate pacienţilor, ce incumbă Statului Român prin autorităţile cu competenţe într-o astfel de materie (pârâţii), obligaţie la care face referire şi jurisprudenţa CEDO.

Pentru considerentele expuse, constatând că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 997 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze în parte sentinţa civilă recurată şi, rejudecând, să admită cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., obligând pârâţii să asigure reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond, menţinându-se soluţia de respingere a excepţiilor invocate de pârâţi, ca neîntemeiate, aceasta nefiind recurată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 997 C. proc. civ., urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să admită recursul promovat de reclamanta A., să caseze sentinţa civilă recurată şi, în urma rejudecării, să admită cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., obligând pârâţii să asigure reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 908/2022 din 5 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A..

Obligă pârâţii să asigure reclamantei, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.