Petition response obligation: requirement to prove valid receipt of electronic petition to establish administrative silence under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare de judecată

Prin cererea înregistrată la data de 05.04.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta Asociaţia Civică " A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

1. Obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să răspundă petiţiei numărul 164/01.09.2020, pe care organizaţia reclamantă a trimis-o prin intermediul poştei electronice, şi la care nu a primit răspuns.

2. Obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.

Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin sentinţa civilă nr. 1236 din 20 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAŢIA CIVICĂ "A.", în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, obligând pârâtul să răspundă petiţiei înregistrată în evidenţele reclamantei sub nr. x/01.09.2020, transmisă de aceasta prin email la adresa x@x.ro .

Deopotrivă, a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1236 din 20 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ce a susţinut că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, recurentul a susţinut în esenţă că, începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu a mai funcţională. Atât înainte cât şi ulterior acestei date, pe site-ului www.x.ro1, la secţiunea Contact, rubrica Relaţii cu publicul/petiţii, a fost postat următorul anunţ "începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu mai este funcţională. Pentru transmiterea unei petiţii la Ministerul Afacerilor Interne, sau a unei solicitări de înscriere în audienţă, vă rugăm să utilizaţi formularele on-line de mai jos."

Astfel, în momentul în care un cetăţean expedia un mesaj la x@x.ro, primea automat un mesaj de atenţionare cu următorul conţinut" User not found/începând cu date 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu mai este funcţionala. Pentru transmiterea, on-line, a unei petiţii sau a unei solicitări de înscriere în audienţă la conducerea Ministerului Afacerilor Interne, vă rugăm să utilizaţi formularele on-line postate pe pagina de internet a Ministerului Afacerilor Interne, la secţiunea Contact, secţiu Relaţii cu Publicul/Petiţii.(http:/www.x.ro/contact/relatii-cu~publicul-petitii/).De asemenea, puteţi adresa petiţii conducerii Ministerului Afacerilor Interne, prin trimiteri poştale, la adresa de corespondenţă Ministerul Afacerilor Interne, Piaţa Revoluţiei, nr. 1A Bucureşti."

Arată recurentul că mesajul se transmitea o singură dată pe zi chiar dacă expeditorul transmitea mai multe e-mail-uri. Pe domeniul mai.gov.ro, mesajul automat de răspuns intra în INBOX, iar pe domeniile yahoo şi gmail acest mesaj intra în SPAM, existând posibilitatea ca intimata - reclamantă să fi primit mesajul de respingere în SPAM şi nu în INBOX.

Deopotrivă, mai susţine că, anterior datei de 14.08.2020, au fost recepţionate din partea intimatei reclamante pe adresa de e-mail x@x.ro, 5 solicitări care au fost redirecţionate la structurile competente să le soluţioneze, prin urmare nu pot fi invocate suspiciuni cu privire la existenţa unei atitudini pasive sau de respingere a cererii intimatei reclamante din partea instituţiei.

În prezent, mesajul privind încetarea funcţionării adresei de e-mail x@x.ro nu mai este afişat în cadrul site-ului www.x.ro, însă existenţa anunţului poate fi dovedită prin consultarea site-ului http:/web.archive.org ce stochează copii ale site-urilor la diverse momente de timp.

În dovedirea susţinerilor sale, recurentul menţionează că a anexat print screen-uri din data de 19.08.2020 şi 01.12.2020, interval de timp în care este cuprinsă şi data de 01.09.2020, dată la care reclamantul susţine că ar fi expediat petiţia ce conţine mesajul de informare cu privire la modul de desfăşurare al activităţii de transmit a petiţiilor şi de primire în audienţă: " Începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu mai este funcţională. Pentru transmiterea unei petiţii la Ministe Afacerilor Interne, sau a unei solicitări de înscriere în audienţă, vă rugăm sa utilizaţi formularele on-line de mai jos."

Faţă de aspectele reţinute de prima instanţă, recurenta susţine că adresa de e-mail anterioară era x@x.ro şi nu x@x.ro aşa cum incorect s-a reţinut în cuprinsa dispozitivul hotărârii.

Mai mult, susţine că nu ar fi justificat un comportament pasiv din partea MinisteruluiAfacerilor Interne în condiţiile în care obiectul petiţiei vizează activitatea unei structuri dinsubordine cu personalitate juridică.

Raportat la cele reţinute de prima instanţă, în sensul că "..există dovezi că mesajul a fost livrat (extrase din mailurile reclamantului), recurentul susţine că nu s-a şi dovedit dacă mesajul a fost recepţionat, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca mesajul răspuns să fi intrat în SPAM şi nu în INBOX, în condiţiile în care, în corespondenţa electronică există mesaje de confirmare a primirii/neprimirii celor transmise, aşa cum este cazul la corespondenţa electronică a instanţelor, care transmit automat mesaje de confirmare a primirii/neprimirii documentelor transmise.

Astfel, recurenta susţine că, pentru a se constata existenţa, în prezenta cauză, a unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, era necesară dovedirea faptului că Ministerul Afacerilor Interne a primit o petiţie căreia a refuzat să-i răspundă.

Or, în lipsa unor asemenea dovezi, simplele afirmaţii ale reclamantului, însuşite de către instanţa de fond, nu pot constitui fundamentul admiterii acţiunii, în lipsa probării unei atitudini culpabile a Ministerului Afacerilor Interne.

Luând în considerare aspectele expuse, precum şi greşita interpretare a primei instanţe faţă de înscrisurile anexate la dosar (dovada expedierii corespondenţei nu şi dovada primirii acesteia), solicită ca instanţa de control judiciar să admită recursul, să caseze în parte hotărârea instanţei de fond şi să respingă cererea reclamantului privind obligarea M.A.I. de a răspunde la o petiţie nerecepţionată.

Apărările formulate în cauză

Deşi recursul promovat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne i-a fost comunicat în termenul legal, recurenta - reclamantă Asociaţia Civică " A." nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, astfel cum impun dispoziţiile art. 4711 alin. (3) incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 şi art. 494 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 16.12.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13.09.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luat act de concluziile formulate de reprezentantul intimatului pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare asupra recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de probele administrate, de normele legale incidente şi de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta Asociaţia Civică " A. " în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să răspundă petiţiei numărul 164/01.09.2020, pe care organizaţia reclamantă a trimis-o prin intermediul poştei electronice, şi la care nu a primit răspuns.

Deopotrivă, a solicitat obligarea aceluiaşi pârât şi la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.

În esenţă, reclamanta Asociaţia Civilă "A." reclamă lipsa unui răspuns la petiţia pe care pretinde că ar fi adresat-o Ministerului Afacerilor Interne la data de 01.09.2020, prin poştă electronică, petiţie înregistrată la reclamantă sub nr. x/01.09.2020, prin care aducea la cunoştinţa conducerii acestei instituţii abateri disciplinare grave, în opinia sa, săvârşite de către domnul locotenent-colonel B., comandantul secţiei de Pompieri Lehliu-Gară din cadrul Inspectoratului Pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Călăraşi.

A susţinut că nu a primit niciun răspuns în interiorul termenului de 30 de zile prev. de art. 8. alin. (1) din Ordonanţa Guvernului 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, ceea ce a determinat vătămarea dreptul său de a primi răspuns şi i-a împiedicat buna desfăşurare a activităţii, producându-i reclamantei prejudicii morale.

Instanţa de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociaţia Civică " A.", în sensul că a obligat pârâtul să răspundă petiţiei înregistrată în evidenţele reclamantei sub nr. x/01.09.2020, transmisă de aceasta prin email la adresa x@x.ro, respingând capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.

În esenţă, a reţinut judecătorul de primă jurisdicţie că din probele administrate rezultă că petiţia înregistrată la reclamantă sub nr. x/01.09.2020 a fost înaintată pârâtului pe adresa de mail x@x.ro, adresă cu privire la care nu există dovezi că nu ar fi fost funcţională ci, dimpotrivă, din extrasele căsuţei poştale depuse de reclamantă rezultă că mesajul a fost livrat.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 şi ale legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs prin care se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, Înalta Curte reţinând că,

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ defineşte persoana vătămată ca fiind orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, iar lit. h) defineşte nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Deopotrivă, lit. i) din acelaşi act normativ defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Potrivit dispoziţiilor speciale ale art. 2 din O.G. nr. 27/2002:

"În sensul prezentei ordonanţe, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poşta electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice".

Astfel, din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii rezultă că, pentru a se pune în discuţie existenţa unui refuz, esenţială este comunicarea valabilă a unei petiţii, indiferent de denumirea acesteia (cerere, sesizare etc.).

Prin urmare, pentru a se constata existenţa, în cauză, a unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, era necesar a se dovedi faptul că MAI a primit o petiţie căreia a refuzat să-i răspundă.

Or, analizând actele şi lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, instanţa de control judiciar constată că intimata - reclamantă a depus la dosarul cauzei doar înscrisuri din care rezultă că e-mailul a fost transmis, fără a se dovedi şi faptul că acesta a fost recepţionat de destinatar, iar în lipsa unor asemenea dovezi, simplele afirmaţii ale reclamantei, însuşite de instanţa de fond, nu pot conduce la admiterea acţiunii, neputându-se reţine refuzul nejustificat al recurentului de a răspunde petiţiei formulate de reclamantă.

Raportat la argumentele recurentului - pârât, în sensul că, începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu a mai fost funcţională şi din acest motiv, pentru transmiterea petiţiilor la Ministerul Afacerilor Interne în format electronic, a fost implementat formularul on-line, existent pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, secţiunea Contact, subsecţiunea Relaţii cu publicul/petiţii, Înalta Curte constată că, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada transmiterii şi înregistrării cererii în mod valabil, lipseşte premisa esenţială a definiţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, autoritatea neputând exprima un refuz de a soluţiona o cerere pe care nu a primit-o.

Aşadar, Înalta Curtea, contrar celor reţinute de prima instanţă, constată că, atâta vreme cât intimata - reclamantă nu a făcut dovada că respectiva petiţie a fost recepţionată de către autoritatea publică, nu se poate reţine nesoluţionarea în termen a acesteia, ori refuzul recurentului - pârâtul de a răspunde, pentru a fi obligat la aceasta, în condiţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, potrivit căruia "Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă", nefiind făcută, aşadar, dovada situaţiei premisă care să atragă incidenţa acestui text şi a obligaţiei pe care o instituie, respectiv aceea a sesizării autorităţii cu o petiţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă, fiind obligat pârâtul să răspundă petiţiei înregistrate în evidenţele reclamantei sub nr. x/01.09.2020, este nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor O.G. nr. 27/2002 şi ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care se impune reformarea acesteia de către instanţa de control judiciar.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza în fond, va respinge în integralitate cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. şi la soluţia ce se preconizează, urmează a fi obligată intimata -reclamantă Asociaţia Civică " A.", ca " parte care pierde procesul", la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs, conform Ordinului de Plată nr. x emis la data de 08.11.2021, depus în original la dosarul de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, va casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia Civică " A.", ca neîntemeiată, obligând intimata -reclamantă Asociaţia Civică " A." la plata sumei de 100 RON, în favoarea recurentului - pârât Ministerul Afacerilor Interne, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 1236 din 20 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia Civică " A.", ca neîntemeiată.

Obligă intimata -reclamantă Asociaţia Civică " A." la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.