Competence for annulment of state-issued certificates: Article 26 derogation overrides general central-authority jurisdiction regardless of whether the state is plaintiff or defendant

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2022, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat anularea Certificatului.

Învederează, în esenţă, faptul că temeiul în baza căruia comisia a procedat la verificarea condiţiilor cumulative prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014 coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 99/2015 reprezintă sesizarea nr. 18/9640/29.09.2022.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 12/2023 din 16 ianuarie 2023, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Buzău a reţinut, în esenţă că, raportat la art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi art. 26 din Legea nr. 341/2004, legiuitorul a înţeles a deroga de la norma generală de competenţă în materia contenciosului administrativ în ceea ce priveşte acţiunile formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat, astfel că, în cazul în care acţiunile nu sunt formulate de persoana care se consideră vătămată, ci de Secretariatul de Stat, ca în prezenta cauză, nu îşi mai găsesc aplicarea prevederile speciale de competenţă, ci cele generale.

Or, conform normei generale cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că certificatul a cărui anulare se solicită a fost emis de o structură centrală, competenţa materială de soluţionare revine curţii de apel.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a reţinut tribunalul că, faţă de prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că pârâtul are domiciliul în Comuna Vadu Paşii, jud. Buzău competenţa teritorială revine Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, cauza a fost înregistrată la data de 14.02.2023 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal sub un alt număr de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 83 din 04 mai 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat intervenit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că Art. 8 alin. (7) din lege precizează că respectivele contestaţii împotriva actelor administrative de respingere a cererilor pentru acordarea calităţilor şi obţinerea certificatului precum şi împotriva actelor administrative privind anularea certificatelor în condiţiile legii se soluţionează de instanţa de contencios administrativ conform legii nr. 554/2004, cu respectarea competenţei de la art. 25 din legea nr. 341/2004, competenţă care se regăseşte de fapt la art. 26 din actul normativ special, conform căruia prin derogare de la dispoziţiile art. 10 din legea contenciosului administrativ, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor legii speciale, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu secretariatul de stat, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ a tribunalului, iar în recurs de aceeaşi secţie a Curţii de Apel.

Art. 26 din Legea nr. 341/2004 a fost introdus prin Legea 2/2013, respectiv prin art. V din această lege, privind unele măsuri de degrevare a instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar scopul edictării Legii nr. 2/2013 este cel evidenţiat în titlul său, respectiv degrevarea instanţelor judecătoreşti, fiind instituită o derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine competenţa de soluţionare tribunalului ca instanţă de fond de contencios administrativ, chiar dacă parte în cauzele ce au ca obiect aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 este o instituţie centrală, respectiv Secretariatul de Stat sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989.

Pe lângă scopul declarat al Legii nr. 2/2013 de degrevare a instanţelor judecătoreşti, legiuitorul a avut în vedere şi asigurarea accesului la justiţie pentru persoanele destinatare a Legii 341/2004, fiind stabilită prin derogare competenţa materială în favoarea tribunalului şi nu a Curţii de Apel pentru soluţionarea în fond a unor astfel de litigii, raţionament ce nu poate fi diferit în funcţie de calitatea Secretariatului de Stat de pârât sau de reclamant.

S-a apreciat ca fiind relevant faptul că în Legea nr. 341/2004, cu completările şi modificările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de O.U.G. nr. 168/2022, se regăsesc dispoziţii speciale cu privire la competenţa instanţei de contencios administrativ, reprezentată de secţia de contencios administrativ a tribunalului, ce soluţionează acţiunea pe fond, sens în care sunt prevederile art. 8 alin. (7), art. 9 alin. (5), art. 92 alin. (7), respectiv art. 26, având conţinut similar, astfel că nu poate fi competentă o instanţă de un anumit grad raportat la calitatea părţii care o învesteşte şi nu pot fi aplicate prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ dacă acţiunea dedusă judecăţii este promovată de secretariatul de stat, emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită.

S-a reţinut deopotrivă că Legea nr. 341/2004 a fost modificată prin Legea nr. 242/2021, publicată la data de 8.10.2021, iar potrivit art. II alin. (1), în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Secretariatul de Stat va finaliza verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, de către toţi titularii de titluri şi de certificate obţinute anterior în temeiul Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1)-(3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai beneficiază de drepturile acordate în temeiul acestei legi, iar certificatul acordat acestora se retrage prin decizia Secretariatului de Stat. În cazul retragerii unui certificat, Secretariatul de Stat va propune Preşedintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia. Decizia de retragere a certificatului poate fi contestată de titular la instanţa de contencios administrativ, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi cu respectarea competenţei prevăzute la art. 25 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, legiuitorul a menţinut aceeaşi derogare în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare în fond a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 341/2004, prin toate modificările aduse actului normativ special din anul 2013 şi până în prezent, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzelor revine tribunalului şi nu Curţii de Apel, neprezentând nicio relevanţă faptul că este învestită instanţa cu acţiune în anulare a unui certificat, care se pretinde că a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, acţiunea în instanţă fiind promovată în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ intrând în circuitul civil, fără a mai putea fi revocat.

Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că revine competenţa materială de soluţionare a cauzei tribunalului în a cărui rază teritorială are domiciliul pârâtul, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel că, în condiţiile în care pârâtul are domiciliul în judeţul Buzău, derogarea în ceea ce priveşte această competenţă fiind reglementată prin Legea nr. 2/2013 şi toate celelalte acte normative de modificare a Legii nr. 341/2004, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU RECUNOAŞTERA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989 a învestit instanţa cu o cerere privind anularea Certificatului seria x emis în favoarea pârâtului A., ca urmare a cererii acestuia prin care a solicitat recunoaşterea calităţii de luptător cu rol determinant.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului .

Aşadar ca regulă generală, potrivit criteriului rangului autorităţii emitente, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel .

Prin Legea nr. 341/2004 -Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, s-au reglementat modalităţile de exercitare a recunoştinţei faţă de eroii-martiri, persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, prin acordarea titlurilor prevăzute de art. 3 din acest act normativ şi emiterea noilor certificate, precum şi prin preschimbarea certificatelor deţinute anterior .

Potrivit art. 26 din Legea nr. 341/2004, prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Acest text legal instituie o derogare de la norma generală de competenţă materială în litigiile legate de aplicarea Legii nr. 341/2004, acestea fiind date în competenţa de soluţionare a tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar referirea din textul legal, la situaţia în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat este menită să întărească această interpretare, întrucât acesta este autoritate publică centrală, a cărei calitate ar fi atras, în lipsa dispoziţiei derogatorii, competenţa materială a curţii de apel .

Această precizare a textului art. 26, nu înseamnă că derogarea de la norma generală de competenţă vizează doar acţiunile formulate de persoana vătămată prin emiterea/neemiterea certificatului de luptător, ci şi acţiunile formulate de Secretariatul de stat în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, fiind de neconceput ca, în situaţia în care se schimbă calitatea părţilor, aceeaşi categorie de litigii să fie soluţionate de instanţe de grad diferit, în condiţiile în care soluţionarea litigiului vizează verificarea respectării aceloraşi dispoziţii legale.

Astfel cum şi curtea de apel a reţinut, art. 26 din Legea nr. 341/2004 a fost introdus prin Legea 2/2013, respectiv prin art. V din această lege, privind unele măsuri de degrevare a instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar scopul edictării Legii nr. 2/2013 este cel evidenţiat în titlul său, respectiv degrevarea instanţelor judecătoreşti, fiind instituită o derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine competenţa de soluţionare tribunalului ca instanţă de fond de contencios administrativ, chiar dacă parte în cauzele ce au ca obiect aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 este o instituţie centrală, respectiv Secretariatul de Stat sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989.

Dispoziţiile Legii nr. 341/2004 în materia competenţei sunt aplicabile în toate litigiile întemeiate pe prevederile acestui act normativ, iar nu doar celor în care Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 are calitatea de pârât, întrucât, dacă ar fi primit un astfel de raţionament, finalitatea instituirii unei astfel de norme derogatorii, de degrevare a instanţelor judecătoreşti şi de asigurarea a accesului la justiţie pentru destinatarii acestei legi, nu ar fi mai fi realizată.

Pe lângă scopul declarat al Legii nr. 2/2013 de degrevare a instanţelor judecătoreşti, legiuitorul a avut în vedere şi asigurarea accesului la justiţie pentru persoanele destinatare a Legii 341/2004, fiind stabilită prin derogare competenţa materială în favoarea tribunalului şi nu a Curţii de Apel pentru soluţionarea în fond a unor astfel de litigii, raţionament ce nu poate fi diferit în funcţie de calitatea Secretariatului de Stat de pârât sau de reclamant.

Cum în Legea nr. 341/2004, cu completările şi modificările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de O.U.G. nr. 168/2022, se regăsesc dispoziţii speciale cu privire la competenţa instanţei de contencios administrativ, reprezentată de secţia de contencios administrativ a tribunalului, ce soluţionează acţiunea pe fond, respectiv cele prevăzute la art. 8 alin. (7), art. 9 alin. (5), art. 92 alin. (7) şi art. 26, având conţinut similar, în regulator de competenţă Înalta Curte constată că nu poate fi competentă o instanţă de un anumit grad raportat la calitatea părţii care o învesteşte şi nu pot fi aplicate prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ dacă acţiunea dedusă judecăţii este promovată de secretariatul de stat, emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul în a cărui rază teritorială are domiciliul pârâtul, respectiv Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 26 din Legea nr. 341/2004.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 341/2004, Înalta Curte, în temeiu art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâtul A. în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.