Inadmissibility of cassation against final decision on re-examination of annulled civil complaint

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

La data de 16.02.2021 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Prin Rezoluţia din data de 19.02.2021, Curtea de Apel Bucureşti a pus în vedere reclamantului, sub sancţiunea anulării cererii, să indice în concret a obiectul cererii de chemare în judecată şi a cadrul procesual pasiv (cu cine înţelege să se judece), să depună la dosar actul/actele în litigiu, sub semnătură pentru conformitate.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.03.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reţinând că, deşi reclamantul a depus precizări la data de 25.02.2021, din cuprinsul acestora nu se poate stabili în concret obiectul cererii de chemare în judecată şi nici cadrul procesual pasiv.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul - reclamant A., formându-se dosar asociat înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021/a1.

Încheierea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 193 şi art. 200 din C. proc. civ., a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs.

Atât împotriva încheierii din data de 10.03.2021, cât şi împotriva încheierii din data de 18.06.2021, ambele pronunţate în Camera de Consiliu de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi "admiterea sesizării la CSM -Inspecţia Judiciară a plângerii împotriva judecătoarei B. şi a grefierei C. pentru încălcarea Constituţiei şi a legilor".

Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 28 iulie 2022, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13.09.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Alte aspecte procesuale

Având în vedere că prin cererea de recurs ce face obiectul judecăţii au fost atacate două încheieri pronunţate în două dosare distincte, respectiv încheierea din data de 10.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 şi încheierea din data de 18.06.2021 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021, recursul promovat împotriva încheierii din data de 10.03.2021 a fost înregistrat separat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Contencios Administativ, preluând acelaşi număr al dosarului de bază, respectiv nr. x/2021, fiind repartizat pe rolul Completului de judecată nr. 2, având termen fixat pentru data de 12.12.2022.

Aşadar, dosarul de faţă vizează doar recursul promovat de recurentul - petent A. împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Camera de Consiliu din data de 18.06.2021 în dosarul nr. x/2021, aceasta fiind hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi.

Soluţia instanţei de recurs.

Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părţile interesate sau procurorul pot solicita (instanţei de control judiciar) reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de apel. Desfăşurarea judecăţii în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanţa superioară asupra legalităţii hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.

El poate fi exercitat numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:

1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;

3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;

4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;

6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;

8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " 1. Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Prin urmare, este necesar, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;

2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;

3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;

5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei decizii definitive este inadmisibil; o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Analizând astfel dacă hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de reexaminare formulată de aceeaşi parte în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., pentru care legiuitorul a prevăzut că:

"Împotriva încheierii de anulare reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării", iar la alin. (7) al aceluiaşi articol a prevăzut că " Cererea (de reexaminare) se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)".

Astfel, din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că, împotriva încheierii de anulare pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, şi anume cererea de reexaminare, de care recurentul a şi uzat, hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de reexaminare având caracter definitiv, acesta neavând deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei alte căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.

Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Concret, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul de faţă vizează o încheiere pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 200 alin. (7) din C. proc. civ., instanţa de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acesteia, având caracter definitiv, motiv pentru care Înalta Curte reţine că recursul promovat de recurentul - petent este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de acesta nefiind prevăzută de lege.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de petentul A., ca inadmisibil, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 18 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.