Conflict of interest for local mayor issuing administrative act granting material benefit to spouse; interpretation of Law 161/2003 art. 76(1)

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 20.06.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/30.05.2019, prin care în mod greşit s-a constatat starea sa în conflict de interese în calitate de Primar al Comunei Bălăciţa.

La data de 19.07.2019, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În prealabil, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2G04, cu modificările şi completările ulterioare "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc Taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500,000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Agenţia Naţională de Integritate este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în sensul dispoziţiilor art. 116 alin. (1) coroborate cu art. 117 alin. (3), raportate la disp.art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituţia României, republicată.

Astfel, Agenţia Naţională de Integritate este organizată ca o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridica, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 144/2007 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Drept pentru care, fiind vorba despre un act administrativ al unei autorităţi administrative centrale, competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 361/06.09.2019 Tribunalul Mehedinţi s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi.

În baza disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 131 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

La data de 23.10.2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub un nou număr, respectiv sub nr. x/2019.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 419/2019 din 15 noiembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect anulare act administrativ.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 419/2019 din 15 noiembrie 2019, pronunţată de instanţa de fond, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi pe fond admiterea cererii şi anularea Raportului de evaluare emis de către pârâtă prin care în mod greşit se constată starea sa în conflict de interese în calitate de Primar al Comunei Bălăciţa.

În dezvoltarea criticilor sale recurentul susţine că instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ, a administrat şi interpretat greşit probele şi astfel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea legii şi a normelor de drept material.

Prin cererea formulată în faţa instanţei de fond a arătat faptul că în mod greşit s-a reţinut prin raportul de evaluare că nu a fost respectat regimul juridic al conflictului de interese în sensul că, în calitate de primar în perioada 2016-2020, a emis dispoziţia privind constituirea echipei de proiect pentru implementarea proiectului, Reabilitare şi modernizare drumuri judeţene, care a produs un folos material pentru soţia sa în procent de 50% din salariul de bază al acesteia.

Arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că soţia sa era angajata Primăriei din data de 30.12.2013, fiind preluată ca personal contractual în cadrul proiectului, Creşterea competenţelor anteprenoriale în zonele rurale, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa Prioritară nr. 5, Promovarea măsurilor active de ocupare, Domeniu Major de intervenţie 5.2. Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă.

Prin dispoziţia nr. x/2017 s-a dispus constituirea unei echipe de proiect şi nu o privea individual pe soţia sa, iar dispoziţia a fost semnată de către recurent în calitate de ordonator de credite, fără a fi încălcate dispoziţiile art. 76 alin 1 din Legea 161/2003.

Conform dispoziţiilor legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 aceste atribuţii de ordonator de credite îi revine primarului, neputând fi delegate.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că pe perioada derulării proiectului soţia sa nu era subordonată primarului.

Consideră că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 70 şi 76 din Legea 161/2003, în sensul că noţiunea de folos material nu este îndeplinită întrucât în condiţiile în care soţia sa era persoana care făcea parte din proiect, această funcţie era îndeplinită alături de alţi funcţionari, iar interesul material nu este dovedit ca fiind un interes pentru sine sau pentru soţul său.

Consideră astfel că raportul de evaluare contestat în prezenta cauză a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor legale, nefiind îndeplinite condiţiile regimului juridic al conflictului de interese.

Faţă de toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond să admiterea cerereii şi anularea Raportul de evaluare emis de către pârâtă prin care, în mod greşit, se constată starea sa în conflict de interese în calitate de primar al Comunei Bălăcita.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva apărărilor formulate de intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate în cadrul întâmpinării, recurentul - reclamant A. a depus Răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susţinerilor intimatei, ca nefondate şi admiterea recursului său, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

Alte aspecte procesuale

În şedinţa publică din data de 22 martie 2022 recurentul - reclamant A., prin apărător, a depus la dosar noi motive de nulitate a sentinţei recurate, solicitând desfiinţarea sentinţei şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, să se anuleze Raportul de evaluare nr. x/30.05.2019 şi să fie obligată intimata - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În cadrul acestor motive de nulitate, recurentul - reclamant a susţinut că sentinţa contestată este pronunţată cu încălcarea principiului de drept iura novit curia, potrivit căruia instanţa de judecată trebuia să aplice legea cunoscută la momentul soluţionării cererii de chemare în judecată.

Un alt motiv de nulitate al sentinţei îl constituie faptul că instanţa de fond trebuia să analizeze incidenţa principiului proporţionalităţii, dar nu a făcut-o, motiv pentru care consideră că sentinţa este pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dispoziţiilor din dreptul Uniunii Europene privind principiul proporţionalităţii sancţiunilor reglementat de dispoziţiile din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

În cadrul celui de-al 3-lea motiv de nulitate a sentinţei, recurentul susţine că sentinţa contestată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privitoare la conflictul de interese: abaterea disciplinară a conflictului de interese în cazul primarului, în sensul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 - este reglementată expres numai de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi nu poate fi extinsă la alte situaţii sau prevederi legale, aşa cum greşit a procedat prima instanţă prin sentinţa recurată.

Mai susţine recurentul că sentinţa este dată cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate de intimata -pârâtă în lucrarea nr. x/08.12.2016, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x/30.05.2019, cu care a fost finalizată această lucrare, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, dat fiind că solicitarea de date şi informaţii nepublice s-a făcut înainte de invitarea persoanei cercetate pentru a depune un punct de vedere.

În cadrul celui de-al 5-lea motiv de nulitate a sentinţei recurate, se susţine că sentinţa este nelegală având în vedere că instanţa de fond nu a sancţionat nelegalitatea procedurii de comunicare a datelor cu caracter personal.

Înalta Curte, cu privire la aceste noi motive de nulitate/nelegalitate a sentinţei recurate, depuse de recurentul - reclamant la data de 22.03.2022, a invocat excepţia tardivităţii, în temeiul art. 487 şi 489 C. proc. civ., reţinând că ultima zi legală pentru motivarea recursului a fost la 03.01.2020, raportat la data comunicării sentinţei de fond către recurentul - reclamant, respectiv 18.12.2019.

În şedinţa publică de la acest termen de judecată, înainte de a deschide dezbaterile pe fondul recursului, Înalta Curte a admis excepţia tardivităţii formulării acestor noi motive de recurs, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri.

Deopotrivă, a respins şi cererea de suspendare a judecăţii, întemeiată de recurentul - reclamant pe dispoziţiile art. 413 alin. (1)1 C. proc. civ., motivele avute în vedere regăsindu-se, de asemenea, în practicaua hotărârii.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 11.05.2020 s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului la data de 22.03.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate şi la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru motivele arătate în continuare:

În prealabil, în ceea ce priveşte motivele de recurs formulate, Înalta Curte reţine, ca o primă observaţie, că, deşi recurentul - reclamant a susţinut că sentinţa a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, critică ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat în drept atât dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi dispoziile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", fără a expune însă argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea hotărârii recurate ori la existenţa unor motive contradictorii sau străine cauzei în cuprinsul acesteia.

Deopotrivă, se constată că, deşi recurentul susţine că instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ, a administrat şi interpretat greşit probele, critici ce ar fi putut fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce reglementează situaţia când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, acesta nu a dezvoltat aceste critici, în sensul de a arăta probele administrate şi interpretate greşit de prima instanţă ori argumentele pentru care consideră că judecătorul fondului nu a dat dovada de rol activ, motiv pentru care constată că acesta au fost invocate doar formal.

Întrucât niciuna dintre ipotezele acestei norme nu se identifică în cauză, iar criticile formulate pot fi încadrate doar în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modul greşit de interpretare şi aplicare a normelor de drept material, analiza instanţei se va limita la acest motiv de casare.

Astfel, trecând la analizarea pe fond a recursului, Înalta Curte constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, ca neîntemeiată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, iar criticile recurentului privind interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 70 şi 76 din Legea nr. 161/2003, sunt nefondate.

Instanţa de fond a fost învestită cu acţiunea în anulare a Raportului nr. x/30.05.2019 emis de A.N.I. prin care s-a concluzionat că, în perioada exercitării funcţiei de primar pentru mandatul 2016-2020 recurentul - reclamant A. a emis un act administrativ (dispoziţia privind constituirea echipei de proiect pentru implementarea proiectului " Reabilitate şi modernizare drumuri judeţene" care a produs un folos material (venituri salariale în cuantum de 50% din salariul de bază) pentru soţia sa, situaţie ce constituie conflict de interese, în raport cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului, soluţia fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Referitor la criticile din recurs întemeiate de recurent pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a invocat, în esenţă, interpretarea greşită a prevederilor art. 70 şi 76 din Legea nr. 161/2003, susţinând că noţiunea de " folos material" nu este îndeplinită, întrucât, în condiţiile în care soţia sa era persoana care făcea parte din proiect, această funcţie era îndeplinită alături de alţi funcţionari, iar interesul material nu este dovedit ca fiind un interes pentru sine sau pentru soţul său.

Aceste critici nu pot fi reţinute de către instanţa de control judiciar, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.".

Deopotrivă, dispoziţiile art. 76 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că:

"Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I."

Or, raportat la aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că argumentul recurentului în sensul inexistenţei unui folos material pentru soţia sa nu poate conduce la anularea raportului de evaluare prin care corect s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 de către recurentul-reclamant. Condiţia legală şi suficientă pentru constatarea conflictului de interese este aceea ca persoana evaluată să aibă un interes patrimonial în emiterea actului administrativ, respectiv posibilitatea prefigurării unui beneficiu sau dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude de gradul I, împrejurări de natură a afecta îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor ce-i revin potrivit legii, aceasta nefiind condiţionată de cuantumul avantajelor patrimoniale obţinute, fiind suficientă doar existenţa unui folos material.

Se constată astfel că, prin Dispoziţia nr. 276/31.07.2017, emisă de reclamantul A., în calitate de Primar, s-a dispus ca, începând cu data de 01.07.2017, doamna B., soţia sa, să facă parte din echipa de proiect pentru implementarea Proiectului " Reabilitare şi modernizare drumuri judeţene, judeţul Mehedinţi", stabilindu-se deopotrivă că aceasta beneficiază de o majorare a salariului de bază de 50%, respectivul proiect derulându-se pe o perioadă de 63 de luni.

Prin urmare, argumentul recurentului - reclamant privind inexistenţa unui folos material nu poate fi reţinut, atât timp cât, urmare a dispoziţiei emise de reclamant, soţia sa a făcut parte şi din echipa de implementare a proiectului

" Reabilitare şi modernizare drumuri judeţene, judeţul Mehedinţi", şi, în perioada derulării proiectului aceasta a avut venituri salariale mai mari cu 50% din salariul de bază.

Aşadar, emiterea dispoziţiei anterior menţionate de către recurentul-reclamant nu beneficiază de garanţiile de imparţialitate şi obiectivitate din partea semnatarului, întrucât, prin respectivul act, soţia sa a obţinut un avantaj patrimonial. În acest context, nu se poate stabili cu certitudine dacă soţia reclamantului ar fi fost persoana cu cea mai bună pregătire profesională, aptă să ocupe postul de inspector în cadrul respectivului proiect, astfel încât interesul public să fie satisfăcut corespunzător.

Conflictul de interese în materie administrativă presupune orice act de participare directă sau indirectă la procesul de emitere a deciziei.

Legiuitorul a stabilit în mod expres situaţiile de conflict de interese pentru primari, una dintre acestea fiind generată de emiterea unui act administrativ, încheierea unui act juridic ori emiterea unei dispoziţii în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situaţiile în care funcţionarii publici, aleşii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenţei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, soţilor sau rudelor de gradul I un anumit avantaj. Aceste situaţii includ şi împrejurările în care existenţa unor obligaţii ale funcţionarilor, aleşilor locali sau demnitarilor faţă de orice terţ ar putea afecta imparţialitatea deciziilor lor.

Aşadar, importanţa lor este dată de faptul că simpla lor existenţă prezintă un potenţial pericol de corupţie.

Evaluarea conflictului de interese, în sensul prevederilor Legii nr. 161/2003 presupune analizarea cu obiectivitate a acţiunilor desfăşurate de alesul local în exercitarea funcţiei publice, precum si a necesităţii subiectului de a anticipa că actul este de natură să-i producă, lui sau unei persoane apropiate (sot/sotie/rudă) un avantaj patrimonial.

Or, din situaţia de fapt existentă rezultă fără niciun fel de dubiu că recurentul-reclamant a semnat Dispoziţia nr. 276/31.07.2017 privind nominalizarea persoanelor care fac parte din echipa de implementare a proiectului " Reabilitare şi modernizare drumuri judeţene, judeţul Mehedinţi", soţia sa, doamna B. fiind numită inspector de proiect alături de domnul C., încălcând astfel prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

La aceeaşi dată, 31.07.2017, în baza Dispoziţiei nr. 276/2017, dar şi a Dispoziţiei nr. 273/2017, Referatului nr. x/2017 şi Hotărârii Consiliului Local Bălăciţa nr. 39/31.07.2017, s-a dispus şi reîncadrarea soţiei recurentului - reclamant, cu aplicarea majorării salariului de bază cu 50%.

Se constată, aşadar, că sunt întrunite toate condiţiile pentru existenţa unui conflict de interese, şi anume:

- Exerciţiul unei demnităţi publice - reclamantul exercita calitatea de primar al comunei Bălăciţa, judeţ Mehedinţi

- Existenta unui interes personal - în exercitarea funcţiei de primar a emis Dispoziţia nr. 276/31.07.2017 privind constituirea echipei de proiect pentru implementarea proiectului " " Reabilitare şi modernizare drumuri judeţene, judeţul Mehedinţi", derulat pe o perioadă de 63 de luni, echipă de proiect din care face parte şi soţia sa, doamna B..

Relevant este că legiuitorul nu distinge cum este obţinut folosul material de către persoana evaluată, simpla posibilitate ca respectivul act să fie semnat sau încheiat fără existenţa unor garanţii de obiectivitate (aşa cum este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003) din partea celui care îl semnează, generează încălcarea regimului conflictelor de interese.

Prin semnarea dispoziţiei privind numirea soţiei sale în echipa de proiect pe perioadă determinată în funcţia de inspector de proiect, reclamantul nu a manifestat o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă fată de interesele patrimoniale ale sale şi ale familiei sale.

Concret, la efectuarea propunerii de numire a soţiei sale în echipa de implementare a proiectului " Reabilitare şi modernizare drumuri judeţene, judeţul Mehedinţi", nu este posibilă manifestarea unei imparţialităţi în procesul de selectare a personalului, intrând în conflict: interesul de natură privată ca soţia sa să obţină venituri şi pentru implementarea proiectului, respectiv interesul public ca, în cadrul proiectului să fie angajată o persoană cu cea mai bună pregătire profesională.

Prin urmare, emiterea dispoziţiei de către recurentul-reclamant nu beneficiază de garanţiile de imparţialitate şi obiectivitate din partea semnatarului, întrucât, prin aceasta, soţia sa a obţinut un avantaj patrimonial. În acest context, nu se poate stabili cu certitudine dacă soţia reclamantului ar fi fost persoana cu cea mai bună pregătire profesională, aptă să facă parte din echipa de implementare a proiectului, astfel încât interesul public să fie satisfăcut corespunzător.

Înalta Curte reţine că nu are relevanţă în speţă şi nu înlătură conflictul de interese faptul că soţia reclamantului era angajata Primăriei încă din 30.12.2013, întrucât, pentru generarea şi existenţa conflictului de interese este suficientă doar existenţa unui folos material.

Aşadar, condiţia legală şi suficientă pentru constatarea conflictului de interese este aceea ca persoana evaluată să aibă un interes patrimonial în emiterea actului administrativ, respectiv posibilitatea prefigurării unui beneficiu sau dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude de gradul I, împrejurări de natură a afecta îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor ce-i revin potrivit legii.

Prin implementarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, legiuitorul a avut în vedere exclusiv această legătură dintre exerciţiul unei demnităţi publice şi existenţa unui interes personal, tocmai pentru că raţiunea instituirii conflictului de interese este aceea de a înlătura orice suspiciune, orice dubiu rezonabil cu privire la modalitatea de exercitare a atribuţiilor şi competenţelor legale de către primari.

Cu alte cuvinte, din perspectiva legiuitorului, existenţa interesului patrimonial în legătura cu situaţia alesului local este o cauză de imparţialitate şi lipsă de obiectivitate care generează şi conflictul de interese analizat în cauză.

Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că recurentul, în raport de dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, avea obligaţia de a nu emite vreun act administrativ în exercitarea funcţiei publice deţinute, care produce un folos material pentru soţia sa.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a cadrului normativ incident cauzei.

Aşadar, instanţa de control judiciar constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reţinut.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurentul - reclamant, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 419/2019 din data de 15 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.