Conflict of jurisdiction between tribunal and appellate court over mixed administrative claims challenging veterinary registration and public concession award

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, la data de 11.07.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Veterinari din România, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Maramureş, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş şi B. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa să dispună:

1. Obligarea pârâtului de rând 2 - Colegiul Medicilor Veterinari - Filiala Maramureş (prin Biroul executiv), de a proceda la întocmirea unui referat de evaluare a pârâtului de rând 4 - B. S.R.L. în urma căruia să propună anularea parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă;

2. Obligarea pârâtului de rând 2 - Colegiul Medicilor Veterinari - Filiala Maramureş (Biroul Executiv) să trimită Biroului executiv al pârâtului de rând 1 - Colegiul Medicilor Veterinari referatul de evaluare al activităţii B. S.R.L. însoţit de propunerea de anulare parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă;

3. Obligarea pârâtului de rând 1 - Colegiul Medicilor Veterinari din România (Biroul executiv), să dispună anularea parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă;

4. Obligarea pârâtei de rând 3 - Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş - Comisia de Licitaţie să dispună descalificarea concurentei B. S.R.L. în cadrul licitaţiei de concesiune pentru lotul x Dumbrăviţa;

5. Obligarea pârâtei de rând 3 - Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş - Comisia de Licitaţie, să dispună declararea subscrisului Cabinet Medical Veterinar Individual dr. A. câştigător al licitaţiei de concesiune pentru lot x - Dumbrăviţa;

6. Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere.

Prin întâmpinarea depusă la data de 01.09.2022, pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la petitele 1, 2, 4 şi 5 şi excepţia lipsei de interes cu privire la petitele nr. 1, 2 şi 3.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 346/22.03.2023 pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România şi a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual dr. A., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Veterinari din România, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Maramureş, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş şi B. S.R.L..

Pentru pronunţarea acestei soluţii, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că întreaga argumentare în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată şi motivele de nelegalitate invocate cu privire la petitele 4-5 prin care reclamantul a solicitat descalificarea pârâtei S.C. B. S.R.L. şi desemnarea reclamantului ca şi câştigător al licitaţiei se fundamentează pe nulitatea parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea pârâtei B. S.R.L. de către pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România şi pe descalificarea pârâtei de la procedura de licitaţie, ca şi efect al nulităţii parţiale a acestui certificat.

Reclamantul nu a contestat prin obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată documentaţia de atribuire a contractului de concesiune pentru lotul nr. x-Dumbrăviţa, atribuit pârâtei B. S.R.L şi nici legalitatea procedurii de licitaţie realizată de către pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş care în organizarea şi finalizarea acestei proceduri de concesionare are atribut de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aşa cum rezultă din prevederile Ordinului ANSV nr. 48/2021 şi O.G. nr. 42/2004 conform cărora Direcţiile Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene sunt autorităţi contractante în procedura de atribuire a contractelor de concesiune.

Mai mult, în art. 26 din O.G nr. 42/2004 şi art. 5 din Ordinul ANSV nr. 48/2021 se prevede expres că sunt asimilate actelor administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1 din Legea nr. 554/2004 contractele de concesiune încheiate de către Direcţiile Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, iar potrivit art. 5 alin. (2) din Ordinul ANSV nr. 48/2021 reclamaţiile, contestaţiile sau litigiile în legătură cu planificarea, organizarea sau derularea procesului de atribuire a contractelor de concesiune, precum şi referitoare la atribuirea acestora se soluţionează potrivit prevederilor legale incidente în materie pentru actele administrative.

Reglementarea procedurii de încheiere a contractelor de concesiune este cuprinsă în art. 15 alin. (2), (6) din O.G. nr. 42/2004 şi Ordinul ANSV nr. 48/2021.

În art. 15 alin. (14) din O.G. nr. 42/2004 se prevede expres că activitatea sanitar veterinară reprezintă servicii de interes general, iar sumele plătite în executarea contractelor care au ca şi obiect aceste activităţi şi atribuirea acestor contracte sunt exceptate de la aplicarea Legii nr. 101/2016.

În concluzie, procedura judiciară de contestare este exceptată şi de la aplicarea Legii nr. 101/20016, exceptare care operează în primul rând pe temeiul normei speciale cuprinsă în art. 15 alin. (14) din O.G. nr. 42/2004,care se aplică în mod prioritar, faţă de caracterul special al reglementării restrânsă la domeniul sanitar-veterinar.

Prin urmare, procedurii de stabilire a competenţei materiale de soluţionare a cauzei nu i se aplică regulile specifice cuprinse în art. 53 din Legea nr. 101/2016, invocate de către reclamant, ci regulile de competenţă de drept comun din materia contenciosului administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004.

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi faţă de poziţionarea pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş în categoria autorităţilor publice care funcţionează la nivel local, instanţa a constatat competenţa materială a tribunalului pentru petitele nr. 4-5.

Cât priveşte petitele din cerere de chemare în judecată, formulata împotriva pârâtului CMVR, instanţa a constatat că nu sunt întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016, ci pe dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004, reclamantul arătând în mod explicit la pct. III din Notele scrise depuse la dosar la data de 14.11.2022, că a chemat în judecată pârâtul CMVR decât exclusiv pentru soluţionarea petitului nr. 3 de anulare parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea pârâtei B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă, iar nu şi pentru celelalte petite care au legătura cu încheierea contractului administrativ dintre pârâtele DSVSA Maramureş şi S.C. B. S.R.L.

Prin urmare, pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a cererii formulată împotriva pârâtului CMVR incidente sunt normele de competenţă materială de drept comun în materia contenciosului administrativ, prevăzute în art. 10 din Legea 554/2004.

Prevederile art. 1 din Anexa nr. 2 la Hotărârea CNVM nr. 2/2013 pentru adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Colegiului Medicilor Veterinari, a Statutului medicului veterinar şi a Codului de deontologie medicală veterinară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 16 septembrie 2014, şi art. 2 din Anexa nr. 2 la Hotărârea CNVM nr. 3/2013 se prevede, care se coroborează cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi cu normele speciale cuprinse în Legea nr. 160/1998, atestă statutul de autoritate publică al pârâtului CMVR poziţionat în categoria autorităţilor publice centrale.

Conform actului atacat, Certificatul de înregistrare nr. x/24.06.2019, instanţa a constatat că a fost emis de către pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România în temeiul art. 32 din Legea nr. 160/1998 şi art. 43 din Hotărârea CNVM nr. 2/2013 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 16 septembrie 2014.

Aceste certificat constituie actul de înfiinţare a CMV al pârâtei S.C. B. S.R.L., iar în procedura de emitere a acestui certificat pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România acţionează ca şi autoritate publică cu atribuţii privind controlul şi supravegherea exercitării profesiei de medic veterinar, aplicarea legilor şi a reglementărilor privind exercitarea profesiei.

Prin urmare, prin exercitarea acestor atribuţii cu relevanţă în cauză, pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România exercită atribuţii de autoritate publică centrală în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar actul atacat este supus cenzurii instanţei de control potrivit regulilor de competenţă cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/22004, care atrag prin aplicarea criteriului poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa materială de soluţionare a cererii de obligare a pârâtului Colegiul Medicilor Veterinari din România la anularea parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 în favoarea Curţii de Apel Cluj, instanţa competentă teritorial în conformitate cu criteriul sediului reclamantului prevăzut de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa celorlalte capete de cerere care au tot caracter principal, competenţa materială şi teritorială revine, conform art. 99 C. proc. civ. instanţei de grad mai înalt competentă material să soluţioneze petitul principal, respectiv Curţii de Apel Cluj.

În consecinţă, întrucât petitul nr. 3 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant împotriva pârâtului Colegiul Medicilor Veterinari din România este de competenţa materială a Curţii de Apel Cluj, instanţa superioară în grad tribunalului care are competenţa de a soluţiona celelalte capete de cerere, tot prin aplicarea criteriului poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială pentru soluţionarea întregii cauze revine Curţii de Apel Cluj.

2.2 Prin sentinţa nr. 278/17.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj privind soluţionarea cererii formulate şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a fost suspendată cauza şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut că cererea principală dedusă judecăţii o constituie obligarea pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş - Comisia de Licitaţie, să dispună declararea reclamantului câştigător al licitaţiei de concesiune pentru lot x - Dumbrăviţa, cererea fiind întemeiată pe ineficacitatea certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă.

Din dispoziţiile art. 26 din O.G nr. 42/2004 privind organizarea activităţii veterinare, "contractele de concesiune atribuite sunt asimilate actelor administrative, conform şi art. 5 din Ordinul ANSV nr. 48/2021, redate, rezultă că sunt asimilate actelor administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1 din Legea nr. 554/2004 contractele de concesiune încheiate de către Direcţiile Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, iar reclamaţiile, contestaţiile sau litigiile în legătură cu planificarea, organizarea sau derularea procesului de atribuire a contractelor de concesiune, precum şi referitoare la atribuirea acestora se soluţionează potrivit prevederilor legale incidente în materie pentru actele administrative.

În consecinţă, potrivit normelor speciale mai sus redate, în cauză sunt aplicabile normele de competenţă ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Legiuitorul a tratat unitar această categorie de litigii, motiv pentru care a instituit o normă de competenţă expresă.

Chiar dacă cererea de chemare în judecată include un petit referitor la validitatea certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis de către pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România, acest petit este inclus în sfera litigiilor privind "planificarea, organizarea sau derularea procesului de atribuire a contractelor de concesiune, precum şi referitoare la atribuirea acestora" şi astfel, urmează regulile de competenţă speciale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Veterinari din România, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Maramureş, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş şi B. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa să dispună:

1. obligarea pârâtului de rând 2 - Colegiul Medicilor Veterinari - Filiala Maramureş (prin Biroul executiv), de a proceda la întocmirea unui referat de evaluare a pârâtului de rând 4 - B. S.R.L. în urma căruia să propună anularea parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă;

2. obligarea pârâtului de rând 2 - Colegiul Medicilor Veterinari - Filiala Maramureş (Biroul Executiv) să trimită Biroului executiv al pârâtului de rând 1 - Colegiul Medicilor Veterinari referatul de evaluare al activităţii B. S.R.L. însoţit de propunerea de anulare parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă;

3. obligarea pârâtului de rând 1 - Colegiul Medicilor Veterinari din România (Biroul executiv), să dispună anularea parţială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă;

4. obligarea pârâtei de rând 3 - Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş - Comisia de Licitaţie să dispună descalificarea concurentei B. S.R.L. în cadrul licitaţiei de concesiune pentru lotul x Dumbrăviţa;

5. obligarea pârâtei de rând 3 - Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş - Comisia de Licitaţie, să dispună declararea Cabinetului Medical Veterinar Individual dr. A. câştigător al licitaţiei de concesiune pentru lot x - Dumbrăviţa.

6. Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere.

Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au constatat că în cauză sunt aplicabile normele de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, însă s-au declarat necompetente din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză, în raport de stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată şi de competenţa materială apreciată a fi atrasă pentru soluţionarea petitelor formulate de reclamant, astfel cum au fost calificate de către cele două instanţe.

Se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

În raport de aceste dispoziţii legale, prin raportare la obiectul cererii, Înalta Curte constată că pentru determinarea competenţei materiale în prezenta cauză este aplicabil criteriul rangului autorităţii publice pârâte.

Cererea de chemare în judecată cuprinde mai multe capete principale, care atrag competenţa de soluţionare a două instanţe cu grade diferite.

Astfel, pretenţia expusă prin capătul 3 de cerere vizează obligarea pârâtului Colegiul Medicilor Veterinari din România (Biroul executiv) de a anula Certificatul de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce priveşte activităţile veterinare autorizate pentru animale de rentă.

Potrivit art. 1 din Anexa nr. 2 la Hotărârea CNVM nr. 3/2013 pentru adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Colegiului Medicilor Veterinari, a Statutului medicului veterinar şi a Codului de deontologie medicală veterinară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 16 septembrie 2014, Colegiul Medicilor Veterinari se organizează şi funcţionează, în baza legii, a prezentului statut şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare, ca organizaţie profesională naţională a medicilor veterinari, de interes public, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial, personalitate juridică şi este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-şi atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.

În art. 2 din Anexa nr. 2 la Hotărârea CNVM nr. 3/2013 se prevede: Colegiul Medicilor Veterinari are ca principal obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de medic veterinar, aplicarea legilor şi a reglementărilor privind exercitarea profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de medic veterinar.

În concret, Colegiul Medicilor Veterinari este autorizat să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, fiind organizat şi funcţionând în baza Legii nr. 160/1998 ca formă de organizare autonomă, neguvernamentală, apolitică şi nonprofit.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 160/1998:

"Componenta Consiliului naţional, a consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi condiţiile şi modul de îndeplinire a atribuţiilor şi competentelor organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia" .

Aşa cum se prevede în art. 6 şi 7 din Regulament, organizarea şi funcţionarea Colegiului se realizează pe principiul teritorial, la nivel naţional funcţionând Colegiul Medicilor Veterinari din România, iar la nivel local funcţionând filialele judeţene, respectiv filiala Municipiului Bucureşti, cu personalităţi juridice proprii.

Prin urmare, aceste dispoziţii legale coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 atestă statutul de autoritate publică al pârâtului Colegiul Medicilor Veterinari din România şi poziţionarea acestuia în categoria autorităţilor publice centrale, astfel că în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a capătului 3 al cererii de chemare în judecată aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel.

Celelalte capete de cerere, formulate în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Veterinari - Filiala Maramureş, respectiv Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş, în raport de poziţionarea acestora în categoria autorităţilor publice care funcţionează la nivel local, atrag competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul tribunalului.

În aceste condiţii, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsa legătura, au fost deduse judecaţii printr-o unica cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

În raport de aceste prevederi legale, întrucât petitul nr. 3 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România este de competenţa materială a curţii de apel, iar celelalte capete de cerere sunt de competenţa materială a tribunalului, astfel cum s-a reţinut anterior, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii, în fond, este Curtea de Apel, ca instanţa superioară în grad Tribunalului, respectiv Curtea de Apel Cluj, instanţa competentă teritorial în conformitate cu criteriul sediului reclamantului, prevăzut de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual "DR. A." şi pârâţii Colegiul Medicilor Veterinari din România, Colegiul Medicilor Veterinari - Filiala Maramureş, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş - Comisia de Licitaţie, S.C. B. S.R.L. în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.