Recovery of Natura 2000 aquaculture compensation for failure to maintain required licensing despite continuous activity

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea deciziei nr. 5/10.06.2019 emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, de soluţionare a contestaţiei administrative; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor referitoare la Ordinele de finanţare nerambursabilă din POP 2007 - 2013 nr. 46/04.11.2010 şi nr. 67/10.02.2011, încheiate între DGP AMPOP şi A., Cod proiecte x şi y; exonerarea în întregime de ia plata obligaţiei de restituire a sumei în cuantum de 3.447.598,40 RON, stabilită în sarcina sa; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată care vor fi ocazionate de prezentul litigiu.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 623 din 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, respingând, totodată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 623 din 20 aprilie 2021pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în urma rejudecării, anularea Deciziei nr. 5/10.06.2019 emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.09.2016 referitoare la Ordinele de Finanţare nerambursabilă din POP 2007 - 2013 nr. 46/04.11.2010 şi nr. 67/10.02.2011 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea în întregime de la plata obligaţiei de restituire a sumei în cuantum de 3.447.598,40 RON, stabilită în sarcina sa, iar în subsidiar, anularea, în parte, a Procesului-verbal nr. x/28.09.2016 şi exonerarea de la plata obligaţiei de restituire a sumei în cuantum de 1.492.598,40 RON.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a susţinut, în esenţă, că.

Prin recurs, după expirarea situaţiei de fapt recurenta-reclamată invocă două aspecte de nelegalitate ale sentinţei atacate pronunţată în dosarul nr. x/2019, faţă de soluţia rejudecării din dos nr. x/2017 în baza deciziei de casare nr. 2699/20.06.2018.

În raport de sentinţa de fond, prin care s-a respins în al doilea dosar acţiunea în anulare a reclamantei având ca obiect procesul-verbal nr. x/28.09.2016 şi noua decizie de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 5 din 10.06.2019 recurenta-reclamantă invocă ca motive de casare dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă nerespectarea puterii de lucru judecat la soluţia definitivă raportat la soluţia definitivă din dosarul nr. x/2017.

În esenţă se invocă faptul că prima instanţă nu a respectat dispoziţiile art. 431 alin. 2 C. proc. civ. raportat la soluţia definitivă pronunţată în primul dosar nr. x/2017 prin care s-a dispus definitiv anularea primii decii de soluţionare a contestaţiei administrative pentru nemotivare - aceasta fiind privită ca element intrisec al legalităţii primei decizii administrative.

Recurenta-reclamantă susţine că a doua decizie de soluţionare a contestaţiei nr. 5/10.06.2019 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal nr. x/28.09.2016 este nemotivată sub aspectul reţinerii neregulii în sarcina reclamantei.

Se arată că noua decizie nu aduce elemente de noutate faţă de prima decizie şi nu poate fi acoperită prin decizia de soluţionare a contestaţiei motivul esenţial de nulitate al procesului-verbal din 28.09.2016 prin care nu a fost analizat raportul la situaţia de fapt existenta neregulii şi a culpei reclamantei în calitate de beneficiar. Reclamanta a susţinut pe tot parcursul litigiului că există o culpă a autorităţii şi o eroare sistemică aspect care nu a făcut obiectul analizei în cadrul procesului-verbal şi în cadrul deciziilor succesive de soluţionare a contestaţiei.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ. de către instanţa de fond în raport de soluţia definitivă dată în dosarul nr. x/2017.

Se arată faptul că instanţa care a pronunţat sentinţa atacată nu a ţinut cont de considerentele deciziei de casare nr. 2699/20.06.2018, în analiza neregulii şi a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate. Iar aspectul litigios esenţial îl reprezintă faptul că lipsa formală a licenţei în acvacultură nu este hotărâtoare pentru neacordarea compensaţiei, dacă beneficiarul dovedeşte că a respectat pe toată perioada restricţiile aferente Sitului Natura 2000.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă în subsidiar interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material respectiv a dispoziţiilor art. 30 alin. 5 lit. c) din Regulamentul nr. 1198/2006 şi a jurisprudenţei comunitare în special în ceea ce priveşte capătul de acţiune subsidiar.

Aceasta deoarece reclamanta a solicitat în subsidiar anularea în parte a procesului-verbal din 28.09.2016 cel puţin pentru suma de 1.492.598 RON reprezentând diferenţa dintre compensaţia la care ar fi avut dreptul (1.810.000 RON) şi suma stabilită de organele de control 3.447.598,40 RON.

Aceasta deoarece reclamanta-recurentă a activat efectiv în acvacultură şi a suportat consecinţele negative generate de restricţiile impuse de activarea în cuprinsul unui sit Natura 2000.

Un alt aspect de nelegalitate invocat în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. priveşte nelegala respingere a excepţiei prescripţiei dreptului la emitere a titlului de creanţă, respectiv de neanalizare a termenelor prevăzute de art. 21 alin. (26) şi art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 în care trebuia emis procesul-verbal.

Se invocă în raport de acest aspect legat de natura juridică a termenului prevăzut pentru emiterea deciziei de corecţie financiară, jurisprudenţa CJUE în cauza C 197 Regatul Spaniei împotriva Comisiei Europene.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în fond prin admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată atât în ceea ce priveşte capătul de acţiune principal cât şi în ceea ce priveşte cererea subsidiară.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivat în şedinţa publică din 12.09.2023 Curtea a respins excepţia nulităţii recursului constatând că aspectele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. 1 C. proc. civ.

Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine ca fondat aspectul de nelegalitate invocat în cadrul acestui motiv de casare respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 431 alin. 2 C. proc. civ. raportat la soluţia definitivă din dosarul nr. x/2017.

Aceasta deoarece prin decizia de casare nr. 2699/20.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 s-a dat îndrumări concrete instanţei în vederea lămuririi situaţiei de fapt. Iar în consecinţă, în rejudecare prin sentinţa nr. 1039/18.03.2019 rămasă definitivă prin nerecurare a fost obligată autoritatea să soluţioneze motivat contestaţia administrativă în raport de situaţia de fapt şi cu luarea în considerare a tuturor apărărilor reclamantei.

Iar prezenta cauză are ca obiect pe fond legalitatea Deciziei nr. 5/10.06.2019 prin care plângerea prealabilă împotriva procesului-verbal din 28.09.2016 a fost respinsă.

În cauză nu există problema de drept sau chestiuni litigioase dezlegate prin decizia de casare din primul ciclu sau din sentinţa nr. 1039/18.03.2019 de natură a opera autoritatea de lucru judecat în sensul art. 431 alin. 2 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca nefondat în cauză neputând fi reţinută interpretarea şi aplicarea greşită a legii care vizează încălcarea dispoziţiilor nr. 66/2011 incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 683/2016 cu privire la situaţia concretă a reclamantei în calitate de beneficiar al compensaţiilor din zonele Sit Natura 2000 luându-se în considerare susţinerile reclamantei care a invocat riscul sistemic şi faptul că lipsa formală a autorizaţiei de mediu şi licenţa de acvacultură nu sunt de natură a concluziona că a beneficiat necuvenit de compensaţie în condiţiile în care reclamanta a susţinut că a desfăşurat neîntrerupt activitate de acvacultură pentru perioada 9. XI.2007-25.08.2009.

Prima instanţă a analizat motivat toate aspectele de nelegalitate reiterate şi în recurs respectiv inexistenţa unei nereguli, existenţa unei erori sistemice, recunoaşterea autorităţii privind desfăşurarea activităţii de acvacultură, încălcarea principiilor încrederii legitime al accesibilităţii şi cel al prezibilităţii legii.

Verificările au fost efectuate în baza Notei de control nr. x.09.2014, prin care a fost stabilit caracterul sistemic al neregulii, fiind aprobată de către ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale efectuarea de controale la toţi beneficiarii de compensaţii din cadrul programului NATURA 2000, în vederea "întocmirii de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, individualizate la nivel de beneficiar şi operaţiune, după reverificarea fiecărui caz dintre cele care este posibil să fi fost afectate de această neregulă", conform art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011.

Conform art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) În situaţia în care structurile de control prevăzute la art. 20 constată nereguli de sistem (…) care au implicaţii de ordin financiar, acestea au obligaţia întocmirii de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, individualizate la nivel de beneficiar şi operaţiune, după reverificarea fiecărui caz dintre cele care este posibil să fi fost afectate de această neregulă, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21."

Modul de acordare a compensaţiei, metoda de calcul şi nivelul primelor acordate în baza Programului Operaţional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri, au fost stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013, care prevedea calculul primelor în doi paşi: Primul pas: suma primei pe hectar va fi calculată în funcţie de valoarea producţiei pierdute şi a speciilor de peşti; Pasul doi: pe baza suprafeţei declarate va fi calculată suma finală a primei, conform formulei: P=V x S. Unde: P - valoarea primei în RON; V - valoarea stabilită conform tabelului 3, în funcţie de pierderea medie de producţie, prin metode extensive, sau semi-intensive şi a speciilor de peşte sau organismelor acvatice, RON/ha; S - suprafaţa pentru care s-a făcut cererea, ha; Pierderea medie de producţie va fi stabilită în timpul elaborării planului pentru mediul acvatic pe baza eforturilor angajate pentru protejarea mediului, ca de exemplu, menţinerea habitatelor naturale şi a habitatelor de specii, măsuri împotriva poluării şi metode inofensive pentru protecţia împotriva speciilor consumatoare de peşte."

Prin urmare, "Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensaţie şi va fi alocată conform condiţiilor prevăzute în art. 30 al Regulamentului 1198/2006", şi vor fi acordate pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate în concordanţă cu Natura 2000, numai pentru unităţile de acvacultură care desfăşurau activităţi de acvacultură anterior deciziei.

Înalta Curte reţine că modul de calcul a compensaţiei nu s-a făcut în concordanţă cu metodologia stabilită de Comitetul de Monitorizare, acte administrative cu caracter normativ care au pus în aplicare prevederile art. 30 din Regulamentul nr. 1198/2006, din care rezultă că nu se procedează la însumarea primei/compensaţiei aferentă pierderilor suferite în fiecare an din cei doi ani prevăzuţi de Regulamentul CE, ci calcularea unei compensaţii unice aferente pierderilor suferite de o fermă de acvacultură într-o perioadă de 2 (doi) ani.

Finanţarea în discuţie a fost efectuată în cazul Axei Prioritare 2 Măsura 2.2, Acţiunea 3 din cadrul Programului Operaţional Pescuit 2007-2013 ("Compensaţii pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate conform NATURA 2000, numai pentru unităţile de acvacultură care desfăşurau activităţi de acvacultură anterior deciziei prevăzute de dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Regulamentul nr. 1198/2006,,), pentru nerespectarea de către Statul Român a dispoziţiilor art. 96 din Regulamentul nr. 1198/2006, Comisia Europeană a blocat plăţile din Fondul European pentru Pescuit până la recuperarea sumelor acordate în mod necuvenit beneficiarilor.

Atât decizia Comisiei Europene cât şi interpretarea autorităţii pârâte care a încheiat actul administrativ contestat au fost juste, plecând de la interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Regulamentul nr. 1198/2006, care fac referire la caracterul unic şi excepţional al indemnizaţiei acordate ("este alocată o indemnizaţie excepţională,,). În plus, autoritatea naţională a avut în vedere faptul că modul de acordare a compensaţiei, metoda de calcul şi nivelul primelor acordate au fost stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013, care prevedea calculul primelor în doi paşi: Primul pas: suma primei pe hectar va fi calculată în funcţie de valoarea producţiei pierdute şi a speciilor de peşti; Pasul doi: Pe baza suprafeţei declarate va fi calculată suma finală a primei, conform formulei: P=V x S. Unde: P - valoarea primei în RON; V - valoarea stabilită conform tabelului 3, în funcţie de pierderea medie de producţie, prin metode extensive, sau semi-intensive şi a speciilor de peşte sau organismelor acvatice, RON/ha; S - suprafaţa pentru care s-a făcut cererea, ha; Pierderea medie de producţie va fi stabilită în timpul elaborării planului pentru mediul acvatic pe baza eforturilor angajate pentru protejarea mediului, ca de exemplu, menţinerea habitatelor naturale şi a habitatelor de specii, măsuri împotriva poluării şi metode inofensive pentru protecţia împotriva speciilor consumatoare de peşte".

Prin urmare, "Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensaţie şi va fi alocată conform condiţiilor prevăzute în art. 30 al Regulamentului 1198/2006", şi vor fi acordate pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate în concordanţă cu Natura 2000, numai pentru unităţile de acvacultură care desfăşurau activităţi de acvacultură anterior deciziei.

Acest modul de acordare a compensaţiei, metoda de calcul şi nivelul primelor acordate în baza Programului Operaţional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri au fost preluate şi prin Decizia nr. 16/02.03.2010 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013, act administrativ cu caracter normativ care a pus în aplicare prevederile art. 30 din Regulamentul 1198/2006, din care rezultă că nu se procedează la însumarea primei/compensaţiei aferentă pierderilor suferite în fiecare an din cei doi ani prevăzuţi de Regulamentul CE, ci calcularea unei compensaţii unice aferente pierderilor suferite de o fermă de acvacultură într-o perioadă de 2 (doi) ani.

Pe lângă corecta interpretare a dispoziţiilor regulamentare, Înalta Curte reţine că actele administrative naţionale de interpretare cu caracter normativ nu au fost contestate de către reclamantă.

Înalta Curte constată că toate argumentele reclamantei legate de temeinicia cererii în discuţie şi inexistenţa prejudiciului, nu se susţin. Din aceeaşi perspectivă a interpretării regulamentare, invocarea de către reclamantă a lipsei oricărei culpe din partea sa şi implicit a incidenţei prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 este lipsită de suport.

De asemenea, cuprinsul Ghidului Solicitantului este lipsit de relevanţă, în contextul în care acesta nu a asigurat o corectă implementare de Regulamentului nr. 1198/2006 şi a deciziilor Comitetului de monitorizare.

Se reţine că, urmare a Deciziei Comisiei Europene de blocare pentru România a plăţilor din Fondul European pentru Pescuit, a fost întocmit Memorandumul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 20/5309/26 martie 2013, prin care s-a constatat că suma de 19.560.747,07 -din care 14.670.560,3 RON din Fondul European pentru Pescuit şi 4.890.186,77 RON din bugetul naţional - a fost acordată necuvenit pentru cei 26 de beneficiari ai compensaţiei. Prin art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2013 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 5 august 2013, s-a stabilit că "Din sumele aprobate în bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2013 la capitolul 83.01 «Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare», titlul 56 «Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) post-aderare», suma de 14.671 mii RON se utilizează pentru reîntregirea contului Fondului European pentru Pescuit, în contul sumelor plătite necuvenit beneficiarilor măsurii «Plăţi compensatorii pentru proiectele sit Natura 2000» din cadrul Programului operaţional de pescuit 2007-2013, finanţat din Fondul European de Pescuit."

Prin Legea privind unele măsuri referitoare la plăţile beneficiarilor Sit Natura 2000, s-a prevăzut faptul că Statul nu îşi va mai recupera aceste creanţe, acestea urmând să fie suportate integral din bugetul de stat, iar titlurile de creanţă emise de autorităţile administrative sunt anulate prin efectul legii.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 683/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 56/19.01.2017) a fost admisă obiecţia de neconstituţionalitate a acestei legi, Curtea reţinând că dispoziţiile acesteia sunt neconstituţionale. În cuprinsul acestei Decizii o serie de considerente care sprijină dispozitivul, dobândind astfel caracterul obligatoriu al acestuia şi impunându-se Curţii, sunt relevante pricinii de faţă.

Astfel sunt relevante considerentele expuse la punctele 34-38 ale Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 683/2016 privitoare la natura sumelor acordate necuvenit, neprejudicierea beneficiarilor prin măsurile de acordare a sprijinului financiar nelegal şi necesitatea acoperirii prejudiciului produs statului.

Astfel, există condiţii esenţiale în considerarea cărora părţile convin încheierea unui contract, în condiţiile în care obiectul contractului de finanţare vizează executarea în viitor a prestaţiilor părţilor. În schimb, astfel cum este şi în cauza de faţă, există situaţii în care condiţiile esenţiale ale obţinerii sprijinului bănesc al Uniunii Europene, sub forma compensaţiilor pentru pierderile suferite ca urmare a acţiunii păsărilor ihtiofage, vizează trecutul, şi nu executarea în viitor a unor prestaţii proprii ale beneficiarului/solicitantului. De exemplu, prima prevăzută de regulament a fost încasată pentru anii 2008 şi 2009 ca urmare a simplei încadrări a persoanelor juridice respective cu activităţi în domeniul acvaculturii anterior instituirii zonei NATURA 2000 în condiţiile stabilite prin Ghidul solicitantului. Cu alte cuvinte, suma bănească primită, deşi denumită indemnizaţie/primă, este o compensaţie, ceea ce înseamnă că are natura juridică a unei despăgubiri. În aceste condiţii, nu se poate susţine că, în principal, beneficiarul cererii de finanţare (…) a avut în vedere, atunci când a depus cererea, activităţile ex post semnării acesteia, ci prima/despăgubirea plătită din FEP şi bugetul naţional pentru pierderile cauzate de păsările ihtiofage din trecut (pentru anii 2008 şi 2009).

Scutirea de la restituirea primei, în condiţiile în care aceasta nu a fost plătită pentru activităţile viitoare ce trebuie executate în considerarea vreunui contract şi în considerarea căreia beneficiarul ar fi depus cererea de finanţare, apare ca fiind o abatere de la principiul egalităţii, scutirile putând fi aplicate numai în privinţa beneficiarilor unor sume de bani plătite necuvenit în executarea contractului şi în considerarea cărora părţile au convenit contractul. Curtea constată că scutirea vizează o primă pentru situaţii trecute, anterioare deschiderii sesiunii de proiecte referitoare la compensarea pierderilor pricinuite de păsările ihtiofage, situaţie în care scutirea nu se justifică, ea prezentându-se mai degrabă sub forma unui privilegiu conferit de legiuitor beneficiarilor de proiecte a căror încheiere, la data depunerii cererii de finanţare, nu depindea, în mod esenţial, de prestaţiile viitoare la care s-au obligat părţile. Prin urmare, aplicarea pentru aceste situaţii a unor scutiri reprezintă o încălcare a principiului egalităţii între beneficiarii de proiecte, constituind premisa normativă pentru îmbogăţirea fără justă cauză a beneficiarilor legii criticate.

Situaţia în care se află beneficiarii legii supuse controlului de constituţionalitate diferă, în esenţă, de cea în care se află beneficiarii unor contracte de finanţare ce presupun prestaţii viitoare realizate în considerarea obiectului contractului; cei îndreptăţiţi la asemenea facilităţi sunt cei din urmă beneficiari, dar şi aceştia numai în măsura în care statul apreciază ca necesară o atare măsură. Prin urmare, simplul fapt al plăţii de către stat a unor prime în mod necuvenit nu poate constitui temei pentru scutirea de la restituirea acestora, scutirea trebuind să aibă în vedere un criteriu obiectiv şi rezonabil care să ţină de o condiţie esenţială în considerarea căreia contractul ar fi fost sau nu convenit. În consecinţă, prin măsura adoptată, statul, neţinând cont de criteriile enunţate la paragraful 35 al prezentei decizii, a favorizat categoria beneficiarilor indemnizaţiilor plătite în temeiul art. 30 alin. (5) din Regulamentul nr. 1.198/2006 faţă de alţi beneficiari ai sprijinului din fonduri europene aflaţi în ipoteza art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Faptul că beneficiarii compensaţiei s-au angajat să respecte restricţiile prevăzute de legislaţia privind siturile NATURA 2000 nu este o obligaţie suplimentară şi distinctă impusă pentru aprobarea cererii de finanţare faţă de alţi operatori economici din zonele Sit NATURA 2000, ele trebuind a fi respectate indiferent de depunerea/aprobarea cererii de finanţare, întrucât art. 52 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, în forma în vigoare în aprilie 2010, prevedea următoarele:

"(1) Respectarea prevederilor din planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate, aprobate conform legislaţiei specifice, este obligatorie. (2) Pe suprafaţa ariilor naturale protejate este interzis accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili în scopul practicării de sporturi, cu excepţia drumurilor permise accesului public. (3) Pe suprafaţa ariilor naturale protejate, pe lângă interdicţiile prevăzute în planurile de management şi regulamente, este interzisă exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de protecţie strictă, zonele de protecţie integrală şi zonele de management durabil ale parcurilor naturale. (4) În ariile naturale protejate sunt interzise: orice activităţi de obţinere, cultivare, depozitare, prelucrare, comercializare a organismelor vii modificate genetic. (5) Orice plan ori proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, în mod individual ori în combinaţie cu alte planuri sau proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, ţinându-se cont de obiectivele de conservare a acesteia, potrivit legislaţiei specifice în domeniu. (6) Procedura de evaluare adecvată se finalizează cu emiterea avizului Natura 2000 sau a deciziei de respingere a proiectului ori planului, după caz".

Faţă de aceste împrejurări, precum şi prin raportare la prevederile art. 10 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Ordinul de finanţare nr. x/7.02.2011 ("orice rambursare excedentară constituie plată necuvenită, iar beneficiarul are obligaţia de a restitui sumele necuvenite în concordanţă cu Codul de procedură fiscală,,) se reţine că nu se poate vorbi, în mod justificat, despre încălcarea unor drepturi câştigate, excesul de putere al autorităţii publice sau prejudicierea reclamantei, prin încheierea actului, prin care se urmăreşte repararea pagubei produse, prin plata necuvenită a compensaţiei nedatorate. În acelaşi timp, în acest context se constată lipsa de relevanţă a aprobării cererii de finanţare, precum şi a rezultatelor verificărilor anterioare.

Prin urmare, a fost corect determinată neregula, ca abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prima instanţă a apreciat corect pe situaţia de fapt în sensul că recurentei-reclamante i s-a aprobat două cereri de compensare pentru pierderile de producţie înregistrate în anii 2008-2009 şi a încasat suma totală de 3765.000 RON deşi în calitate de beneficiar nu a deţinut licenţa de acvacultură pentru toată perioada cuprinsă cei doi ani luaţi în calcul 2008 şi 2009 deşi Ghidul solicitantului pentru Măsura 22 impunea ca solicitantului să desfăşoare activitatea în domeniul acvaculturii şi să deţină licenţa în acvacultură.

Aşadar, în mod evident, se impunea plata către recurenta-reclamantă a unei singure compensaţii pentru cei doi ani, raportată la perioada în care beneficiarul a deţinut licenţa de acvacultura, în valoare totală de 317.401,6 RON.

Recurenta -reclamantă i-au fost acordate două compensaţii, pentru întreaga perioadă, în valoare totală de 3.765.000 RON. Or. potrivit art. 96 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006:

"Statul membru efectuează corecţiile necesare în raport cu neregulile individuale sau sistemice detectate în operaţiuni sau în programul operaţional. Corecţii efectuate de către statul membru constau în anularea întregii contribuţii publice la Programul Operaţional sau a unei părţi a acesteia. Statul membru ia în considerare natura şi gravitatea neregulilor precum şi pierderea financiară înregistrată de FEP."

Conform art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor te în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora: "În situaţia în care structurile de control constată nereguli de sistem sau deficiente ale sistemelor de management şi control potenţial generatoare de nereguli cu caracter sistemic care au implicaţii de ordin financiar, acestea au obligaţia întocmirii de procese-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, individualizate la nivel de beneficiar şi operaţiune, după reverificarea fiecărui caz dintre cele care este posibil să fi fost afectate de această neregulă cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21."

Potrivit art. 96 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006:

"În cazul unei erori şi sistemice îi extinde investigaţiile pentru a acoperi toate operaţiunile care pot fi afectate".

Conform art. 2 lit. d) din O.G. nr. 79/2003:

". . . . . . . . . . . . .creanţele bugetare rezultate din nereguli" "...reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum au la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor unitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrată ori parţială a acestor fonduri".

Din cuprinsul acestor prevederi rezultă obligaţia statului de a înlătura erorile sistemice a ari restituirea sumelor în cazul tuturor operaţiunilor afectate astfel de erori.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 683/2016, pag. 27, teza a II-a, s-a reţinut cu privire la creanţa analizată că este o creanţă bugetară rezultată dintr-o neregula, ea nepierzându-i individualitatea prin faptul că a fost preluată la bugetul de stat, definindu-se, în continuare, ca sumă de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora {art. 2 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011]. Dacă legiuitorul ar fi dorit să se îndepărteze de la această viziune cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, ar fi trebuit să reglementeze o derogare de la conţinutul normativ al acestuia în raport cu creanţele vizate de legea criticată, aspect pe care nu l-a realizat; în aceste condiţii, creanţe pe care legiuitorul a decis să nu le mai recupereze în temeiul legii criticate sunt, în realitate, astfel cum s-a arătat mai sus, tot creanţe bugetare rezultate dintr-o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011.

Fără a se contesta faptul că reclamanta-recurentă a desfăşurat neîntrerupt activitatea în acvacultură, în cauză constatarea neregulii respectiv lipsa deţinerii licenţei de acvacultură pentru întreaga perioadă raportat la cele două cereri de finanţare şi obligaţia de restituire a sumelor încasate necuvenit, ca urmare a unor controale ulterioare nu înlătură aplicarea art. 10 alin. 1 din anexa I la Ordinele de finanţare în sensul că "orice plată excedentară constituie plată necuvenită, iar beneficiarul are obligaţia de a restitui sumele necuvenite.

Iar obligaţia de restituire rezidă din obligaţia statului de a înlătura erorile sistemice şi a erorii restituirea sumelor în cazul tuturor operaţiunilor afectate de aceste erori, aceste sume achitate nedatorat fiind rezultate dintr-o neregulă în sensul art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011.

Nu poate fi reţinut ca fondat nici aspectul de nelegalitate privind incidenţa prescripţiei reglementată conform art. 3 din Decretul nbr. 167/1958 sau a prescripţiei de 5 ani reglementată conform art. 45 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit Anexei nr. 1, pct. 22 alin. (2) la Ordinele de finanţare, "DGP AM POP are. obligaţia să efectueze controale pe toată perioada de monitorizare, precum şi pentru perioada de până la 3 ani de la data închiderii oficiale a POP 2007-2013". Or, în soluţionarea prezentei cauze trebuie avut în vedere faptul că recurenta-reclamanta şi-a însuşit această clauză prin semnarea în calitate de beneficiar, a Ordinelor de finanţare.

Conform art. 45 alin. {1) din O.U.G. nr. 66/2011:" . . . . . . . . . .dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de ta data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului ": Dată finală a programului operaţional a fost stabilită ta 31 decembrie 2013.

În consecinţă, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei-reclamante privind încălcarea prevăzute pentru verificarea proiectului prin raportare la durata de valabilitate a ordinelor sau "la prevederile art. 21 şi art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011."

Pe cauze, cu obiect similare există probată o practică consolidată a instanţei de recurs în sensul menţinerii ca legal emise a actelor administrative prin care s-au dispus recuperarea sumelor plătite necuvenit beneficiarilor măsurii "Plăţi compensatorii pentru proiectele Sit Natura 2000" din cadrul Programului operaţional de pescuit 2007-2013 finanţat din Fondul European de Pescuit.

Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 623 din 20 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.