Annulment of suspension of proceedings for lack of causal link between administrative acts and appeal remanded

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche la data de 19.02.2018, sub număr de dosar x/2018 reclamantul A., în contradictoriu cu MINISTERUL AFACERILOR INTERNE (MAI) a solicitat:

I. Anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. II/396 din 14.02.2018 privind trecerea în rezervă a colonelului A. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne (IGAv) (necomunicat) şi, pe cale de consecinţă, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului administrativ contestat.

II. Repararea prejudiciului material, retroactiv, produs prin neplata veniturilor salariale cauzate de emiterea Ordinului inspectorului general nr. 24375 din 11.12.2013, calculat de la data aplicării acestuia şi până la data plăţii retroactive a acestor venituri, la care se adaugă dobânda legală şi indexarea cu rata inflaţiei calculate la cuantumul total al acestora.

III. Să se dispună pârâtului să comunice reclamantului, odată cu întâmpinarea, actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui precum şi Regulamentul interior al Inspectoratului General de Aviaţie al MAI (nepublicat şi neadus la cunoştinţa reclamantului).

Prin sentinţa nr. 3708 din 20 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârât prin întâmpinare, şi a respins cererea de suspendare a executării şi acţiunea în anulare, formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, ca inadmisibile.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, motiv pentru care a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea judecării pe fond a cauzei.

In rejudecare, dosarul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sub nr. x/2018*.

Prin notele scrise depuse la data de 27.07.2021 paratul a arătat că, prin sentinta nr. 115/2020 a Tribunalului Bucuresti, ramasa definitiva, s-a dispus suspendarea executării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 până la pronunţarea instanţei de fond în dosar nr. x/2018, si, in executarea acestei hotarari, reclamantul a fost reintegrat.

Prin aceleasi note scrise paratul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in ce priveste capatul de cerere avand ca obiect repararea prejudiciului material, retroactiv, produs prin neplata veniturilor salariale cauzate de emiterea Ordinului Inspectorului General nr. 24375 din 11.12.2013, calculat de la data aplicării acestuia şi până la data plăţii retroactive a acestor venituri, la care se adaugă dobânda legală şi indexarea cu rata inflaţiei calculate la cuantumul total al acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 287 din 20.10.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018, în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, în prealabil, a acordat cuvântul asupra cererii de disjungere a capătului al doilea de cerere privind repararea prejudiciului material, retroactiv, produs prin neplata veniturilor salariale cauzate de emiterea Ordinului inspectorului general nr. 24375 din 11.12.2013, calculat de la data aplicării acestuia şi până la data plăţii retroactive a acestor venituri, la care se adaugă dobânda legală şi indexarea cu rata inflaţiei calculate la cuantumul total al acestora, cerere formulată de pârât, reţinându-se că, faţă de acest capăt de cerere, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, nefiind emitentul actului contestat.

Reprezentantul pârâtului precizează că înţelege să menţină această cerere formulată de pârât.

Curtea a menţinut cererea de suspendare şi cererea de reparare a prejudiciului material, retroactiv, produs prin neplata veniturilor salariale cauzate de emiterea Ordinului Inspectorului General nr. 24375 din 11.12.2013, calculat de la data aplicării acestuia şi până la data plăţii retroactive a acestor venituri, la care se adaugă dobânda legală şi indexarea cu rata inflaţiei calculate la cuantumul total al acestora în acest dosar.

În privinţa celorlalte capete de cerere, referitoare la anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. II/396/14.02.2018 şi acordarea despăgubirilor ca urmare a anularii sale, a dispus disjungerea acestora, urmând a face parte dintr-un alt dosar, acestea fiind înregistrate în cadrul dosarului nr. x/2021

La disjungerea acestor cereri înregistrate iniţial în cadrul dosarului nr. x/2018, instanta a avut in vedere urmatoarele aspecte:

Capatul de cerere avand ca obiect suspendarea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. II/396/14.02.2018 se afla in stare de judecata, în timp ce cererea în anulare a aceluiasi ordin si cererea de acordare despagubiri ca urmare a anularii sale nu sunt in acelasi stadiu procesual, astfel incat se impune disjungerea ultimelor doua cereri, fiind necesara administrarea de probe suplimentare anterior solutionarii lor.

In ce priveste capatul de cerere avand ca obiect repararea prejudiciului material, retroactiv, produs prin neplata veniturilor salariale cauzate de emiterea Ordinului Inspectorului General nr. 24375 din 11.12.2013, calculat de la data aplicării acestuia şi până la data plăţii retroactive a acestor venituri, la care se adaugă dobânda legală şi indexarea cu rata inflaţiei calculate la cuantumul total al acestora si cererile legate de anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 nu exista nicio legatura procesuala, actiunile formulate cu privire la cele doua ordine fiind complet independente.

In plus, capatul de cerere avand ca obiect obiect repararea prejudiciului material, retroactiv, produs prin neplata veniturilor salariale cauzate de emiterea Ordinului Inspectorului General nr. 24375 din 11.12.2013, calculat de la data aplicării acestuia şi până la data plăţii retroactive a acestor venituri se afla in stare de judecata, in timp ce cererea in anulare a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 si cererea de acordare despagubiri ca urmare a anularii sale nu sunt in acelasi stadiu procesual, necesitand administrarea de probe suplimentare anterior solutionarii.

Ca urmare, instanta a dispus disjungerea cu privire la capetele de cerere avand ca obiect anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 şi acordarea despăgubirilor ca urmare a anularii sale, acestea făcând parte din dosarul înregistrat ulterior sub nr. x/2021.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, până la solutionarea definitivă şi redactarea hotărârii în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2017

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul A. şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, anularea în tot a Încheierii atacate şi reluarea judecăţii cauzei de către instanţa de fond, cu recomandarea de (1) introducere în cauză a Direcţiei Generale (Resurse Umane a MAI - cea care deţine originalul actului atacat şi documentaţia care a stat la baza emiterii Ord.m.a.i. nr. 11/396/14.02.2018 - cu obligaţia de a comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi (2) de a soluţiona cu prioritate cererea din dosarul conexat la cauză, nr. x/2021.

În dezvoltarea recursului, recurentul susţine că, în fapt, dosarul are ca obiect anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. B.201S, prin care ministrul a aplicat recurentului, începând cu data de 14.02.2018 sancţiunea de trecere în rezervă, întemeiată pe Hotărârea nr. 1420/12.02.2018 a consiliului de judecată al Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne.

Hotărârea nr. 1420/12.12.2018 pe care se întemeiază sancţiunea contestată în cauză a fost anulată definitiv la 29.06.2020 prin Hotărârea civilă nr. 975/2020 pronunţată în şedinţa publică din data de 29.06.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

La prezentul dosar a fost conexat şi dosarul nr. x/2021 care are ca obiect anularea sancţiunii ce face obiectul prezentei cauze ca efect al anulării definitive a Hotărârii consiliului de judecată pe care aceasta se întemeiază prin Hotărârea civilă nr. 975/2020 pronunţată în şedinţa publică din data de 29.06.2020 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, la data de 05.10.2020, Ord.m.a.i. nr. 11/396/14.02.2018, de sancţionare cu trecerea în rezervă a recurentului începând cu data de 14.02.2018, a fost înlăturat de la aplicare prin Ordinul nr. 31424/05.10.2020 emis de Inspectoratul General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne, recurentului fiindu-i achitate drepturile salariale din perioada 14-16.02.2018, perioadă în care se afla în vigoare Ordinul m.a.i. nr. 11/396/14.02.2018.

Mai susţine recurentul că, în prezent, sancţiunea este suspendată pe motivul văditei nelegalităţi a acesteia (actul administrativ individual atacat conţine dispoziţii de aplicare retroactivă a acestuia, care au şi fost puse în practică şi au dus la aplicarea acestuia înainte de a fi emis, adică de la data de 13.02.2018, orele 24:00, cu încălcarea principiului retroactivităţii legii"), de către Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a contencios administrativ şi fiscal prin Hotărârea civilă nr. 115/2020, pronunţată la data de 13.01.2020 în dosarul nr. x/2018.

Consideră astfel că, în mod eronat, la 15.11.2022, prin încheierea criticată, instanţa de fond a suspendat judecarea până la "soluţionarea definitivă şi redactarea hotărârii în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2017", considerând "că sancţiunile care se contestăm dosarul respectiv, au fost avute în vedere la aplicarea sancţiunii care se contestă în prezenta cauză".

Critică această încheiere ca nefiind conformă cu regulile de drept aplicabile, în sensul că, la data judecării cauzei era interzis ca la individualizarea sancţiunii să se ţină scama de sancţiunile disciplinare radiate. În fapt, sancţiunile ce fac obiectul dosarului x/2017, fiind aplicate cu mai mult de un an înainte de emiterea Ordinul m.a.i. nr. 11/396/14.02.2018, respectiv la data de 28.10.2013 şi 11.12.2013, erau radiate, astfel că era interzis să se ţină seama de ele la individualizarea unei alte sancţiuni, invocând în drept dispoziţiile art. 63, conexat cu art. 75 alin. (11, (2) Ut. a), b) şi alin. (3) pct. 1, 2 şi 3 din Regulamentul disciplinei militare, aprobat prin Ord.m.ap.n. nr. M64/2013.

De altfel, faptul că la individualizarea sancţiunii contestate s-a ţinut cont de sancţiuni disciplinare radiate precum şi de sancţiuni disciplinare anulate prin hotărâri judecătoreşti definitive constituie unul din motivele acţiunii în anulare.

În concluzie, având în vedere că, la data pronunţării încheierii recurate cauzei era interzis ca la individualizarea sancţiunilor aplicate cadrelor militare să se ţină seama de sancţiunile disciplinare radiate, că există hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost anulată hotărârea consiliului de judecată pe care se întemeiază ordinul de aplicare al sancţiunii, că până în acest moment în cauză nu s-a depus nici copia integrală a actului contestat şi nici copia documentaţiei care a stat la baza emiterii actului contestat, în aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum şi faptul că atât actul administrativ contestat cât şi documentaţia pe baza căruia a fost emis actul contestat se află în posesia Direcţiei Generale Management Resurse Umane a Ministerului Afacerilor Interne, recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum l-am formulat, în sensul anulării în tot a încheierii atacate şi reluarea judecăţii cauzei de către instanţa de fond cu recomandarea de introducere în cauză a Direcţiei Generale Management Resurse Umane a MAI - cea care deţine originalul actului atacat şi documentaţia care a stat la baza emiterii Ord.m.a.i. nr. 11/396/14.02.2018 - cu obligaţia de a comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei, precum şi cu recomandarea ca instanţa de fond să soluţioneze cu prioritate cererea din dosarul conexat la cauză, nr. x/2021, invocând, cu titlu de jurisprudenţă, Hotărârea civilă nr. 975/2020 pronunţată la data de 29.06.2020 de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019 şi Hotărârea civilă nr. 115/2020 pronunţată la data de 13.01.2020 în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Apărările formulate în cauză

Intimatul- pârât Ministerul Afacerilor Interne nu a formulat apărări împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant, în cadrul unei întâmpinări, astfel cum impun dispoziţiile art. 4711 alin. (3) C. proc. civ., incidente şi în calea de atac a recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 08.06.2023 s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului la data de 12 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, prin raportare la criticile formulate, dar şi la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul - reclamant A. este fondat, urmând a fi admis, pentru motivele arătate în continuare:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cât priveşte contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că prin încheierea din data de 15 noiembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, până la soluţionarea definitivă şi redactarea hotărârii în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, din situaţia dosarelor existente pe rol, între părţi, se pare că sancţiunile care se contestă în acel dosar au fost avute în vedere şi la aplicarea sancţiunii care se contestă în prezenta cauză.

Astfel, pornind de la considerentele arătate şi apreciind că soluţionarea prezentei cauze depinde de modalitatea în care se va soluţiona definitiv dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că se impune suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă şi redactarea hotărârii în cauza ce face obiectul a dosarului menţionat.

Împotriva acestei încheieri a exercitat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În prealabil, în ceea ce priveşte motivele de recurs formulate, Înalta Curte reţine, ca o primă observaţie, că recurentul - reclamant nu şi-a prezentat criticile separat pe fiecare motiv de recurs invocat ci, doar a prezentat în bloc criticile formulate împotriva încheierii recurate, susţinând în esenţă neîndeplinirea condiţiilor prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata prezentei cauze nedepinzând de soluţia ce se va da în dosarul nr. x/2017.

Astfel, se constată că recurentul-reclamant a invocat atât dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cât şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din acelaşi act normativ, fără a expune argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea încheierii recurate ori la existenţa unor motive contradictorii sau străine cauzei în cuprinsul acesteia, astfel că încheierea atacată urmează a fi analizată doar din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., dat fiind faptul că normele de drept ce reglementează suspendarea judecăţii cauzei se subsumează regulilor de procedură, edictate în vederea unei bune administrări a justiţiei, fără legătură cu normele de drept substanţial, care reprezintă cauza juridică a fiecărei cereri ce justifică demersul judiciar.

Astfel, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticile formulate de parte din această perspectivă fiind întemeiate, de natură a conduce la casarea încheierii recurate.

Se constată astfel că, pentru a pronunţa suspendarea judecăţii prima instanţă a reţinut, în esenţă, că soluţionarea prezentei cauze depinde de modalitatea în care se va soluţiona definitiv dosarul nr. x/2017, apreciind astfel că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar nu poate valida raţionamentul instanţei de fond, deoarece acesta reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., regulă de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii încheierii pronunţate.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii procedurale, respectiv existenţa ori inexistenţa unui drept care să facă obiectul unei alte judecăţi şi a unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre cele două dosare.

Acest caz de suspendare facultativă a judecăţii poate interveni atunci când soluţionarea cauzei supuse suspendării depinde de soluţionarea alteia în care se tranşează un drept ce influenţează soluţia în cauza supusă suspendării, dezlegarea dată în acel dosar putând fi invocată cu autoritate de lucru judecat.

Este esenţial, aşadar, ca celălalt litigiu să întrunească două condiţii: să tranşeze un drept şi nu un fapt, iar dreptul stabilit să poată fi invocat cu autoritate de lucru judecat în litigiul în care se discută suspendarea.

În cauza de faţă, judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiţiei de ordin procedural, nefiind arătate, însă, în concret, împrejurările de fapt pentru care instanţa a concluzionat în sensul că " se pare că sancţiunile care se contestă în dosarul respectiv au fost avute în vedere la aplicarea sancţiunii care se contestă în prezenta cauză"

Instanţa de control judiciar nu poate valida raţionamentul instanţei de fond, deoarece acesta reflectă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., regulă de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii încheierii pronunţate.

Contrar opiniei instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că nu se impunea suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 pe considerentul că între părţi " soluţionarea prezentei cauze depinde de modalitatea în care se va soluţiona definitiv dosarul nr. x/2017"

Dimpotrivă, instanţa de control judiciar constată că, în speţă, cele două dosare vizează acte administrative diferite şi sancţiuni diferite, fără legătură între ele.

Astfel, dacă prezentul dosar are ca obiect anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 privind trecerea în rezervă a reclamantului, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului şi acordarea despăgubirilor ca urmare a anulării sale (cereri formulate în cadrul dosarului nr. x/2018, disjunse prin sentinţa civilă nr. 287/20.10.2021), respectiv obligarea Minsterului Afacerilor Interne să comunice reclamantului exemplarul ce i se cuvine al aceluiaşi ordin, împreună cu anexele acestuia (cerere ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, conexat la dosarul de faţă nr. x/2021 prin încheierea de şedinţă din data de 04.11.2021), dosarul nr. x/2017, în raport de care s-a dispus suspendarea criticată de recurentul - reclamant, are ca obiect anularea altor acte administrative încheiate cu mult timp înainte de emiterea ordinului de trecere în rezervă a recurentului, ce face obiectul litigiului de faţă, respectiv Ordinul nr. 24375 din 11.12.2013 privind aplicarea sancţiunii cu retrogradarea din funcţie unui cadru militar emis de Inspectorul General al Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne şi Ordinul nr. 24292 din 28.10.2013 privind aplicarea sancţiunii cu mustrare scrisă unui cadru militar emis tot de Inspectorul General al Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne, reclamantul solicitând în cadrul acestui dosar şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii celor două ordine şi repararea prejudiciului material produs prin diminuarea veniturilor salariale cauzate de emiterea ordinului nr. 24375/11.12.2013, retroactiv, calculat de la data aplicării acestuia şi până la data plăţii retroactive a acestor venituri, la care se adaugă dobânda legală şi indexarea cu rata inflaţiei calculate la cuantumul total al acestora.

Deopotrivă, analizând conţinutul ordinului ce face obiectul prezentei judecăţi, respectiv Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 (filele x din volumul I al dosarului de fond nr. x/2021), se constată că în cuprinsul acestuia nu se menţinează niciunul din cele două ordine ce fac obiectul dosarului nr. x/2017, ca şi acte ce au stat la baza emiterii ordinului dedus judecăţii în litigiul de faţă, pentru a se putea reţine existenţa unei legături între cele două dosare.

Se constată, aşadar, că dosarele în discuţie au ca obiect acte administrative diferite, sancţiuni diferite, cauzele fiind, de asemenea, diferite, astfel că nu se poate reţine că soluţia ce se va da în dosarul nr. x/2017 ar avea o înrâurire asupra soluţiei din dosarul de faţă nr. x/2021 (disjuns din dosarul nr. x/2018), eventuala anulare a celor două ordine ce fac obiectul judecăţii dosarului nr. x/2017, neputând influenţa în nici un fel judecata dosarului de faţă, între cele trei ordine neexistând legătură de cauzalitate.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că cerinţele textului de lege de la 413 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept, iar acel drept să formeze obiectul unei alte judecăţi, nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât soluţia din prezenta cauză nu depinde de existenţa sau inexistenţa vreunui drept care face obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul aceleaşi secţii, secţia a VIII-a Contencios Administartiv şi Fiscal - Veche- din cadrul Curţii de Apel Bucureşti

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că între aceste două cauze nu există o dependenţă de natura celei prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., aşa încât aceste prevederi nu au incidenţă în raportul dedus judecăţii.

Se constată, aşadar, că prima instanţă nu a cercetat cu atenţie toate circumstanţele cauzei, interpretând şi aplicând în mod greşit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi nesocotind, astfel, unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, şi anume rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 din acelaşi Cod, precum şi dreptul părţii la un proces echitabil.

Astfel, Înalta Curte reţine că, prin măsura suspendării judecării cauzei în considerarea existenţei unei presupuse legături între sancţiunile ce fac obiectul dosarului nr. x/2017 şi sancţiunea care se contestă în prezenta cauză, prima instanţă a aplicat în mod greşit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., o atare situaţie neregăsindu-se în speţă, aspect de natură a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cauză, vătămarea procesuală constând în imposibilitatea recurentului-reclamant de a continua procesul nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii, conform celor reţinute de instanţa de control judiciar prin prezenta hotărâre.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pronunţând astfel o soluţie cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din acelaşi Cod, raportat la art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa încheierea recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.