Duplicate motion for review inadmissible despite res judicata conflict in public salary bonus calculation

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1624/CA/04.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.

Prin decizia nr. 90/R/30.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1624/CA/04.10.2017 pronunţată de Tribunalul Braşov pe care o casează şi, rejudecând, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov; a fost obligat pârâtul să emită decizie de salarizare pe numele reclamantului la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie cu acordarea sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate începând cu data de 01.08.2016; a fost obligat pârâtul să calculeze şi să plătească reclamantului diferenţa dintre drepturile stabilite conform aliniatului anterior şi drepturile salariale aflate în plată, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data de 01.08.2016, până la plata efectivă; au fost respinse restul pretenţiilor.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munca Braşov, obligarea pârâtului să anuleze, în parte, Decizia nr. 7/27.01.2021, respectiv art. 3-12, prin care s-a stabilit salariul reclamantului începând cu data de 01.07.2017; să emită o nouă decizie prin care, de la data de 01.07.2017, să stabilească reclamantului drepturile salariale prin aplicarea sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate la salariul de încadrare, în aceeaşi modalitate în care le-a aplicat pentru perioada 01.08.2016-30.06.2017, conform art. 2 din Decizia nr. 7/27.01.2021; să achite reclamantului diferenţa dintre salariul cuvenit şi salariul pe care l-a stabilit în mod necorespunzător de la data de 01.07.2017, diferenţa ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânzile legale aferente; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1022/CA din 11 noiembrie 2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată cererea reclamantului A., în contradictoriu cu paratul ITM Brasov.

Prin decizia nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate a Adresei nr. x/28.10.2019 emisă de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi a Deciziei nr. 7/27.01.2021 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov; s-a respins excepţia de nelegalitate a Adresei nr. x/28.10.2019 emisă de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi a Deciziei nr. 7/27.01.2021 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov invocată de recurentul reclamant A., ca inadmisibilă; s-a respins cererea de recurs formulată de recurentul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1022/CA/11.11.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, pe care o menţine.

2. Revizuirea exercitată în prezenta cauză

Împotriva Deciziei nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, la data de 2 martie 2023, sub dosar nr. x/2023.

Prin sentinţa nr. 224/R/05.04.2023 s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia s-a înregistrat la data de 15 mai 2023.

Revizuentul a solicitat, în principal, anularea hotărârilor pronunţate în Dosarul nr. x/2021 (Sentinţa civilă nr. 1022/CA/11.11.2021 a Tribunalului Braşov, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia 42/R/2023 a Curţii de Apel Braşov), iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 90/R/2019 a Curţii de Apel Braşov (prin care s-a admis recursul împotriva sentinţei nr. 1624/CA/04.10.2017 a Tribunalului Braşov), pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Dezvoltând motivele de revizuire, revizuentul a arătat că atât prima instanţă, cât şi instanţa de recurs au încălcat autoritatea de lucru judecat ce derivă din decizia nr. 90/R/30.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2017. Astfel, prin această decizie, ITM Braşov, pârât în dosarul menţionat, a fost obligat să emită decizie de salarizare pe numele reclamantului "la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie, cu acordarea sporurilor de mobilitate şi confidenţialitate începând cu data de 01.08.2016".

Contrar celor reţinute prin sentinţa nr. 1022/CA/11.112021, revizuentul a susţinut că a făcut dovada că anumiţi consilieri juridici care fac parte dintr-o instituţie aflată în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, beneficiază de sporurile de confidenţialitate de 15% şi de mobilitate de 15%, aplicate la salariul de bază brut.

A precizat revizuentul că instanţa din primul litigiu (Dosarul nr. x/2017) a statuat cu putere de lucru judecat cu privire la cel puţin trei aspecte, respectiv: (1) prin hotărâre s-au acordat către reclamant sporurile de mobilitate şi confidenţialitate; (2) sporurile sunt "aplicate la salariul de bază brut" (n.n. şi nu incluse în acesta); (3) prevederea sporurilor de confidenţialitate şi mobilitate în cuantum fix, fiecare de câte 15%.

În opinia revizuentului, cum prin Decizia nr. 90/R/30.01.2019 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. x/2017 s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă, instanţa din cel de-al doilea litigiu nu putea stabili că sporurile nu se mai acordă fără a încălca autoritatea de lucru judecat. În concret, singurul aspect de analizat în cel de-al doilea litigiu era dacă sporurile de mobilitate şi confidenţialitate trebuie incluse sau nu în salariul de bază. Or, hotărârile pronunţate în Dosarul nr. x/2021 nu s-au oprit la analizarea acestui aspect, ci au încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat ce derivă din pronunţarea Deciziei nr. 90/2019 şi, prin respingerea acţiunii, s-a ratificat punctul de vedere al I.T.M. Braşov exprimat prin Decizia nr. 7/27.01.2021 care, introducând sporurile în salariul de bază şi aplicând plafonul stabilit pentru salariul de bază la salariul lunar (care include şi sporurile), a dus indirect la neacordarea sporurilor. A subliniat revizuentul că instanţa din al doilea litigiu nu mai putea să se pronunţe spunând că sporurile solicitate în Dosarul nr. x/2017 nu ar trebui să se mai acorde, nefiind prevăzute de lege, ci doar să stabilească dacă sporurile trebuie sau nu incluse în salariul de bază.

Revizuentul a susţinut că instanţa din al doilea litigiu a încălcat hotărârea instanţei din primul litigiu în sensul că sporurile sunt "aplicate la salariul de bază brut" şi nu incluse în acesta.

A mai arătat că s-a creat confuzie între salariul de bază şi salariul lunar în condiţiile în care art. 7 din Legea nr. 153/2017 a definit în concret cele două categorii de salarii dar şi sporul; în concret, sporul este un element distinct care se calculează procentual în raport cu salariul de bază şi nu poate fi inclus în acesta.

Revizuentul a precizat că modalitatea de calcul a salariului său lunar s-a făcut diferit înainte şi după adresele Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale care au fundamentat emiterea Deciziei 7/27.01.2021 după cum urmează: a) de la pronunţarea Deciziei nr. 90/R/30.01.2019 a Curţii de Apel Braşov din Dosarul nr. x/2017 şi până la emiterea Deciziei nr. 7/27.01.2021 a I.T.M. Braşov. I.T.M. Braşov a emis Decizia nr. 85/25.03.2019, prin care i s-au recunoscut şi acordat cu începere de la 01.08.2016 un spor de mobilitate în procent de 15%, respectiv un spor de confidenţialitate în procent de 15%; aceste sporuri erau calculate ca procent din salariul de bază, erau adăugate la salariul de bază şi astfel se obţinea salariul lunar. b) după emiterea Deciziei nr. 7/27.01.2021 s-a revenit, cu începere din 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017) asupra modului iniţial de calcul în sensul că sporurile i s-au introdus în salariul de bază şi, prin faptul că salariul lunar a atins plafonul decretat de lege pentru salariul de bază (art. 38 alin. (4) pentru anul 2022 din Legea nr. 153/2017), venitul său lunar a fost redus la acest plafon, dovadă fiind fluturaşii de salarii depuşi în probaţiune. În cauză, I.T.M. Braşov nu a respectat dispoziţiile instanţei pentru că s-a limitat doar la a majora salariul până la maximul în plată din cadrul celorlalte inspectorate de muncă, fără a depăşi maximul stabilit pentru salariul de bază de Legea nr. 153/2017. Or, în opinia revizuentului, corect ar fi fost ca I.T.M. Braşov, după stabilirea salariului de bază prin raportare la salariile maxime în plată la nivelul celorlalte inspectorate de muncă, să recunoască şi să adauge peste nivelul maxim al salariilor de bază, sporurile de mobilitate şi confidenţialitate recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, aşa cum rezultă din Decizia nr. 90/R/30.01.2019 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

A susţinut revizuentul că intrarea în vigoare la Legii nr. 153/2017 nu modifică efectele produse prin admiterea acţiunii din Dosarul nr. x/2017, iar aceste sporuri trebuie să se acorde şi după intrarea în vigoare a acestei legi. De asemenea, a arătat că nicăieri în Legea nr. 153/2017 nu se specifică faptul că sporurile ar trebui introduse în salariul de bază. Prin urmare, modalitatea corectă de calculare a drepturilor salariale după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 era de menţinere în plată a ambelor componente ale salariului lunar (salariul de bază, respectiv sporurile), iar creşterea de după 01.01.2018 urma să privească fiecare dintre aceste elemente, privite distinct, astfel cum prevede expres art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017.

Revizuentul a precizat că Decizia nr. 15/2021 pronunţată în RIL de ÎCCJ nu are înrâurire asupra situaţiei sale. Astfel, a solicitat să se observe că sporurile sunt deja acordate prin Decizia 90/R/30.01.2019 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în Dosarul nr. x/2017, nu sunt solicitate prin noua acţiune, iar dacă angajatorul nu i le acordă, această măsură trebuie justificată rezonabil.

Pentru toate acestea a solicitat admiterea cererii de revizuire.

În drept a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3. Apărările formulate în cadrul dosarului de revizuire

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În motivare a arătat că I.T.M. Braşov a stabilit salariul reclamantului în urma măsurii dispuse de Direcţia Generală Corp Control, Implementare, Strategie Naţională Anticorupţie-Compartiment Corp Control Ministru prin adresa nr. x/28.10.2019.

A precizat că în dosarul civil nr. x/2017, reclamantul A., consilier juridic, a chemat în judecată Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov solicitând obligarea acestuia să emită decizie de salarizare începând cu data de 01.08.2016 privind acordarea sporului de mobilitate şi sporului de confidenţialitate în procentul maxim stabilit prin sentinţe judecătoreşti, reprezentând sporuri cu caracter permanent, aplicat salariului brut începând cu data de 01.08.2016, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016. Prin sentinţa civilă nr. 1624/CA, Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată de reclamantul A., iar împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii. Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ Fiscal, prin Decizia nr. 90/R/2019 a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat I.T.M. Braşov să emită decizie de salarizare pe numele reclamantului la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime in funcţie cu acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate începând cu data de 01.08.2016.

Referitor la punerea în aplicare a Deciziei Curţii de Apel nr. 90/R/2019, intimatul-pârât a arătat că a emis deciziile nr. 85/25.03.2019 şi nr. 99/22.05.2019 de punere în executare a deciziei civile nr. 90/R/2019 prin care A. a fost reîncadrat la nivelul maxim de salarizare pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie şi i-a acordat spor de confidenţialitate de 15% şi spor de mobilitate de 15%, aplicate la salariul brut lunar. De asemenea, s-a efectuat calculul diferenţelor de salariu conform hotărârii instanţei.

A susţinut intimatul-pârât că, deşi Curtea de apel s-a pronunţat pentru acordarea drepturilor salariate cu acordarea sporurilor de confidenţialitate şi de mobilitate începând cu data de 01.08.2016, totuşi nu a făcut menţiunea că aceste sporuri trebuie acordate distinct (procent la salariul de bază sau introduse în salariul de bază), astfel încât reclamantul ar fi trebuit să solicite instanţei o lămurire de dispozitiv pentru a clarifica acest aspect. Prin urmare, la recalcularea drepturilor salariate, instanţa a dispus ca drepturile salariate să se stabilească conform prevederilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea cadru nr. 153/2017 şi O.U.G. nr. 91/2017.

În opinia intimatului, sporul de confidenţialitate şi sporul de mobilitate nu sunt drepturi salariale prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar acordarea acestor sporuri, după data de 01.07.2017 şi calcularea acestora ca procent la salariul stabilit la momentul reîncadrării conform art. 36 alin. (1) contravine cu prevederile actului normativ menţionat anterior.

În privinţa modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, intimatul pârât a menţionat că art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că acestea se stabilesc potrivit dispoziţiilor acestei legi şi anexelor, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se vor stabili, pentru toate funcţiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I- VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat in plată în vigoare. De asemenea, în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 12 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare- 01 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat "pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38". În acest context normativ, stabilirea unei anumite valori a salariului de bază pentru personalul salarizat din fonduri publice are un caracter tehnic, integrat concepţiei legislative de creare a unui sistem de salarizare prin care să se regleze în timp disfuncţionalităţile existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, inclusiv prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege.

A mai precizat intimatul că cele două sporuri, sporul de confidenţialitate şi sporul de mobilitate, nu reprezintă drepturi salariale prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, iar acordarea acestor sporuri, după data de 01.07.2017 şi calcularea acestora ca procent la salariul stabilit la momentul reîncadrăm conform art. 36, alin. (1) contravine cu prevederile actului normativ menţionat anterior.

4. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 12 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 14 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Hotărârea Înaltei Curţi asupra revizuirii

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În fapt, se constată că la data de 2 martie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a înregistrat sub nr. de dosar x/2023, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După parcurgerea procedurii de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, prin rezoluţia completului de judecată nr. 9 învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin decizia nr. 2864 din 25 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

La data de 2 martie 2023, sub dosar nr. x/2023, pe rolul Curţii de Apel Braşov, s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 224/R/05.04.2023, Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia s-a înregistrat la data de 15 mai 2023, prin rezoluţia completului de judecată nr. 9 învestit cu soluţionarea cauzei fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 14.09.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 460 C. proc. civ. "(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.", iar art. 509 (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; (2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Analizând conţinutul textului de lege mai sus redat, Înalta Curte constată că împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă sau care nu evocă fondul (după caz) se poate formula o singură cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în termenele şi în condiţiile expres prevăzute.

Înalta Curte constată că cele două cereri de revizuire înregistrate atât pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi pe rolul Curţii de Apel Braşov, au conţinut identic, revizuentul înţelegând să învestească cele două instanţe cu aceeaşi cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, având în vedere că asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 42/R/2023 din 31 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat prin decizia nr. 1864 din 25 mai 2023, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului de faţă.

Temeiul legal al soluţiei pronunţate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 C. proc. civ. coroborat cu art. 457 şi 460 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 42/R din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.