Prosecutor's promotion appeal rejected: DNA service does not satisfy statutory requirement of two years at lower appellate prosecutor's office

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, în data de 21.05.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. Anularea Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 309 din 15.04.2021.

2. Anularea Hotărârii nr. 59 din 06.04.2021 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor, în funcţii de execuţie, organizat în perioada februarie - iunie 2021.

3. Constatarea îndeplinirii condiţiilor de înscriere şi de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în perioada februarie - iunie 2021 pentru promovarea efectivă a procurorilor, în funcţii de execuţie, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare.

4. Obligarea pârâtului ca, prin comisia de concurs şi comisia de evaluare, să parcurgă şi în privinţa sa procedura de promovare efectivă prevăzută în Secţiunea a 2-a din Capitolul IV al Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 681/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie.

5. Suspendarea executării actelor administrative unilaterale atacate, Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 309 din 15.04.2021 şi Hotărârea nr. 59 din 06.04.2021 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie organizat în perioada februarie - iunie 2021, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.05.2021, sub număr de dosar x/2021 reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, suspendarea executării Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 309 din 15.04.2021 şi a Hotărârii nr. 59 din 06.04.2021 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie organizat în perioada februarie- iunie 2021, până la soluţionarea definitivă a cauzei care face obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă obligarea pârâtului ca, prin comisia de concurs şi comisia de evaluare să parcurgă şi în privinţa reclamantului procedura de promovare efectivă prevăzută la Secţiunea a 2-a din capitolul IV al Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 681/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de litispendenţă invocată de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, dispunând trimiterea cererii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, înregistrată sub nr. dosar x/2021, la dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1184/10.08.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a Contencios Administartiv şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub acelaşi număr unic de dosaer, respectiv sub nr. x/2021, la data de 07.09.2021.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 550 din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată, respingând deopotrivă şi cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 309/15.04.2021 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 59/06.04.2021 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor cu funcţie de execuţie, ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa Civilă nr. 550 pronunţată la data de 21 octombrie 2021 de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal ambele părţi au exercitat calea de atac a recursului: reclamantul A. promovând recurs principal, iar pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii recurs incident depus împreună cu întâmpinarea la recursul principal.

Recursul principal formulat de reclamantul A.

În cadrul recursului său, reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată,

1. Anularea Hotărârii secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 309 din 15.04.2021.

2. Anularea Hotărârii nr. 59 din 06.04.2021 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor, în funcţii de execuţie, organizat în perioada februarie - iunie 2021.

3. Constatarea îndeplinirii condiţiilor de înscriere şi de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în perioada februarie - iunie 2021 pentru promovarea efectivă a procurorilor, în funcţii de execuţie, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare.

4. Obligarea pârâtului ca, prin comisia de concurs şi comisia de evaluare, să parcurgă şi în privinţa sa procedura de promovare efectivă prevăzută în Secţiunea a 2-a din Capitolul IV al Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 681/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare. a procurorilor în funcţii de execuţie.

5. Suspendarea executării actelor administrative unilaterale atacate, Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 309 din 15.04.2021 şi Hotărârea nr. 59 din 06.04.2021 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie organizat în perioada februarie - iunie 2021, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În dezvoltarea criticilor sale, a susţinut recurentul-reclamant că îndeplineşte condiţiile legale de participare la concursul de promovare efectivă.

Invocând dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, şi art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, recurentul arată că a funcţionat ca judecător Ia Curtea de Apel Timişoara în perioada 01.12.2008 - 21.08.2013 (cu mult peste 2 ani) şi ca procuror militar numit la Direcţia Naţională Anticorupţie (în cadrul PICCJ) în perioada 01.09.2013 - 30.01.2021 (de asemenea, cu mult peste 2 ani).

Consideră că, din interpretarea dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă în mod clar că, pentru verificarea îndeplinirii condiţiei prev. de art. 462 din Legea nr. 303/2004 de a fi funcţionat efectiv cel puţin 2 ani la parchetul de pe lângă curtea de apel sau la curtea de apel, trebuie luată în considerare toată activitatea candidatului desfăşurată (cei puţin) Ia acest nivel, indiferent dacă magistratul a fost încadrat la instanţă (cum este cazul său) sau/şi la parchetul corespunzător ori/şi la cel superior.

Spiritul normei în discuţie (art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004) este acela ca magistratul candidat să fi activat cel puţin 2 ani la nivelul inferior celui pentru care solicită promovarea şi nu la o anumită unitate de instanţă/parchet.

Susţine că, în interpretarea rigidă dată de pârât şi de prima instanţă, un judecător sau procuror nu ar putea promova decât la instanţa ori parchetul superior teritorial. De exemplu, un procuror care a funcţionat mai mult de 2 ani la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, deşi a obţinut gradul imediat superior prin concurs la nivel naţional (nu pentru un parchet anume), nu ar putea promova efectiv la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Aceasta pentru că Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş nu este subordonat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în sensul art. 65 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. De asemenea, un procuror nu ar mai putea promova efectiv la nivelul imediat superior nici în situaţia în care ar fi activat mai mult de 2 ani la nivelul la care se solicită promovarea sau la un nivel suprior celui la care se solicită promovarea. Astfel, unui procuror de tribunal care a ocupat 3 ani o funcţie de conducere la PICCJ dar a funcţionat mai puţin de 2 ani în unitatea din care provine, i s-ar refuza promovarea la un parchet de curte de apel.

Consideră că ambele situaţii descrise sunt absurde şi nu au fost în intenţia legiuitorului.

De altfel, susţine că prima instanţă nu a dat un răspuns concret acestui principal argument al reclamantului, privitor la îndeplinirea condiţiei de 2 ani prevăzută de art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, mărginindu-se la a reţine că aceasta este distinctă de condiţia de 10 ani vechime din art. 44 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ şi că activitatea desfăşurată la DNA nu se circumscrie funcţionării efective la parchetul de pe lângă curtea de apel.

Pentru considerentele de mai sus apreciază ca fiind nelegală hotărârea comisiei de organizare a concursului de a respinge candidatura unui magistrat pentru promovarea efectivă la PICCJ pe motiv că nu ar îndeplini cerinţa vechimii de 2 ani la parchetul ierarhic inferior, în condiţiile în care acesta a funcţionat efectiv aproape 5 ani ca judecător la curtea de apel şi peste 7 ani ca procuror militar chiar în cadrul PICCJ, Ia DNA.

În situaţia admiterii cererii sale de înscriere la concurs, susţine că este necesară parcurgerea procedurii de promovare efectivă şi în privinţa sa de către comisia de concurs şi comisia de evaluare.

Cât priveşte suspendarea actelor administrative atacate, recurentul susţine că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile privind existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Cazul bine justificat constă în importanţa promovării pentru cariera sa. Astfel, a dobândit prin concurs gradele profesionale corespunzătoare tuturor nivelurilor din procuratura română (cele de tribunal şi curte de apel ca judecător, iar cel de PICCJ ca procuror, în timp ce eram încadrat la DNA). După ce a activat aproape 5 ani la Curtea de Apel Timişoara şi peste 7 ani Ia DNA (în cadrul PICCJ), este firesc să dorească şi să poată funcţiona la PICCJ.

Iminenţa producerii pagubei este determinată de expirarea perioadei fixate pentru concursul de promovare (februarie - iuniei:2021), orice întârziere aducând prejudicii dreptului constituţional la muncă, prin înlăturarea posibilităţii de a activa la unitatea la care am dreptul să funcţionez.

Nu poate primi susţinerea primei instanţe că actele administrative atacate nu ar fi susceptibile de a fi puse în aplicare. Jurisprudenţa instanţei supreme române este în sensul admiterii cererii de suspendare, existând nenumărate exemple de magistraţi cărora pe această cale li s-a permis participarea la concursuri de promovare.

Cât priveşte interesul procesual, recurentul arată că, deşi în prezent funcţionează pe un post de conducere în cadrul secţiei parchetelor militare a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ocuparea funcţiei actuale are caracter provizoriu, spre deosebire de ocuparea unei funcţii de execuţie (urmărită prin prezenta acţiune), care are loc pe o perioadă nedeterminată.

În drept, invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..art. 41 alin. (1) din Constituţie, art. 7, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (3), art. 15 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 44 alin. (1) Iii. c) şi art. 46A2 din Legea nr. 303/2004, art. 33 rap. la art. 14 alin. (3) din Hotărârea secţiei pentru procurori a CSM nr. 681/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie.

Recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii

Împreună cu întâmpinarea la recursul principal formulat de reclamantul A., pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident, invocând nelegalitatea hotărârii din perspectiva motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurentul - pârât în cadrul recursului incident că instanţa de fond a dispus în mod netemeinic şi nelegal cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea actelor atacate.

A arătat că inadmisibilitatea este determinată de faptul că cererea de suspendare nu priveşte un act administrativ cu caracter individual a cărui executare să poată fi suspendată în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Contrar celor reţinute de instanţa fondului, Hotărârea nr. 309 din 15.04.2021 a secţia pentru procurori şi Hotărârea nr. 59 din data de 06.04.2021 a Comisiei de organizare al concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie reprezintă operaţiunii administrative, actul producător de efecte juridice fiind hotărârea de validare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) şi (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 681/2019. Practic, după finalizarea tuturor etapelor concursului secţia pentru procurori validează rezultatele finale ale concursului printr-o hotărâre care reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice.

Solicită astfel a se observa că, prin cererea de faţă, nu se solicită anularea unor acte administrative, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci a unor operaţiuni administrative premergătoare adoptării actului de validare a concursului, nesusceptibile de a produce efecte juridice prin ele înseşi.

În cazul de faţă, actul administrativ care se va emite în urma verificării respectării prevederilor legale şi regulamentare de desfăşurare a concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie este hotărârea de validare a concursului ce se va adopta de secţia pentru procurori, aşa cum s-a arătat anterior. Acesta este actul administrativ care poate face obiectul unei căi de atac în condiţiile Legii nr. 554/2004.

În lipsa unei hotărâri de validare a concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie, ce ar putea constitui un act administrativ vătămător, sau a contestării unui asemenea act, o cerere care să vizeze anularea unor operaţiuni-premergătoare, aşa cum sunt actele atacate, apare ca fiind inadmisibilă, dacă nu se solicită anularea acestor operaţiuni împreună cu actul administrativ producător de consecinţe juridice, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Invocând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal: decizia nr. 1184/13.04.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 1140/11.04.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 3125/10.11.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 4523/07.10.2021 şi decizia nr. 1972/13.05.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, a susţinut că Hotărârea nr. 309 din 15.04.2021 a secţiei pentru procurori şi Hotărârea nr. 59 din data de 06.04.2021 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie reprezintă operaţiuni administrative. În aceste condiţii, aceste acte nu pot fi considerate acte administrative, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c)} din Legea nr. 554/2004, faţă de prevederile art. 1, art. 8 din Legea nr. S54/2004 privind contenciosul administrativ.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii în anularea actelor atacate.

Apărările formulate în cauză

În cauză, atât recurentul-reclamant A. cât şi recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii au formulat întâmpinări în cadrul cărora au combătut criticile părţii oponente din cadrul recursurilor.

Răspunsul la întâmpinare

Doar recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat Răspuns la întâmpinarea recurentului - reclamant A., acesta din urmă depunând Note de şedinţă.

Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 01.02.2022 s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursurilor la data de 13.09.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare asupra excepţiei tardivităţii recursului principal, sub aspectul soluţiei ce vizează cererea de suspendare, asupra excepţiei lipsei de interes, invocate prin recursul incident, precum şi asupra fondului celor două recursuri.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, a motivelor de casare invocate, a apărărilor şi a normelor legale incidente litigului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte reţine ca fiind întemeiată excepţia tardivităţii invocată de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la recursul principal promovat de reclamantul A., în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 309/15.04.2021 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 59/06.04.2021 a Comisiei de Organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţie de execuţie şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei ce vizează cererea de suspendare, ca tardiv formulat.

Deopotrivă, va respinge recursul principal formulat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi hotărâri, în ceea ce priveşte acţiunea în anulare şi recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate, pentru considerentele arătate în continuare:

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând excepţia tardivităţii recursului principal promovat de recurentul - reclamant A., excepţie invocată de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii, în ceea ce priveşte soluţia ce vizează cererea de suspendare a actelor atacate, constată că aceasta este întemeiată, în considerarea faptului că soluţia pronunţată de prima instanţă asupra cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 309/15.04.2021 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 59/06.04.2021 a Comisiei de Organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţie de execuţie este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2), coroborat cu art. 14 alin. (4), ambele din Legea nr. 554/2004, în care se arată că "(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare".

Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel." Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, demers ce presupune exercitarea unui drept procesual.

În cauză, reclamantul A. a formulat un singur recurs, transmis pe e-mail la data de 16 noiembrie 2021, criticând atât soluţia de respingere a acţiunii în anulare, ca neîntemeiată, cât şi soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 309/15.04.2021 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 59/06.04.2021 a Comisiei de Organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţie de execuţie, ca inadmisibilă, hotărârea în cadrul căreia instanţa fondului a pronunţat aceste soluţii, respectiv sentinţa civilă nr. 550 pronunţată la data de 21.10.2021 de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiindu-i comunicată reclamatului la data de 05.11.2021.

Or, raportat la data comunicării acestei hotărâri - 05.11.2021 - cele 5 zile prevăzute de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru promovarea recursului împotriva soluţiei date cererii de suspendare, s-au împlinit la data de 11.11.2021, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea ataca această soluţie.

Cum recurentul a transmis recursul la data de 16.11.2021, după împlinirea termenului din 11.11.2021, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii, invocată de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul principal promovat de reclamantul A. împotriva soluţiei ce vizează cererea de suspendare, ca tardiv formulat.

Raportat la această soluţie, ce conduce la rămânerea definitivă a soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 309/15.04.2021 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 59/06.04.2021 a Comisiei de Organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţie de execuţie, Înalta Curte nu va mai analiza excepţia lipsei de interes a reclamanului în susţinerea cererii de suspendare, în considerarea faptului că excepţia inadmisibilităţii prevalează verificării cerinţei interesului şi care, prin ipoteză, poate fi verificată numai în cazul unei cereri admisibile.

Trecând la analizarea pe fond a celor două recursuri ce vizează acţiunea în anulare, Înalta Curte va examina mai întâi recursul incident promovat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, dat fiind faptul că acesta priveşte admisibilitatea acţiunii în anularea actelor atacate şi, o eventuală respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii în anulare, ar face inutilă analizarea argumentelor invocate prin recursul principal, ce privesc fondul dreptului.

În esenţă, a susţinut intimatul - pârât că instanţa de fond a respins, în mod netemeinic şi nelegal, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare, în condiţiile în care, prin cererea de chemare în judecată nu se solicită anularea unor acte administrative, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci a unor operaţiuni administrative premergătoare adoptării actului de validare a concursului, nesusceptibile de a produce efecte juridice prin ele înseşi.

A arătat recurentul - pârât că hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice, în timp ce toate celelalte hotărâri prin care se stabilesc măsuri de ordin organizatoric pentru desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţie, fiind acte premergătoare, sunt supuse controlului judecătoresc numai odată cu hotărârea de validare.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, reţinând că dispoziţiile incidente din Legea nr. 554/2004 sunt cele ale art. 1 alin. (1):

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.".

Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

Noţiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Aşadar, dreptul la acţiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ unilateral, ci şi în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, reţinând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea".

Din înscrisurile de la dosar rezultă că, prin Hotărârea nr. 59/06.04.2021 a fost respinsa cererea recurentului - reclamant de înscriere la concursul de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie, organizat în perioada februarie - iunie 2021.

Reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri iar prin Hotărârea nr. 309/15 aprilie 2021 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant, astfel cum rezultă din conţinutul acesteia (dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal nr. x/2021).

Contrar celor susţinute de către recurentul - pârât în cadrul recursului incident, hotărârile anterior menţionate nu reprezintă simple operaţiuni administrative, premergătoare actului administrativ final reprezentat de hotărârea de validare a rezultatelor concursului. Actele emise produc ele însele efecte, întrucât împiedica participarea reclamantului la examenul de promovare efectivă organizat de pârât .

Pe de altă parte, Hotărârea nr. 309 din 15 aprilie 2021 emisa de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant împotriva hotărârii emisă de Comisia de concurs are caracterul unui act administrativ, fiind emisă de o autoritate publică şi producând efecte, respectiv împiedicarea participării reclamantului la concursul de promovare efectivă in funcţii de execuţie a procurorilor.

Cum, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii", Înalta Curte constată astfel că este în drept să se pronunţe şi asupra legalităţii hotărârii Comisiei de organizare a concursului, ca act preparatoriu, prin prisma posibilităţii de a se pronunţa asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat. (Hotărârea secţiei pentru Procurori nr. 309/15.04.2021).

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect judecătorul de primă jurisdicţie a respins apărarea recurentului - pârât privind inadmisibilitatea acţiunii în anulare, criticile recurentului - pârât din cadrul recursului incident sub acest aspect neputând fi reţinute de către instanţa de control judiciar.

Faţă de aceste motive, Înalta Curte urmează a respinge recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondat.

În continuare, analizând recursul principal promovat de reclamantul A., în ceea ce priveşte acţiunea în anulare, Înalta Curte constată netemeinicia acestuia, raportat la dispoziţiile art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ce prevăd că " Pot participa la concursul de promovare efectivă la instanţele şi parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care (...) au dobândit gradul profesional corespunzător instanţei sau parchetului la care solicită promovarea şi au funcţionat efectiv timp de cel puţin 2 ani la instanţa sau parchetul ierarhic inferior, în cazul promovării în funcţiile de (...) procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.»

Instanţa de control judiciar constată că prevederile art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt foarte clare sub aspectul condiţiei funcţionării efective timp de cel puţin 2 ani la parchetul ierarhic inferior celui unde solicită promovarea efectivă, dispoziţiile legale fiind interpretate corect de către prima instanţă şi de către recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii.

Raţiunea cerinţei funcţionării efective cel puţin 2 ani la parchetul ierarhic inferior a fost tocmai aceea a asigurării dobândirii unei experienţe profesionale minime la parchetul ierarhic inferior de către procurorii ce doresc să promoveze efectiv la un parchet ierarhic superior, indiferent de perioadele determinate în care aceştia au desfăşurat activitate în cadrul unor alte unităţi de parchet.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că desfăşurarea activităţii de către recurentul - reclamant la Direcţia Naţională Anticorupţie nu se circumscrie fucţionării efective la parchetul de pe lângă curtea de apel, parchet ierarhic inferior Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde acesta a solicitat înscrierea pentru promovarea efectivă, având în vedere că DNA are o competenţă specială, exclusivă, pe care celelalte unităţi de parchet nu o au.

Contrar susţinerilor recurentului - reclamant, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ce prevăd condiţia funcţionării efective timp de cel puţin 2 ani la parchetul ierarhic inferior celui unde se solicită promovarea efectivă, nu sunt de natură a îngrădi în vreun fel dreptul la promovare efectivă al acestuia, atâta vreme cât are posibilitatea de a îndeplini cerinţa legii, funcţionând efectiv timp de cel puţin 2 ani la un parchet de pe lângă curtea de apel, pentru a putea promova efectiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faptul că recurentul - reclamant a fost judecător la Curtea de Apel Timişioara şi ulterior a îndeplinit funcţia de procuror militar la Direcţia Naţională Anticorupţie nu se circumscrie funcţionării efective, cel puţin 2 ani, la parchetul de pe lângă curtea de apel, parchet ierarhic inferior Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde recurentul - reclamant a solicitat înscrierea pentru promovarea efectivă.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că vechimea de 10 ani prevăzută de dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, invocată de recurentul - reclamant, în funcţiile de judecător sau procuror, este necesar să fie îndeplinită pentru participarea la concursul de promovare pe loc şi este diferită de condiţia funcţionării efective de cel puţin 2 ani la parchetul ierarhic inferior, prevăzută de dispoziţiile art. 462 alin. (1) din acelaşi act normativ, condiţie necesară să fie îndeplinită pentru participarea la concursul de promovare efectivă.

Contrar criticilor recurentului, instanţa de control judiciar reţine că dispoziţiile art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 referitoare la cerinta functionării efective timp de cel putin 2 ani la parchetul ierarhic inferior în cazul promovării efective în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie sunt de strictă interpretare, neputând fi asimilate perioadele în care procurorul şi-a desfăşurat activítatea la structurile specializate din cadrul Ministerului Public. În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de către recurentul - reclamant în calitate de judecător, Înalta Curte apreciază că legiuitorul a avut în vedere doar vechimea efectivă de minim 2 ani la parchetul ierarhic inferior în situaţia promovării efective la Parchetul de pe Iângă Înalta Curte de Casaţie Justiţie, nu şi pe cea de judecător.

Se constată, aşadar, că deşi recurentul - reclamant îndeplineşte prima condiţie generală de participare la concurs, acesta nu a funcţionat efectiv timp de cel puţin 2 ani la un parchet de pe lângă curtea de apel.

Aşadar, instanta fondului a reţinut în mod corect că recurentul - reclamant nu a îndeplinit condiţiile de a participa la concursul de promovare efectivă organizat în perioada februarie - iuníe 2021, având în vedere că nu a funcţionat efectiv timp de cel putin 2 ani la parchetul ierarhic inferior celui unde a solicitat promovarea efectivă, respectiv la parchetul de pe lângă curtea de apel.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii în anulare şi, astfel, de menţinere a actelor atacate, este legală, fiind pronunţată cu interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 462 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, criticile recurentului, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reţinute.

Prin urmare, criticile formulate de recurentul - reclamant în cadrul recursului principal sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă sub acest aspect reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a cadrului normativ incident cauzei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, urmează a admite excepţia tardivităţii, invocată de recurentul -pârât Consiliul Superior al Magistraturii şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul principal formulat de reclamantul A. împotriva soluţiei ce vizează cererea de suspendare, ca tardiv formulat.

Deopotrivă, în ceea ce priveşte soluţia dată acţiunii în anulare, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat atât de către recurentul - reclamant A., în cadrul recursului principal, cât şi de către recurentul -pârât Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul recursului incident, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge atât recursul principal formulat de reclamantul A., în ceea ce priveşte acţiunea în anulare, cât şi recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii invocată de recurentul -pârât Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge recursul principal formulat de reclamantul A. împotriva soluţiei ce vizează cererea de suspendare, ca tardiv formulat.

Respinge recursul principal formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 550 din 21 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte acţiunea în anulare şi recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.