Competence over public official salary dispute: application of Article 536 of the Administrative Code versus central authority status

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, la data de 07.12.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea pârâtului să emită actul administrativ prin care să îi acorde reclamantului sporul de 35% la salariu, pentru că desfăşoară şi activitate în legătură cu Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (P.N.R.R.) de la data la care l-au primit colegii reclamantului din cadrul Direcţiei de Avizare - Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, şi pe viitor, atât timp cât se acordă spor pentru activitatea desfăşurată în legătură cu P.N.R.R., pentru procente care nu pot fi mai mici decât procentul de 35%; obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 RON daune morale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

La data de 20.12.2022, reclamantul A. a depus precizări, prin care a învederat că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtului de a emite un act administrativ şi a precizat că acest act administrativ nu este un act administrativ prin care se stabilesc venituri salariale tuturor funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, ci este un act administrativ de completare a unui act administrativ care a fost emis anterior şi în care au fost nominalizaţi doar 3 (trei) colegi din cadrul Direcţiei Avizare, colegi care beneficiază de un spor la salariu de 35%. Având în vedere faptul că desfăşoară şi reclamantul activitate legată de Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) a considerat că, pentru a nu exista o discriminare între el şi colegii săi, trebuia să i se acorde şi lui acest spor şi, implicit, să fie cuprins în actul administrativ iniţial, cu drepturi de la data emiterii acestuia. În situaţia în care nu se dorea să i se acorde acest spor, aşa cum colegilor săi li s-au adăugat atribuţii (reclamantul a presupus că şi în fişa postului), ar fi trebuit să îi fie scoase din fişa postului acele activităţi care sunt legate de PNRR şi, implicit, de sporul care se acordă pentru aceste activităţi.

La data de 15.02.2023, reclamantul A. a depus cerere prin care a invocat, în considerarea prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa în cauza dedusă judecăţii.

În considerarea prevederilor art. 204 C. proc. civ., reclamantul a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtului la indexarea sumelor cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului, la data plăţii efective, şi la plata dobânzii legale renumeratorii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 318/08.05.2023 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că fiind vorba despre acte administrative ale unei autorităţi publice centrale, competenţa de soluţionare în fond a pricinii revine Curţii de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin raportare la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, enunţând prevederile art. 95 şi 96 din C. proc. civ., şi a art. 1 din H.G. nr. 370/2021 potrivit cu care Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, care se organizează şi funcţionează în subordinea Guvernului, având sediul în municipiul Bucureşti, bd. x. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii asigură aplicarea, la nivel naţional, a politicilor Guvernului în domeniul transporturilor şi infrastructurii de transport, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi de armonizare ale activităţilor în cadrul politicii generale a Guvernului, pe domeniile coordonate, şi îndeplineşte rolul de autoritate de stat, în domeniul său de activitate. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este autoritatea publică centrală responsabilă cu implementarea politicilor de transport şi infrastructură de transport, adoptate la nivelul Uniunii Europene şi al organismelor internaţionale.

Astfel, având în vedere şi domiciliul reclamantului, respectiv comuna Sălcioara, sat Sălcioara, judeţul Dâmboviţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., competenţa soluţionării prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Ploieşti.

2.2 Prin sentinţa nr. 133/17.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulate de formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată cauza şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut că, în esenţă, potrivit cererii de chemare în judecată şi precizărilor formulate ulterior, reclamantul solicită ca Ordinul nr. 552/25.05.2022 să-i fie aplicabil, în aşa fel încât să beneficieze de majorarea cu 35% a salariului de bază.

Reţinând dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu privire la competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului de a soluţiona cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public indiferent de rangul autorităţii pârâte şi faptul că prezentul litigiu are drept finalitate acordarea unor drepturi salariale, reprezentând sporul de 35% pentru activitatea prestată în proiecte finanţate din fonduri europene-PNRR, începând cu data de 01.06.2022, pe toată perioada de implementare a Planului naţional de redresare şi rezilienţă a României, Curtea a concluzionat că acesta are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, motiv pentru care secţia specializată în materia contenciosului administrativ din cadrul tribunalului este competentă să soluţioneze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, a solicitat obligarea pârâtului să emită actul administrativ prin care să îi acorde reclamantului sporul de 35% la salariu, pentru că desfăşoară şi activitate în legătură cu Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (P.N.R.R.) de la data la care l-au primit colegii reclamantului din cadrul Direcţiei de Avizare - Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, şi pe viitor, atât timp cât se acordă spor pentru activitatea desfăşurată în legătură cu P.N.R.R., pentru procente care nu pot fi mai mici decât procentul de 35%; obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 RON daune morale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. Prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la indexarea sumelor cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului, la data plăţii efective, şi la plata dobânzii legale renumeratorii.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză.

Obiectul acţiunii astfel cum a fost precizat îl reprezintă cererea prin care reclamantul a solicitat ca Ordinul nr. 552/25.05.2022 să-i fie aplicabil, în aşa fel încât să beneficieze de majorarea cu 35% a salariului de bază.

Înalta Curte reţine că prin Ordinul nr. 552/25.05.2022 al Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii a fost aprobată majorarea cu 35% a salariilor de bază pentru salariaţii din Anexa 1 la ordin, începând cu data de 1.06.2022, pe toată perioada de implementare a Planului naţional de redresare şi rezilienţă a României .

La emiterea acestui ordin au fost avute în vedere dispoziţiile art. 39 pct. 6 din O.U.G. nr. 124/2021, conform cărora "La articolul 5, alin. (1) din O.U.G. nr. 155/2020 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Art. 5 - (1) La nivelul coordonatorilor de reforme şi/sau investiţii, agenţiilor/structurilor de implementare se organizează, în limita cheltuielilor de personal aprobate prin legea bugetului de stat, unităţi ale căror atribuţii vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului, respectiv act administrativ intern, în funcţie de forma de organizare aleasă pentru unitate. Dimensionarea personalului se face cu respectarea principiilor de gestionare eficientă a fondurilor alocate. Personalul care desfăşoară activităţi în cadrul autorităţilor publice cu rol în gestionarea şi/sau implementarea fondurilor europene, inclusiv în cadrul coordonatorilor de reforme şi/sau investiţii, beneficiază de prevederile art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare."

De asemenea, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care sunt reglementate drepturile salariale pentru gestionarea de proiecte finanţate din fonduri europene.

Conform art. 3 din ordin, atribuţiile de implementare a proiectelor aferente PNRR vor fi menţionate în fişa postului, iar coordonarea metodologică privind îndeplinirea jaloanelor şi ţintelor din PNRR va fi realizată de către Direcţia Generală Programe Europene de Transport.

Din analiza referatului de aprobare nr. 19961/25.05.2021, ce a fost de asemenea avut în vedere la emiterea ordinului sus arătat, se constată că în cadrul Direcţiei Avizare sunt indicate următoarele competenţe/atribuţii ale salariaţilor în procesul de implementare al PNRR: avizarea şi parcurgerea circuitului intern şi interministerial pentru proiectele de act normativ privind reformele şi investiţiile din cadrul PNRR; asigurarea publicării în Monitorul Oficial a actelor normative conform competenţelor pentru validarea jaloanelor şi ţintelor din PNRR. În baza acestor competenţe, potrivit Anexei nr. 1 la OMTI 552/25.05.2022 au fost identificaţi următorii salariaţi din cadrul MTI cu atribuţii în implementarea PNRR: B., C., D..

Potrivit fişei postului depuse la dosar, reclamantul A. este consilier juridic- funcţie publică în cadrul Direcţiei Avizare a MTI.

Potrivit dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe. Din aceste prevederi legale, reiese că în cauzele ce au ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, această competenţă aparţine tribunalului indiferent de rangul autorităţii pârâte.

Astfel cum s-a reţinut anterior, prezentul litigiu are drept finalitate acordarea unor drepturi salariale, reprezentând sporul de 35% pentru activitatea prestată în proiecte finanţate din fonduri europene-PNRR, începând cu data de 01.06.2022, pe toată perioada de implementare a Planului naţional de redresare şi rezilienţă a României, astfel că acesta are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public. Normele cuprinse în art. 536 din Codul administrativ au caracter special şi trebuie aplicate cu prioritate.

În aceste condiţii, în raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, raportat şi la efectele hotărârii, Înalta Curte constată că această cauză intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, mai sus redate, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea prezentei cauze aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dâmboviţa, în a cărui circumscripţie se află domiciliul reclamantului, neavând relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.