Judicial Inspection resolutions on unexecuted seizure-return judgment confirmed after cassation appeal declared null and void for lack of substantiated grounds

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.05.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. 490/21.03.2022 nr. lucrare 22-388, anularea Rezoluţiei emise de Inspectorul-Şef în data de 05.05.2022 nr. lucrare C22-709, obligarea judecătorului B. sau a înlocuitorului său în funcţia de Preşedinte al secţiei I Penale de la Tribunalul Bucureşti de a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă, reprezentată de încheierea de şedinţă publică din data de 07.07.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în sensul restituirii tuturor bunurilor si înscrisurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 19.01.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1544 din 16 septembrie 2022, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii capătului 3 de cerere şi a respins acest petit ca inadmisibil.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate cu privire la soluţia dată asupra capetelor de cerere nr. x şi 2 şi rejudecarea cauzei în raport cu normele de drept incidente în cauză.

A susţinut recurentul că instanţa a abordat fals chestiunile de drept asupra cărora instanţa de fond era obligată să îşi concentreze cercetarea judecătorească, făcând referire la cauzele de pe rolul Tribunalului Bucureşti şi la cele reţinute în hotărârile pronunţate în dosarele respective.

3. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului, rezultă că acesta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru că nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate în ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat, dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, în ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului.

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, iar motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că cererea recurentului-reclamant de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurentul-reclamant, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a prezenta aspecte referitoare la dosarele penale de pe rolul Tribunalului Bucureşti, fără, însă, a combate considerentele hotărârii atacate şi fără a deduce judecăţii nicio critică de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de fond.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Simpla nemulţumire a recurentului cu privire la soluţia instanţei de fond şi prezentarea unor aspecte care nu au legătură cu legalitatea hotărârii recurate nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii sau a reaprecia probele administrate, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancţiunea nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1544 din 16 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.