Tax annulment appeal held inadmissible for failure to establish a material error rather than substantive judicial error

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi, anularea Deciziilor de impunere nr. x/27.03.2017 şi nr. y/27.03.2017, precum şi a Raportului de inspecţie fiscală.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unui nou Raport de inspecţie fiscala cu decizii de impunere aferente, în sensul modificării bazei de impozitare privind impozitul pe profit pentru anii 2011-2015 şi anularea creanţei fiscale suplimentare privind impozitul pe profit in valoare 3.189 RON.

De asemenea, a solicitat anularea măsurii suspendării soluţionării contestaţiei fiscale nr. 1008/25.04.2017 în ceea ce priveşte obligaţii fiscale stabilite suplimentar prin actul de control: accize în sumă de 1.216.615 RON şi TVA în cuantum de 291.988 RON aferent accizei.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5312 din 12 decembrie 2018, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte Decizia nr. 284/11.08.2017, emisa de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în ceea ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei administrative referitoare la sumele de 1.216.615 RON (accize) si 291.988 RON (TVA aferent accizelor), menţinând în rest această decizie.

De asemenea, a respins acţiunea fata de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi, ca neîntemeiată, obligând, totodată, pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la plata către reclamantă a sumei de 4.284 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând, fiecare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Prin Decizia nr. 3325 din 03 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 s-a constatat nulitatea recursurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 5312 din 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Contestaţia în anulare ce face obiectul judecăţii

Împotriva Deciziei nr. 3325 din 03 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acestei căi de atac, anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului formulat în cauză, în sensul admiterii acestuia, casării în parte a hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei, ca neîntemeiate.

Motivele contestaţiei în anulare

În opinia contestatoarei soluţia de anulare a recursului formulat de ANAF este rezultatul unor erori materiale, instanţa de fond reţinând în mod eronat că nu s-au dezvoltat critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar s-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi s-a reluat situaţia de fapt cu referire la motivele pentru care actele administrative au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente.

În continuare, susţine contestatoarea că recursul autorităţii este motivat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., aceasta criticând hotărârea de fond sub toate aspectele în sensul că instanţa de fond nu a aplicat legislaţia arătă în apărările de fond ale aurorităţii.

Solicită astfel să se constate că, la ultimul paragraf de la pagina 2 şi primul paragraf de la pagina 3 din recursul formulat s-au menţionat următoarele: "În mod contrar celor retinute de instanţa de fond faţă de interpretarea privitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 277 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în temeiul căruia a fost suspendată soluţionarea cauzei A. S.R.L., până la soluţionarea definitivă a laturii penale, precizăm că, potrivit principiului de drept "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat", legea trebuie aplicată în sensul aplicării ei, iar nu in sensul neaplicării, deşi dispoziţiile legale mai sus menţionate lasă organelor abilitate un drept de apreciere asupra oportunităţii luării măsurii de suspendare a soluţionarii contestaţiei, justa intelegere a prevederilor legale invocate mai sus trimite la concluzia că decizia privind suspendarea cauzei se impune a fi luată ori de cate ori este vădit că soluţionarea laturii penale a cauzei are o înrâurire hotărâtoare asupra dezlegării pricinii, suspendarea soluţionarii având natura de a preîntampina emiterea unor hotărâri contradictorii".

Astfel, arată contestatoarea că, rezultă în mod clar că autoritatea a criticat reţinerile instanţei de fond cu privire la aplicarea gresită a dispoziţiilor art. 277 din Codul de procedură fiscală, dispoziţii în baza cărora organul de soluţionare a contestaţiilor a suspendat soluţionarea contestatiei formulata de societate.

Având în vedere că instanţa de fond a înlăturat motivele pentru care s-a dispus suspendarea solutionării contestaţiei administrative formulate, consideră ca a procedat în mod corect menţionându-le şi în motivele de recurs.

In acest sens, apreciază că soluţia pronunţată de către instanţa supremă în sensul de a constata nulitatea recursului declarat de către ANAF este rezultatul unei erori materiale, întrucât autoritatea a formulat recursul doar cu privire la anulare Deciziei nr. 284/11.08.2017 în ceea ce priveste suspendarea solutionarii contestatiei administrative şi singurele motive pe care le putea invoca erau referitoare la motivele pentru care instanţa de fond a anulat decizia menţionată.

Prin urmare, arată că recursul formulat cuprinde motivele de nelegalitate prevăzute, criticile expuse încadrându-se în mod clar în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

In consecinţă, solicită a se constata că decizia pronunţată în prezenta cauza, cu privire la constatarea nulitatii recursului formulat de ANAF, este rezultatul unei erori materiale.

In concluzie, solicită admiterea contestaţiei în anulare şi pe cale de consecinţă anularea deciziei civile nr. 3325/03.06.2021 si rejudecând recursul formulat de autoritate împotriva sentinţei civile nr. 5312/1 2.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vlll a contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr. x/2018, să se admită recursul, să se caseze în parte hotărârea instanţei de fond, cu consecinta respingerii în totalitate a acţiuni, ca neîntemeiată.

În drept contestaţia în anulare a fost întemeiată pe depoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Apărările intimatelor

La contestaţia în anulare promovată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare doar intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, solicitând admiterea acesteia, casarea în parte a hotărârii contestate şi rejudecând recursul ANAF, să se respingă în tot acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în sensul menţinerii, ca legale şi temeinice, a Deciziei nr. 281/11.08.2017 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Arată că înţelege să achieseze la criticile formulate de contestatoare în cadrul contestaţiei în anulare, susţinând că instanţa de recurs în mod nelegal a respins recursul motivat de faptul că nu s-au dezvoltat critici propriu zise faţă de hotărârea atacată de către recurenta ANAF, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi s-a reluat situaţia de fapt.

Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Rezoluţia preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 01.02.2022, s-a fixat primul termen pentru judecata contestaţiei în anulare la data de 13.09. 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a susţinerilor părţilor, Inalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Contestaţia în anulare îmbracă două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun (reglementată de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ.). Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată împotriva hotărârilor definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Art. 503 alin. (2) C. proc. civ. prevede patru motive pentru exercitarea contestaţiei în anulare specială, respectiv: 1.hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Prezenta contestaţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatoarea susţinând că decizia pronunţată de instanţa de recurs, în ceea ce priveşte constatarea nulităţii recursului său, este rezultatul unei erori materiale, în condiţiile în care recursul formulat cuprinde motivele de nelegalitate prevăzute, criticile expuse încadrându-se în mod clar în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

Cu referire la acest motiv de contestaţie în anulare, în doctrină s-a reţinut că textul de lege se referă la noţiunea de eroare materială "în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale - cum ar fi respingerea recursului în mod greşit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluţionarea recursului în absenţa motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanţa a cărei hotărâre se atacă, menţiuni greşite referitoare la incidentele procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea atacată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale".

De asemenea, tot în doctrină, s-a afirmat că motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. din 2010 reprezintă o preluare a motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 teza întâi din C. proc. civ. de la 1865, cu deosebirea că noţiunea de "greşeală materială" a fost înlocuit cu noţiunea de "eroare materială".

În speţă, se observă că instanţa de recurs a constatat nul recursul declarat de ANAF împotriva hotărârii instanţei de fond, reţinând că susţinerile acesteia nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii introductive de instanţă, cu trimiterea la calculul obligaţiilor fiscale reţinute în sarcina acesteia.

Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestatoarea din prezenta cauză nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin motivele indicate, aceasta invocă o pretinsă greşeală de judecată, tinzând de fapt să obţină o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispoziţiilor incidente în raport cu circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare.

Aşadar, în cazul în speţă, contestatoarea nu invocă o eroare materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci pretinse greşeli de judecată săvârşite de către instanţa care a soluţionat recursul, greşeli care, însă, nu pot face obiectul contestaţiei în anulare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că în pricina de faţă contestaţia în anulare formulată nu îndeplineşte condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale susmenţionate, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în ipoteza reglementată de dispoziţiile citate, instanţa de recurs apreciind în mod corect, în raport de actele şi lucrările dosarului, faptul că recursul ANAF este nul, pentru considerentele expuse în decizia atacată.

Conchizând, Înalta Curte reţine că susţinerile contestatoarei nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil "recurs", imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că nu este incidentă ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 3325 din 3 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.