Validity of General Assembly Resolutions: Statutory Quorum Limits vs. Derogatory Bylaws and Admissibility of Challenges

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 1096/2004, reclamanta B.I.L. Nicosia, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Buzău, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 16 februarie 2004.

Prin sentința nr. 776 din 11 august 2004, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că modalitatea de vot a fost aceea prevăzută de art. 14 din actul adițional autentificat, iar art. 115 din Legea nr. 31/1990 prevede condiții de cvorum și de majoritate, în situația în care actul constitutiv nu prevede altfel.

A reținut, totodată, că nu au fost încălcate nici celelalte dispoziții legale invocate de reclamantă, iar cu privire la majorarea capitalului social, instanța a reținut că prin contractul de privatizare acționarul majoritar și-a asumat obligații de investiții, ce sunt exceptate de la prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 28/2002.

Prin decizia nr. 750 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în tot și pe fond a admis acțiunea și a anulat hotărârea A.G.E.A. din 16 februarie 2004.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că nu a fost respectată condiția referitoare la cvorum și deliberările adunării generale din 16 februarie 2004 au fost lipsite de validitate.

A mai reținut și că, în cauză, nefiind respectate dispoziții imperative ale legii referitoare la cvorum, care atrag nulitatea hotărârii A.G.E.A., rămâne fără relevanță dacă au fost sau nu încălcate și celelalte dispoziții legale invocate de reclamantă.

Împotriva hotărârii curții de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond.

Recurenta susține astfel, în esență, că instanța de apel a apreciat în mod greșit că nu au fost îndeplinite condițiile de cvorum prevăzute de art. 115 din Legea nr. 31/1990, întrucât acest articol stipulează clar că dispozițiile sale se aplică numai în cazul în care actul constitutiv al societății nu dispune astfel, ori, așa cum a demonstrat, în statutul societății există o dispoziție derogatorie de la art. 115 menționat, încă din anul 1999, când art. 14 a fost modificat prin actul adițional nr. 1068 din 20 august 1999, această dispoziție derogatorie prevăzând că pentru validitatea deliberărilor A.G.E.A., este necesară prezența acționarilor reprezentând 51 % din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social.

Mai arată, de asemenea, că instanța de apel nu a ținut seama nici de faptul că cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, astfel cum sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiție de acționarii care nu au fost prezenți sau care au votat contra și au cerut să se insereze acest lucru în procesul verbal al ședinței, ori, reprezentantul intimatei prezent la ședință nu a obiectat nimic cu privire la condițiile de cvorum.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:

Este adevărat că art. 115 din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede condiții exprese de cvorum și de majoritate pentru valabilitatea deliberărilor A.G.E.A., dar face și precizarea că acestea se impun doar atunci când „actul constitutiv nu dispune altfel”.

Ori, se constată că, în speță, statutul societății astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 20 august 1999, la art. 14 conține o dispoziție derogatorie de la art. 115 mai sus menționat, în care s-a stipulat că pentru valabilitatea deliberărilor A.G.E.A. este necesară prezența acționarilor reprezentând 51 % din capitalul social, iar hotărârile vor fi luate cu votul unui număr de acțiuni, care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social.

Cum textul art. 115, prevăzând posibilitatea unei dispoziții derogatorii în actul constitutiv al societății nu face nici o distincție, neinterzicând prevederea unui cvorum și a unei majorități inferioare, se reține că, în speță, nu au fost încălcate dispozițiile art. 115, ci ne aflăm în prezența stabilirii în statutul societății a unei dispoziții derogatorii, ce este prevăzută de textul legal, nu contravine, prin urmare, acestuia și reflectă libertatea de voință a părților care trebuie respectată, potrivit principiului de drept consacrat.

Totodată, se reține că interpretarea dată de curtea de apel, în considerentele deciziei pronunțate, art. 115, prin comparație și similitudine cu art. 112 din aceeași lege, nu poate fi primită, pentru că dacă în art. 112 legiuitorul a prevăzut expres că actul constitutiv nu poate să prevadă decât o majoritate mai mare decât cea egală, nu același lucru s-a întâmplat și în redactarea art. 115, care nu face nici o distincție și, ca atare, o interpretare în sensul celei făcute de curtea de apel este exclusă.

Astfel fiind, se constată că susținerile recurentei potrivit cărora în mod greșit s-a apreciat că deliberările A.G.E.A. din 16 februarie 2004, au fost lipsite de valabilitate sunt întemeiate.

Tot întemeiate sunt și susținerile în conformitate cu care reprezentantul intimatei prezent la adunare nu a avut nimic de obiectat cu privire la condițiile de cvorum, deoarece, într-adevăr, examinând conținutul procesului verbal nu rezultă că acesta ar fi avut obiecții cu privire la modalitatea de vot, așa încât se reține că nu erau îndeplinite condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, pentru ca intimata reclamantă să poată cere anularea hotărârii, astfel cum corect a reținut și prima instanță care s-a pronunțat în cauză.

În consecință, recursul pârâtei fiind fondat va fi admis și se va modifica decizia curții de apel, în sensul respingerii apelului reclamantei, împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută în tot.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Buzău.

Modifică decizia nr. 750 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 776 din 11 august 2004 a Tribunalului Buzău pe care o menține în tot.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.