Dismissed appeal upholds refusal to refer premature constitutional challenge to military officer's removal.

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 19.10.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, solicitând:

- anularea Ordinului nr. 1740/10.09.2021 şi a adresei nr. x/9.09.2021 emisă de Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerul Afacerilor Interne;

- repararea pagubei grave şi dificil de reparat, pricinuită prin diminuarea severă a veniturilor salariale, daune morale şi repunerea în situaţia anterioară;

- în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 actualizată, suspendarea executării Ordinului nr. 1740/2021 de eliberare din funcţie şi punere la dispoziţie, retragere autorizaţie ORNISS, precum şi a adresei nr. x/9.09.2021 emisă de Direcţia Generală de Protecţie Interna din cadrul Ministerul Afacerilor Interne, înregistrată la nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane cu nr. x/10.09.2021, prin care a fost eliberat din funcţia de Inspector Şef al Inspectoratul Judeţean Argeş (I.G.J. Argeş) şi pus la dispoziţia I.J.J. Argeş;

- în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La 24.11.2021, Direcţia Generală de Protecţie Internă (DGPI) a formulat cerere de intervenţie în cauză susţinând necesitatea introducerii sale forţate, din oficiu, ca emitentă a adresei nr. x/9.09.2021 .

La termenul de judecată din 26.11.2021, DGPI a fost conceptată în cauză ca intervenientă.

La 17.12.2021, s-a dispus citarea în cauză ca pârât a Oficiului Registrului Naţional a Informaţiilor Secrete de Stat .

Prin încheierea din 17.12.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia litispendenţei dispunându-se reunirea cauzei menţionate la dosarul nr. x/2021.

La 11.02.2022, s-a dispus introducerea în cauză ca pârât a lui B. în calitate de Inspector Şef al IGPR Bucureşti .

La termenul din 29.04.2022, a fost încuviinţată în principiu cererea de intervenţie formulată de DGPI .

Prin sentinţa nr. 527/2022 pronunţată la data de 24.06.2022, Tribunalul Argeş a respins cererea principală şi cererea conexată precizate, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat precum cererea de intervenţie formulată de Direcţia Generală de Protecţie Internă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs principal solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ. admiterea acestuia, casarea hotărârii, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare şi subsidiar casarea în tot a sentinţei şi în rejudecare admiterea acţiunii cu consecinţa anulării actului administrativ: Ordin de punere la dispoziţie a reclamantului.

Împotriva aceleiaşi hotărâri şi intervenienta Direcţia Generală de Poliţie Internă a formulat recurs incident, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei, exclusiv sub aspectul respingerii cererii de intervenţie formulată de această autoritate şi menţinerea hotărârii atacate sub aspectul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de Contencios Adminstrativ şi Fiscal.

În etapa recursului, la 20.02.2023, recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 85 alin. (1) lit. m) şi n), alin. (2) şi alin. (2)1 din Legea nr. 80/1995, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3), art. 118 alin. (2) din Constituţie.

Hotărârea ce face obiectul prezentei judecăţi

Prin încheierea din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul A., ca inadmisibilă, reţinându-se neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 .

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurentul a arătat că, în mod greşit instanţa de recurs a respins cererea, fără a face distincţie cu privire la admisibilitate, în contextul în care numai Curtea Constituţională are competenţa de a se pronunţa asupra fondului cererii. Ori, cererea formulată tratează distinct criteriile de admisibilitate, la care trimit prin prezentul recurs spre a fi examinate de către instanţa de control judiciar, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este motivată sub aspectul admisibilităţii dar şi pe fond, aparţine unei părţi din cauză, se referă la un articol de lege care are legătură cu judecarea cauzei (anulare act administrativ), articol menţionat ca temei juridic care a stat la baza actului administrativ criticat, iar până la data respingerii cererii, de sesizare a Curţii Constituţionale norma legală criticată ca neconstituţională n-a făcut obiectul unei alte decizii a Curţii Constituţionale în sensul de a fi fost declarată neconstituiţională prin prisma criticilor aduse în conţinutul cererii. Dezvoltarea condiţiilor de admisibilitate sunt expuse detaliat în cererea adresată instanţei de recurs (Curtea de Apel Piteşti), la care fac trimitere, urmând a fi examinată de instanţa competentă să soluţioneze prezentul recurs, in condiţiile art. 29 din Legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe (dispoziţii din acestea) în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.

Instanţa de recurs investită direct_după hotărârea dată în fond devoluează asupra motivelor de casare, fiind competentă să examineze cauza şi prin prisma motivelor de apel.

Fără nici un suport normativ instanţa a conchis că fiind una de recurs, care nu poate viza fondul cauzei, nu face parte din categoria celor în faţa cărora s-ar putea formula o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că ea ar fi prematur introdusă.

Consideră astfel că instanţa a dat o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 29, restrângându-i domeniul de aplicare la ipoteza concretă numai a instanţei care soluţionează fondul cauzei, ceea ce este de nepermis, deoarece prezenta cauză se află în stadiul procesual recurs şi se circumscrie tezei finale a art. 29 menţionat.

Consideră recurentul că, împrejurarea că instanţa de recurs a apreciat că "nu are a soluţiona fondul prin raportare la incidenţa art. 488 alin. (1), pct. 5, C. proc. civ., iar eventuala reiterare a cererii de sesizare fiind posibilă în vederea soluţionării fondului" (după casare prin trimitere), înfăţişează o ipoteză restrictivă faţă de dispoziţiile art. 29 precitate, ceea ce este nepermis.

Pretinsa "prematuritate" a formulării cererii în faţa instanţei de recurs, aşa cum se susţine, face inaplicabil textul de lege potrivit căruia cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi formulată " în orice fază a litigiului".

Prin urmare, susţine recurentul că distincţia operată constituie un adaos restrictiv la lege, şi de neînţeles, câtă vreme competenţa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate aparţine exclusiv Curţii Constituţionale, iar nu instanţei de judecată.

Curtea Constituţională a statuat că cererile de sesizare privind neconstituţionalitatea unei norme juridice aplicabile constituie un veritabil mijloc de apărare care priveşte cauza în ansamblul său indiferent de stadiul procesual, astfel încât interpretarea restrictivă dată de instanţa de recurs nu are nici un suport legal.

Susţinând ca fiind incident motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 497, C. proc. civ., recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, respectiv Curţii de Apel Piteşti.

Apărările formulate în recurs

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant A. au formulat întâmpinări intimaţii - pârâţi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, dar şi recurenta - intervenientă Direcţia Generală de Protecţie Internă, cu cerere de recurs incident, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea încheierii atacate, ca temeinică şi legală.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a invocat, ca o chestiune prealabilă, excepţia nulităţii recursului, pentru nesemnarea acestuia.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea încheierii recurate, având în vedere faptul că soluţia instanţei de recurs nu a vizat fondul litigiului, cu un viciu de procedură ce se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind evident că de dispoziţiile vizate de excepţia de neconstituţionalitate, la momentul sesizării, nu depindea soluţionarea cauzei.

La rândul său, intimatul Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat a susţinut în cadrul întâmpinării, că, în speţă condiţia existenţei unei legături între dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată cu soluţionarea cauzei nu este îndeplinită, având în vedere că actul administrativ ce face obiectul cauzei nu putea fi analizat sub aspectul legalităţii de către instanţa de recurs prin raportare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 85 din Legea nr. 80/1995, context în care soluţionarea cauzei nu depindea de stabilirea constituţionalităţii prevederilor legale indicate.

În cadrul întâmpinării sale, intimata -intervenientă Direcţia Generală de Protecţie Internă a arătat că, în ceea ce priveşte condiţia legăturii dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată, cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Piteşti, ca instanţă de recurs, în mod temeinic şi legal a reţinut că aceasta nu este îndeplinită, întrucât, raportat la motivele de recurs analizate de instanţa de control judiciar şi la natura nedevolutivă a acestei căi de atac, soluţia asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu ar avea nici un impact asupra soluţiei date cu privire la recursul în cauză.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva apărărilor formulate de intimaţi, recurentul nu a depus "Răspuns la întâmpinare", astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi 494 din acelaşi act normativ,

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului de faţă, din data de 11.07.2023, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului, la data de 12.09.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Alte aspecte procesuale

La dosarul de recurs format de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-au ataşat şi celelalte dosare în care părţile s-au judecat în fond şi în calea de atac a recursului, în dosarul de recurs ce s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal fiind ataşată atât încheierea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi, cât şi Decizia nr. 462/R-CONT pronunţată la aceeaşi dată de Curtea de Apel Piteşti, în soluţionarea celor două recursuri exercitate în cauză de reclamant şi de intervenienta Direcţia Generală de Protecţie Internă împotriva soluţiei date de instanţa de fond - Tribunalul Argeş, secţia Civilă.

Analizându-se Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în calea de atac a recursului, se constată că această instanţă, în calea de atac a recursului, a admis atât recursul principal formulat de reclamantul A., cât şi recursul incident promovat de intervenienta Direcţia Generală de Protecţie Internă, în sensul casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţei de fond, exclusiv pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., invocat şi din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 şi la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de control judiciar necercetând hotărârea recurată şi din perspectiva normelor de drept material substanţial în baza cărora judecătorul de primă instanţă a soluţionat fondul litigiului dedus judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinările intimaţilor şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare.

În prealabil, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nesemnarea acestuia, astfel cum a fost invocată de intimatul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, dat fiind faptul că la dosarul cauzei există şi un exemplar al cererii de recurs ce poartă semnătura recurentului - reclamant, necontestată de nici una dintre părţi, reţinând aşadar că viciul nesemnării cererii a fost acoperit, excepţia nulităţii recursului nu se mai impune a fi analizată.

Pe fondul recursului, exercitat în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte aminteşte că excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale.

În acest caz, sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia, posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia ridicată. În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv, pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional. Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale şi care sunt implicaţiile declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii asupra finalizării cauzei.

Judecătorul cauzei nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător/arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului, adică excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- activitatea legii, în sensul că excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale,

- dispoziţiile criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte constată că înainte de a sesiza Curtea Constituţională, instanţa trebuie să analizeze dacă excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se şi condiţia ca dispoziţia din lege sau ordonanţă criticată pe motiv de neconstituţionalitate, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În acest sens, partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispoziţiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenţei acestei legături, neconstituţionalitatea ar determina soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa de judecată.

Sintagma " legătura cu soluţionarea cauzei" presupune aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstitutionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispozitii legale care are legătură cu solutionarea cauzei.

Însă, examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la existenta unei proceduri (introducerea unui dosar pe rolul instanţei), fiind esenţial ca norma apreciată ca neconstituţională să fie aplicabilă şi necesară pentru soluţia ce se va da în respectiva cauză.

Cu alte cuvinte, incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instantei judecătoresti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată admisibilitatea demersului judiciar al autorului în invocarea exceptiei de neconstitutionalitate, mai ales prin prisma efectelor ce le-ar putea avea asupra soluţiei o eventuală constatare a neconstitutionalităţii textului de lege criticat.

Verificând dacă această condiţie privind " legătura cu soluţionarea cauzei" a fost îndeplinită în prezenta cauză, Înalta Curte reţine, raportat la actele şi lucrările dosarului, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. m) şi n) şi alin. (2) şi (2)1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, a fost invocată de recurentul - reclamant A. în faza procesuală a recursului, criticile de neconstituţionalitate vizând fondul litigiului, una din normele legale apreciate neconstituţionale, respectiv art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995, fiind chiar temeiul emiterii actului administrativ atacat în cauză, cum judicios a reţinut şi instanţa de fond.

La termenul de judecată din data de 06 aprilie 2023 instanţa de control judiciar, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (3) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a pus în discuţie exclusiv motivul de casare de ordine publică referitor la modul de constituire al cadrului procesual subiectiv -pasiv şi obiectiv în faţa primei instanţe, raportat la dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., aspecte regăsite şi în recursul declarat de Direcţia Generală de Protecţie Internă, reţinând dosarul pentru a se pronunţa cu privire la acesta.

Prin Decizia nr. 462/R-CONT pronunţată la aceeaşi dată, instanţa de recurs, analizând cu prioritate aspectele procedurale referitoare la constituirea cadrului procesual subiectiv - pasiv şi obiectiv, invocate atât de către recurenta - intervenientă, în recursul incident, cât şi din oficiu, de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., aceste aspecte încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a admis ambele recursuri şi, casând hotărârea recurată, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca aceasta să lămurească cadrul procesual subiectiv raportat la învestirea instanţei şi cadrul procesual obiectiv din perspectiva renunţării la judecata cererii de anulare a Adresei nr. x/2021, cu respectarea prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ.

Se constată, aşadar, că, în calea de atac a recursului, în cadrul căreia a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate ce vizează fondul raportului juridic dedus judecăţii, instanţa de recurs nu a analizat fondul dreptului, respectiv legalitatea hotărârii sub aspectul interpretării şi aplicării normelor de drept material, substanţial incidente pe fondul raportului juridic dintre părţi, ci doar aplicarea de către instanţa de fond a regulilor procedurale în materia constituirii cadrului procesual subiectiv şi obiectiv.

Or, în condiţiile în care soluţia instanţei de control judiciar nu a vizat fondul litigiului, ci un viciu de procedură, ce se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în mod evident că de dispoziţiile legale vizate de excepţia de neconstituţionalitate, la momentul sesizării instanţei cu analizarea admisibilităţii acesteia, nu depindea soluţionarea cauzei, fiind corectă reţinerea instanţei inferioare, în sensul că susţinerile referitoare la necesitatea sesizării Curţii Constituţionale apar ca premature, în contextul în care instanţa de control judiciar nu a soluţionat fondul litigiului, cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima instanţă pentru stabilirea cadrului procesual subiectiv şi obiectiv.

"Legătura cu soluţionarea cauzei" înseamnă că decizia Curţii Constituţionale emisă în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii emisă în procesul în care a fost invocată, ceea ce presupune existenţa unei legături directe între norma contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză, această nefiind îndeplinită la momentul judecării recursului reclamantului, raportat la faptul că instanţa de control judiciar a analizat exclusiv modul de aplicare a regulilor procedurale, fără a intra în cercetarea fondului.

Astfel, Înalta Curte constată că soluţia Curţii de Apel Piteşti, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul - reclamant A., pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale, este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care se impune a fi menţinută, nefiind susceptibilă de reformare prin prisma criticilor formulate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa învestită cu analizarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, invocată de recurentul - reclamant A., a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a încheierii atacate,.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 6 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.