Cassation appeal null for failure to articulate concrete grounds of illegality in constitutional unconstitutionality challenge

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub număr unic de dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Comunei Timişeşti prin Primar, Consiliul Local al Comunei Timişeşti prin Secretar General, Şcoala Gimnazială a Comunei Timişeşti prin Director, Parohia Sat Timişeşti prin Preot Paroh, B. şi C., solicitând instanţei să oblige pârâţii la comunicarea unei informaţii de interes public.

Informaţia de interes public solicitată se referă la stadiul în care se află înfiinţarea societăţi comerciale din subordinea Consiliului Local al Comunei Timişeşti.

Prin sentinţa civilă nr. 95/4.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Neamţ a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, precum şi acţiunea având ca obiect comunicare informaţii de interes public, formulată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. Comuna Timişeşti, Consiliul Local al Comunei Timişeşti, Şcoala Gimnazială a Comunei Timişeşti, Parohia Sat Timişeşti, B., C. şi D..

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.

În etapa recursului recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 554/2001, învederând că acestea sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituţie, prin sintagma "în procedura de urgenţă".

Criticile în concret invocate de recurent vizează lipsa admiterii cererii de probe cu înscrisuri şi din această perspectivă, prevederile menţionate sunt neconstituţionale.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi

Prin Decizia nr. 441/2021 din 10 iunie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins atât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum a fost formulată de recurentul - reclamant A., ca inadmisibilă, cât şi recursul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile cu nr. 95/CA din 4.02.2021 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul cu nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi U.A.T. Comuna Timişeşti-prin primar, Consiliul Local al Comunei Timişeşti prin secretar general, Şcoala Gimnazială a Comunei Timişeşti-prin director E., Parohia Sat Timişeşti-prin preot paroh F., B.-prin preşedinte G., C. - prin preşedinte H., şi D.-prin preşedinte I., ca nefondat.

Cererea de recurs

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul - reclamant A., pronunţată prin Decizia nr. 441/2021 din 10 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul - reclamant A., încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut în esenţă recurentul că i-au fost încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie, fără a dezvolta însă modul în care instanţa inferioară a încălcat aceste dispoziţii.

În cadrul " motivului 2 de casare", recurentul a invocat necomunicarea sentinţei atacate prin dosarul electronic.

În cadrul " Motivului 3 de casare" susţine că a invocat şi invocă critici clare, concrete, punctuale de neconstituţionalitate şi nu a invocat şi nu invocă critici şi legături teoretice, ci practice, fără a dezvolta însă nici acest motiv de recurs.

În cadrul " Motivului nr. 4 de casare" recurentul critică neadmiterea cererii sale de probaţiune, neadmiterea cererii " reiterată", de încuviinţare a probei cu înscrisuri, respectiv copii xerox a extraselor de cont de încasare a banilor publici Timişeşti, xerocopii ale facturilor de cheltuire a banilor publici Timişeşti.

În cadrul aceluiaşi motiv de casare invocă şi neîndeplinirea procedurii de citare a intimatului B..

În cadrul " Motivului de casare nr. 5" invocă lipsa din dosarul electronic a două documente indicate anterior de parte.

În cadrul " Motivului de casare nr. 6" recurentul invocă prevederile art. 16 alin. (2) şi art. 31 din Constituţie.

În cadrul " Motivului de casare nr. 7" recurentul susţine că nu are acces la Curtea Constituţională pentru a soluţiona excepţia sa de neconstituţioanalitate.

Apărările formulate în cauză

Doar intimata UAT Comuna Timişeşti a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, solicitând respingerea acestuia, ca inadmisibil, pe considerentul că a răspuns în termen legal la toate solicitările recurentului - reclamant, de interes public, prin Adresa nr. x din data de 06.07.2020, îndeplinindu-şi astfel obligaţia legală de a comunica acestuia informaţiile de interes public solicitate de acesta.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) C. proc. civ., raportat la obiectul recursului ce vizează soluţia pronunţată cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711, art. 201 alin. (5) C. proc. civ., precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 13 mai 2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, având în vedere conţinutul cererii de recurs, din oficiu a invocat, în principal, excepţia nulităţii acestuia, pentru nemotivare, şi, în subsidiar, excepţia tardivităţii recursului şi, luând act de solicitarea intimatei UAT Comuna Timişeşti, prin Primar, de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., reţine dosarul spre soluţionare asupra acestor excepţii şi, eventual, asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimata UAT Comuna Timişeşti, prin Primar, soluţionarea acestora putând face inutilă analizarea pe fond a recursului.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu de către instanţă, Înalta Curte constată este întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, constată Înalta Curte că, deşi invocă, formal, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că i-au fost încălcate dispoziţiile art. 53 din Constituţie, în fapt, în dezvoltarea criticilor sale recurentul nu a indicat în concret motivele de nelegalitate, necombătând în vreun fel raţionamentul şi argumentele instanţei inferioare în ceea ce priveşte inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, reţinută de aceasta.

Astfel, se constată că, deşi recurentul invocă în esenţă încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, în fapt acesta nu motivează în ce formă au fost încălcate aceste dispoziţii de către instanţa inferioară, astfel că, în realitate, criticile nu vizează modul de interpretare şi aplicare a unor norme de drept material de instanţa inferioară, ci modul în care aceasta a interpretat probatoriul administrat pentru soluţionarea fondului litigiului, aspectele invocate de recurent rezumându-se strict la acest aspect. Or, aceste aspecte se situează în afara competenţelor instanţei de recurs, atât timp cât se raportează la situaţia de fapt ori la modul de interpretare şi evaluare a dovezilor administrate pe fondul litigiului, fără însă a critica, în concret, modul cum instanţa învestită cu soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul -reclamant a interpretat dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, reţinând inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, în condiţiile în care recursul dedus prezentei judecăţi vizează doar soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul, strict formal, a încadrat expres recursul său în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menţionat, partea exprimându-şi doar nemultumirea cu privire la soluţia dată de instanţa inferioară.

Or, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de soluţia pronunţată, neînsoţită de arătarea în concret a cauzelor de nelegalitate a hotărârii, nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege, ceea ce nu înseamnă doar încadrarea în drept a recursului în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de instanţă, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa inferioară, recurentul nemotivând în ce formă au fost greşit interpretare dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind sesizarea Curţii Constituţionale şi necombătând în vreun fel raţionamentul acesteia, motiv pentru care Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanţă la situaţia concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma nemulţumirii, pur teoretice, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menţionat critici punctuale pe aspectele reţinute în considerentele hotărârii recurate, în condiţiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

În concluzie, reţinând că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, având în vedere că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul formulat de reclamantul A. şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 441/2021 din 10 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.