Extraordinary appeal for revision inadmissible against prior inadmissibility ruling; prior decision stands.

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 1380/2020 din 03 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii -reclamanţi A. şi B., ca inadmisibilă.

Această decizie a fost atacată de către revizuentul A. care, limitându-se a menţiona doar faptul că formulează " cale de atac" împotriva deciziei " în temeiul art. 513 alin. (5) C. proc. civ. civ", a susţinut că instanţa este obligată să califice juridic cererea sa, conform art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., " neexistând nicăieri nominalizate " căile de atac prrevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", aceasta fiind motivată vădit contrar raţionamentului juridic, deci atinsă de nulitate absolută.

În dezvoltarea motivelor căii de atac promovate, revizuentul a susţinut în esenţă încălcarea dreptului la apărare garantat de art. 24 (2) din Constituţie şi art. 13 din C. proc. civ., precum şi încălcarea art. 83 (13) C. proc. civ., art. 396, art. 201 (1,2,3) din C. proc. civ.. Arată că nu i-a fost comunicată întâmpinarea, fiindu-i doar pusă la dispoziţie în cursul şedinţei de judecată.

Într-o altă critică, revizuentul invocă " excepţia încălcării ordinare a prevederilor art. 14 (6) din C. proc. civ., susţinând că, în condiţiile în care partea adversă nu s-a prezentat, instanţa avea obligaţia ca ea însăşi să facă o analiză contradictorie între susţinerile intimatei, din cadrul întâmpinării şi răspunsul său la întâmpinare, analiză pe care nu a făcut-o, cu atât mai mult nici nu a amânat pronunţarea pentru a depune concluzii scrise.

Invocă, de asemenea, " excepţia incompatibilităţii" doamnei judecător C., dar şi a întregului complet din care face parte, de a pronunţa această cauză, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., în cuprinsul deciziei ce face obiectul judecăţii nefăcându-se nici o menţiune despre faptul că i-a solicitat doamnei judecător să se abţină de la judecata cauzei, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., acesta fiind un alt motiv de nulitate absolută a hotărârii.

În continuare, revizuentul formulează critici privind modul cum doamna judecător a procedat pe parcursul judecării altor dosare, unul vizând Asociaţia de locatari din strada x nr. 10 sector 3 şi altul în care revizuentul împreună cu soţia se judecau în contradictoriu cu un colocatar, în persoana domnului D..

Apărările formulate în cauză

Împotriva căii de atac promovate de revizuent a formulat întâmpinare intimata Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, apreciind că cererea nu se încadrează în niciunul din motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., revizuirea de faţă fiind formulată cu scopul de a obţine o nouă analiză şi rejudecare a cauzei, ce nu poate fi primită, întrucât ar interveni o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice care implică respectarea principiului res judicata.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva acestei întâmpinări revizuentul împreună cu soţia sa, doamna B., au formulat răspuns, solicitând respingerea apărărilor autorităţii, întrucât, de la data de 01.01.2018 Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3 s-a reorganizat din serviciu public de interes local cu personalitate juridică, în structură organizată ca direcţie generală în cadrul aparatului de specialitate a Primarului Sectorului 3, fără personalitate juridică, motiv pentru care susţine că, urmare a reorganizării, intimat în prezenta cauză să fie Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti prin Primarul Sectorului 3, solicitând astfel înlocuirea în citativ a Direcţiei Generale Impozite şi Taxe Locale Sector 3 cu Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, prin Primar, în calitate de intimat.

Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

Prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit cu judecarea dosarului, întocmită la data de 17.12.2020, în temeiul dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru judecata acestuia la data de 13 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Alte aspecte procesuale

Înalta Curte, având în vedere că, în cadrul cererii ce face obiectul judecăţii revizuentul s-a limitat a menţiona doar "Cale de atac", fără a arăta denumirea exactă a căii de atac, faţă de temeiul de drept indicat, respectiv art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., ce reglementează calea de atac a revizuirii, în temeiul art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., califică prezenta cale de atac promovată de revizuentul A., ca fiind " Revizuire".

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 pct. 1 - 11 C. proc. civ., iar în afara acestor motive stricte, părţile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătoreşti definitive pentru alte motive de fond, care ar presupune reluarea judecăţii şi stabilirea unei alte situaţii de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat de care se bazează hotărârile judecătoreşti definitive.

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulţumită ar susţine că s-au săvârşit erori de judecată şi ar pune în discuţie legalitatea unei hotărâri.

Importanţa revizuirii rezidă în posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia. Pe de altă parte, însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Concluzia se desprinde şi din practica instanţei europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul siguranţei raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia definitivă pronunţată de instanţe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată (Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R c. României), iar anularea unei hotărâri judecătoreşti definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanţa care a statuat în ultimă instanţă (Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).

Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, respectiv faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., incidente în prezenta cauză, dispoziţii ce prevăd că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", reţinând şi apărarea intimatei Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale Sector 3, va examina cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, constatând următoarele:

Prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, astfel că, potrivit acestui text de lege, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ..: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:(...)".

Potrivit acestor dispoziţii, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menţionat.

Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşadar, exceptând situaţiile de la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se solicită reprezintă o condiţie de admisibilitate, respectiv, ca hotărârea să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Cerinţa evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. drept condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

În ceea ce interesează materia revizurii, a "evoca fondul " înseamnă, în primă instanţă, a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei materialului probator.

În cauza de faţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost soluţionată tot o cerere de revizuire formulată de acelaşi revizuent împreună cu soţia sa, doamna B., respectiva cerere de revizuire fiind respinsă de instanţa legal învestită, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiei ca hotărârea atacată să evoce fondul.

Or, în condiţiile în care prin decizia civilă nr. 1380/2020 s-a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, instanţa învestită cu soluţionarea acesteia limitându-se a analiza doar condiţiile de admisibilitate a revizuirii, raportat la dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., prin această hotărâre nesoluţionându-se şi neevocându-se fondul litigiului, promovarea căii de atac a revizuirii împotriva acesteia este inadmisibilă, respectiva hotărâre neîndeplinind condiţia prevăzută de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv, să fie pronunţată " asupra fondului" sau să evoce fondul.

Prin urmare, cererea de revizuire fiind formulată împotriva unei decizii pronunţate tot în calea de atac a revizuirii, fiind, aşadar, o hotărâre judecătorească ce nu evocă fondul, în sensul celor mai sus reţinute, nu poate fi supusă analizei din perspectiva dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care se impune a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale, condiţie care nu este îndeplinită în speţă.

În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) C. proc. civ.., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea atacată nefiind pronunţată asupra fondului şi neevocând fondul, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

De altfel, raportat la criticile formulate de revizuent în dezvoltarea acesti căi de atac, Înalta Curte constată că acestea nu se pot circumscrie niciunui motiv de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 din C. proc. civ., susţinerile părţii privind probleme de fond, aspecte ce au fost analizate şi discutate de instanţe cu ocazia soluţionării litigiului pe fond şi în calea de atac a recursului, repunerea în discuţie a acestora fiind inadmisibilă.

Revizuirea este reglementată nu ca o cale de reformare a deciziei atacate, ci ca o cale de retractare, ce nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Înalta Curte reţine că a da revizuentului posibilitatea de a se plânge de modul în care s-au apreciat probele şi s-au stabilit raporturile dintre părţi, sau de modul în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţiile legale incidente cauzei ar însemna a se deschide părţilor dreptul de a promova rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o rejudecare a unui proces definitiv şi o transformare a revizuirii într-o cale ordinară de atac.

Or, dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. trebuie interpretate în sens restrictiv, în caz contrar s-ar ajunge ca prin această cale extraordinară de atac să se exercite de fapt un recurs la recurs.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra cererii de revizuire

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1380/2020 din 3 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.