Cassation appeal against HoReCa emergency restrictions annulled for non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Cererea de chemare în judecată

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Pitesti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2020, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. şi H. S.R.L. au formulat cerere de anulare a normelor din art. 5, 6 din anexa 3 a HGR 1065 din 11.12.2020 (prin care se prelungeşte starea de alertă pe teritoriul României), şi prin art. 3,4 şi 1 din Hotărârea 63 din 15.12.2020 a CJSU Argeş, şi a actelor subsecvente, inclusiv a Hotărârii 58/2020 a CNSU, în contradictoriu cu Guvernul României şi CJSU Argeş, totodată, solicitând suspendarea acestor norme.

Cererile de intervenţie accesorie

Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenţie accesorie, prin care a invocat:

- excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, faţă de dispoziţiile art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013; deşi reclamantele susţin că sunt scutite de la plata taxei de timbru, în temeiul Legii nr. 136/2020, această acţiune nu are ca obiect constatarea unor măsuri dispuse de actul normativ, respectiv: Legea nr. 136/2020 nu a stat la baza emiterii H.G. nr. 1065/2020, nefiind invocată ca temei de drept în preambulul acesteia din urmă, iar măsurile dispuse prin H.G. nr. 1065/2020 nu sunt dintre cele prevăzute de Legea nr. 136/2020.

- excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile;

- inadmisibilitatea capătului de cerere privind suspendarea executării HGR nr. 1065/2020, raportat la dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/204; în cauză este vorba despre un act prin care, începând cu data de 14.12.2020, s-a dispus prelungirea stării de alertă pe teritoriul României, pe o durată de 30 de zile (art. I). Având în vedere premisele adoptării actului în discuţie, obiectul de reglementare şi scopul acestuia, rezultă că Hotărârea Guvernului nr. 1065/2020 se circumscrie categoriei de acte administrative prevăzute de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind un act emis pentru înlăturarea consecinţelor epidemiei de COVID-19 şi, pe cale de consecinţă, nu îi este aplicabilă procedura reglementată de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocate de reclamante. În raport de soluţiile care pot fi pronunţate, ar fi contrar interpretării logico-juridice ca legiuitorul să interzică judecarea unei suspendări în temeiul art. 14 (care ar dura numai până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare) şi să permită judecarea cererilor formulate în temeiul art. 15 (ale căror efecte s-ar produce până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare). Pe fondul cererii de suspendare, intervenientul a susţinut că reclamantele nu dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenţie accesorie, întemeiată pe dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 81 alin. (5) din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, motivat de faptul că Departamentul, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului Naţional pentru Situaţii de urgenţă.

Modificarea cererii de chemare în judecată

La 15.01.2021, reclamantele au formulat precizare la cererea de chemare în judecată, prin care au completat acţiunea şi cu anularea HGR nr. 3/2021, ce conţine aceleaşi restricţii prevăzute de HGR nr. 1065/2020.

Cererea a fost reiterată şi prin precizarea depusă la data de 19.01.2021. .

Pe fondul cauzei, reclamantele arată că îşi menţin apărările din acţiunea iniţială, reluate cu ocazia contraargumentării excepţiilor din întâmpinarea depusă:

- lipsă competenţă emitent hotărâre de prelungire a stării de alertă de peste 60 de zile termen rezultat din art. 4 din Legea 55/2020 şi O.U.G. nr. 68/2020

- încălcare ierarhie acte normative, încălcare norme din legea 24/2000, art. 4, 16 şi 69, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 55/2020 şi impunerea de norme restrictive pornind de la spaţiu închis din definiţie dintr-o normă diferită ce nu se regăseşte în O.U.G. nr. 55/2020

- nemotivare bazată pe studii ştiinţifice, analize epidemiologice şi în contextul obligării reclamantelor să înregistreze clienţii în baza ordinului de ministru comun, atât raportat la efectele desfăşurării activităţii în domeniu Horeca versus alţi operatori

- discriminarea din domeniul activităţii societăţilor Horeca şi încălcare drept constituţional desfăşurarea activitate economică şi drept la muncă fără despăgubiri şi fără să se precizeze termenul limitat în care se iau acestea

- omisiune reglementare legată de funcţionare terasă în sensul excepţiei din art. 8 alin. 2 din Legea nr. 55/2020.

- interzicere desfăşurare activitate restricţionare cu încălcare art. 53 din Constituţie.

Reclamantele arată că îşi menţin apărările din acţiunea iniţială, precizată prin documentul cu nr. 10 din 15.02.2020.

Raportat la noua prelungire a stării de alertă în urma Hotărârii 3/2021 solicită comunicarea în termen optim a documentaţiei ce stă la baza acestei noi prelungiri şi a continuării măsurilor de tip restrictiv ce depăşeşte termenul de prelungire din art. 4 din Legea 55/2020 pentru a se formula apărarea în cunoştinţă de cauză.

Se solicită obligarea depunerii documentaţiei şi a întâmpinării de CJSU Argeş legat de măsurile luate în situaţia de prelungire stare de alertă pentru a se putea formula apărarea în cunoştinţă de cauză aşa cum obligă Legea nr. 136/2020.

Prin precizarea depusă la data de 18.01.2021, reclamantele au arătat că în drept solicitarea de anulare a acestor noi acte normative emise cu acelaşi conţinut se întemeiază pe aceleaşi motive ca şi cererea iniţială.

La data de 20.01.2021, reclamantele au formulat următoarele solicitări:

- Să fie obligat DSU să prezinte actul din care rezultă că are personalitate distinctă de MAI, în caz contrar acesta neavând capacitate juridică de a sta în justiţie distinct de MAI, în raport de dispoziţiile art. 81 alin. (5) din Legea 21/2004.

- Să se verifice cum poate MAI să formuleze cerere de intervenţie ca iniţiator al H.G. nr. 1065/2020, dar şi ca autor al hotărârilor CNSU cu obiect similar.

- Obligarea Guvernului să menţioneze ce ministere au avizat proiectul H.G. nr. 1065/2020

La data de 21.01.2021, reclamantele a formulat o precizare la cererea completată, prin care invocă decizia CCR 157 din 13.05.2020, arătând că aceasta nu a fost respectată la adoptarea hotărârilor atacate, cu referire la art. 45 şi art. 41 din Constituţie.

Se susţine în completarea cererii de anulare că actele normative sunt emise cu încălcarea incompatibilităţilor de primul ministru şi ministrul de interne, cu nerespectarea art. 105 şi urm. din Constituţie şi cu lipsa de competenţă a Guvernului de a declara starea de alertă raportat la prevederile art. 4 şi 8 din O.U.G. nr. 21/2004.

La data de 22.01.2021, reclamantele au formulat o nouă precizare la cererea completată, prin care reiterează în esenţă motivele solicitării anulării actelor administrative normative atacate şi precizând că au formulat şi plângere prealabilă la care însă nu au primit răspuns.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată la data de 21.01.2021 de către reclamante

Prin cererea depusă la fila x, s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 21/2004, art. 4 din O.U.G. nr. 21/2004, aliniatele referitoare la competenţele de stabilire a stării de alertă din O.U.G. nr. 21/2004 legată de definiţia stării de alertă, modificată si completată, a art. 3,8 din Legea 55/2020, art. 15 din Legea 136/2020 ce încalcă art. 1 alin. 5 şi 1(4), art. 147, art. 53, cu referire la art. 41 şi 47, art. 73, art. 93, art. 105, art. 147 şi art. 124 din Constituţie, prin raportare la considerentele deciziei CCR 157/2020.

Din precizarea depusă la dosar rezultă că cererea de sesizare a CCR vizează art. 4 indice 3,4, 5 din Legea 15/2014 prin care s-a adoptat O.G.21/2004 modificată prin O.U.G. nr. 68/2004, art. 2 lit. f), art. 3 şi 8 din Legea 55/2020şi art. 15 din Legea 136/2020.

În motivarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale reclamanţii critică în esenţă definiţia dată de art. 41 din O.U.G. nr. 21/2014, introdus prin O.U.G. nr. 68/2014, care a abrogat definiţia anterioară din art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 21/2014, sub aspectul caracterului său de maximă generalitate şi ambiguitate, care include orice, cu încălcarea deciziei CCR 157/2020, fără să exprime clar care este diferenţa între starea de alertă şi cea de urgenţă, fără precizarea clară a noţiunilor, fără să se prevadă începutul şi terminarea acestei situaţii, ce tip de măsuri se pot lua, pentru a nu exista confuzii ce determină încălcarea atribuţiilor Preşedintelui României şi al Parlamentului potrivit Constituţiei şi interzicerea, limitarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Precizarea cererii de chemare în judecată

La data de 24.09.2021, reclamantele au depus o precizare în care au arătat că raportat la contextul legislativ actual îşi menţin acţiunea precizată pentru argumentele arătate în aceasta, având în vedere că la acest moment este în vigoare H.G. nr. 932/09.09.2021, publicată în Monitorul Oficial, care în preambul are trecute hotărârile de Guvern criticate în acţiunea precizată.

Solicită a se avea în vedere lipsa de culpă a reclamantelor în respectarea regulilor de celeritate a procedurii, precum şi art. 5 ce prevede expres că actele pentru punerea în executare a hotărârii de Guvern îşi menţin valabilitatea.

Mai arată că actele respective au produs efecte juridice prin care au prejudiciat reclamantele.

Soluţionarea excepţiilor şi a cererilor incidentale

Cauza a fost iniţial repartizată unui complet de 3 judecători.

La termenul din data de 15.01.2021, Curtea, în complet de 3 judecători, a constat că este competentă să soluţioneze cauza, însă compunerea completului este de 1 judecător, nefiind incidente dispoziţiile art. 15 din Legea 136/2020.

Cauza a fost repartizată în consecinţă prezentului complet de judecător unic.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.01.2021, instanţa, analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţiile puse în discuţia părţilor a respins excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii cererii şi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pentru capetele de cerere privind anularea Hotărârii Comitetului Judeţean Situaţii de Urgenţă 63/2020 şi Hotărârea Comitetului Naţional Situaţii de Urgenţă 58/2020.

Cu privire la excepţia lipsei de interes faţă de acţiunea în anulare a Hot CNSU 58/2020 şi H.G. nr. 1065/2020, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată în raport de faptul că aceste hotărâri şi-au produs deja efectele, fiind înlocuite cu noile acte normative privind starea de alertă începând cu data de 13.01.2021, respectiv H.G.3/2021 şi Hot. CNSU 3/2021, cu privire la care reclamantele au formulat cerere de modificare, în sensul că au solicitat anularea noilor acte. Prin urmare, în raport de faptul că au formulat o cerere de modificare a acţiunii, în temeiul art. 204 C. proc. civ., solicitând anularea noilor acte normative privind starea de alertă, singurele care produc efecte după 13.01.2021, Curtea a apreciat că reclamantele nu mai justifică un interes actual în sensul art. 33 C. proc. civ.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004, susţinută oral la termenul de astăzi, se reţine că, la solicitarea instanţei de a preciza în scris această excepţie, reclamantele au precizat că nu înţeleg să invoce propriu-zis o excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004, ci a invocat o excepţie de neconvenţionalitate în raport cu art. 6 C.E.D.O., solicitând înlăturarea sa de la aplicare.

Prin aceeaşi încheiere s-a luat act că reclamantele renunţă la cererea de suspendare şi au fost încuviinţate în principiu cererile de intervenţie în interesul pârâţilor formulate de M.A.I şi D.G.S.U.

La termenul din 29.01.2021 reclamantele au arătat că renunţă la solicitările de la dosar cu privire la dovedirea capacităţii juridice a DSU, precizarea ministerelor care au avizat hotărârile şi solicitarea ca MAI să expliciteze dubla calitate de intervenient ca iniţiator şi autor al hotărârii atacate.

Apreciind ca fiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 din Legea 47/1992, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (4) din acelaşi act normativ, Curtea a admis cererea de sesizare şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 indice 1, 2, 3, 4 şi 5 din O.G.21/2004 şi art. 3 şi 8 din Legea 55/2020.

Curtea a dispus totodată suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Împotriva soluţiei de suspendare a cauzei s-a formulat recurs.

Prin decizia nr. 3567/10.06.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus casarea încheierii pronunţate în data de 29.01.2021 în ceea ce priveşte soluţia de suspendare a cauzei şi a fost trimisă cauza Curţii de Apel Piteşti pentru continuarea judecăţii.

Asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizia nr. 416/10.06.2021, comunicată Curţii de Apel la data de 2.08.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 814 din 25 august 2021, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4^1, art. 4^2, art. 4^3, art. 44şi art. 45din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi s-a constatat că dispoziţiile art. 3 şi art. 8 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

După casarea cu trimitere spre rejudecare a încheierii de suspendare din data de 29.01.2021, comunicată Curţii la data de 30.07.2021, cauza a fost repusă pe rol la data de 23.08.2021.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2021, Curtea a respins excepţia de inadmisibilitate pentru lipsa plângerii prealabile, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea 554/2004, având în vedere că hotărârile atacate au intrat în circuitul civil şi au produs efecte.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 217/F-CONT pronunţată în data de 19.11.2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii invocate de pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea depusă la 18.10.2021 referitoare la H.G. nr. 932/2021.

Respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, CJSU Argeş, şi intervenienţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE şi DEPARTAMENTUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE."

Cererile de recurs

Recursul principal

Împotriva sentinţei civile nr. 217/F-CONT pronunţată în data de 19.11.2021 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., încadrând criticile sale în cazurile de casare prevăzute la articolul 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În cadrul cererii de recurs a solicitat admiterea acestuia, casarea, desfiinţarea sentinţei şi pe fond constatarea caracterului ilicit al Hotărârilor nr. 3/2021 a CNSU din 2021 şi a hotărârii CJSU Argeş prin care s-a interzis activitatea la terase a reclamantelor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul HORECA, dar şi activitatea propriu-zisă, fără compensare, despăgubire în condiţiile art. 23 din Legea nr. 55/2020 în mod discriminatoriu faţă de agenţii economici din art. 9 al Legii nr. 55/2020 şi pe cale de consecinţă anularea din anexa 3 la HGR 3/2021 a art. 1 pct. 14, art. 6 pct. 1, pct. 2 pct. 3, ce vizeazăun comportament discriminatoriu, nemotivat între reclamante din domeniul horeca şi alţi agenţi economici la care se referă art. 9 din Legea nr. 55/2020.

Recursul incident

Împotriva aceleiaşi sentinţe, împreună cu întâmpinarea la recursul principal formulat de reclamanta A. S.R.L., a formulat recurs incident intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemate în judecată pentru lipsa plângerii prealabile şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, admiterea excepţiei inadmisibilităţii, şi respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului principal promovat de reclamantă au formulat întâmpinări recurentul - intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne precum şi intimaţii Guvernul României, Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Comitetul Judeţean Pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, trei dintre aceştia, cu excepţia intimatului Comitetul Judeţean Pentru Situaţii de Urgenţă, invocând excepţia netimbrării recursului principal promovat de reclamantă, recurentul - intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne invocând şi excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea recursului şi a întregii acţiuni.

Pe fondul recursului principal s-a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică.

Împotriva recursului incident promovat de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne au formulat întâmpinări intimaţii Departamentul Pentru Situaţii de Urgenţă şi Guvernul României, solicitând admiterea acestuia.

Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) C. proc. civ., raportat la obiectul recursului ce vizează soluţia pronunţată cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711, art. 201 alin. (5) C. proc. civ., precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 18.03.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare, urmând ca, în temeiul art. 248 C. proc. civ., să analizeze mai întâi excepţia netimbrării recursului principal promovat de reclamanta A. S.R.L., ce ţine de regularitatea învestirii instanţei cu judecata cererii de recurs, raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., eventual, condiţionat de modul de soluţionare a acesteia, şi excepţia lipsei de interes a recurentei - reclamante în promovarea recursului principal, invocată de recurentul - intervenient accesoriu, şi în subsidiar, fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii dedusă judecăţii.

În cadrul procedurii de regularizare, urmare a rezoluţiei completului învestit cu soluţionarea dosarului, din data de 10 februarie 2022, i s-a adus la cunoştinţă recurentei - reclamante obligaţia de a achita taxa de timbru în cuantum de 100 de RON, Adresa emisă de instanţă la data de 18 februarie 2022, cu această menţiune, fiind depusă la cutia poştală a recurentei la data de 25 februarie 2022, conform Procesului-verbal de înmânare, ataşat la dosar.

Şi pentru acest termen de judecată a fost citată recurenta -reclamantă cu menţiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, citaţia cu această menţiune fiind, de asemenea, depusă la cutia poştală a părţii, conform Procesului-verbal de înmânare ataşat la dosar, partea neconformându-se dispoziţiilor date de instanţă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, înainta de a proceda la analizarea pe fond a celor două recursuri, va analiza mai întâi, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului principal promovat de reclamanta A. S.R.L., invocată de recurentul - intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne precum şi de intimaţii Guvernul României şi Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, aceasta având legătură cu legala învestire a instanţei cu prezenta cale de atac, constatând neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată.

Verificând actele şi lucrările dosarului sub acest aspect, reţine Înalta Curte că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte reţine deopotrivă şi dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 ce prevăd că " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".

Potrivit art. 1 şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac.

Totodată, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii", iar potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., menţiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol este prevăzută sub sancţiunea nulităţii: "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Deopotrivă, instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 494 din C. proc. civ., conform cărora " Dispoziţiilor de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta acţiune."

Se constată astfel că actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluţionarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plăţii taxelor de timbru corespunzătoare.

Cum recurenta - reclamantă A. S.R.L. nu a timbrat anticipat recursul, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, urmare a Rezoluţiei unui membru al completului de judecată nr. 1 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, căruia i-a fost repartizat aleatoriu şi dosarul de faţă, din data de 10.02.2022, încă din procedura de regularizare a recursurilor i s-a adus la cunoştinţă acesteia obligaţia de a timbra cererea de recurs cu suma de 100 Ron, sub sancţiunea anulării, astfel cum rezultă din Adresa şi din Procesul-verbal de înmânare ataşate la dosar.

Având în vedere că recurenta - reclamantă nu s-a conformat acestei dispoziţii la momentul regularizării dosarului, s-a revenit cu aceeaşi menţiune prin citaţia emisă pentru acest termen de judecată, astfel cum rezultă din citativul ataşat la dosar, citaţia fiind depusă la cutia poştală a societăţii la data de 27.06.2022, partea neconformându-se nici pentru acest termen de judecată, în sensul de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă de către recurentă o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Astfel, având în vedere că, în speţă, recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta - reclamantă a fost legal citată pentru termenul de astăzi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, însă nu s-a conformat obligaţiei de timbrare, deopotrivă, reţinând că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul principal promovat de reclamanta A. S.R.L. ca netimbrat, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Recursul incident promovat de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte constată ca fiind incidente dispoziţiile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., la care trimite articolul 491 C. proc. civ., ce vizează recursul incident şi recursul provocat, potrivit cărora, "(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Aceasta este situaţia şi în cauză, unde recursul reclamantei se va anula, ca netimbrat.

Legiuitorul a înţeles să transpună aplicarea acestor prevederi şi în privinţa procedurii de soluţionare a recursului, astfel, potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Astfel, având în vedere dispoziţiile anterior menţionate şi soluţia ce va fi pronunţată cu privire la recursul principal promovat de reclamantă, respectiv, de anulare a acestuia, ca netimbrat, Înalta Curte va constata recursul incident promovat de intervenientul accesoriu Minisaterul Afacerilor Interne, ca rămas fără efect.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul principal formulat de reclamanta A. S.R.L., ca netimbrat.

Totodată, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2), art. 491 alin. (1) şi art. 494 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata recursul incident formulat de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 217/F-CONT din 19 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca netimbrat.

Constată recursul incident formulat de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 217/F-CONT din 19 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.