Competence of economic-financial inspection to audit private transport operators for state-funded pension fare subsidies

Şedinţa publică din data de 13 iulie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Ministerul Finanţelor, a solicitat anularea Deciziei nr. 32/P/24.06.2022 prin care Ministerul Finanţelor a respins plângerea formulată împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. ISR-AIF 762/07.03.2022, anularea dispoziţiei obligatorii, suspendarea executării deciziei şi a dispoziţiei obligatorii.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 153 din 8 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantei A. S.R.L. de sesizare a Curţii Constituţionale şi, în temeiul art. 29 din Legea 47/1992, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 4, art. 3 pct. 5 lit. f), art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 şi a O.U.G. nr. 94/2011 în ansamblul său, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4), art. 140 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţia României. A respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Ministerul Finanţelor, ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva sentinţei nr. 153 din 8 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. În motivarea recursului, a invocat nelegalitatea sentinţei în ceea ce priveşte necompetenţa materială a inspecţiei economico-financiare, încălcarea art. 3 pct. 5 lit. f) şi art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, întrucât reclamanta nu face parte din categoria entităţilor cărora le sunt acordate sume de la bugetul de stat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi şi, prin urmare, nu face parte din sfera operatorilor economici cu privire la care inspecţia economico-financiară poate efectua verificări.

5. A arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 2, art. 3 pct. 5 lit. f), art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, Ministerul Finanţelor Publice efectuează inspecţia economico-financiară la operatorii economici, operatorii economici supuşi inspecţiei economico-financiare sunt cei deţinuţi de stat sau de o unitate administrativ teritorială sau la care statul/unitatea administrativ teritorială deţin o participare majoritară, cu posibilitatea efectuării inspecţiei economico-financiare şi la alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat, scopul inspecţiei economico-financiare constă în verificarea respectării de către beneficiarul subvenţiilor a modului şi a destinaţiei în vederea cărora sumele în cauză au fost acordate.

6. În calitatea sa de agent economic prestator de servicii de transport rutier în favoarea persoanelor prevăzute de Legea nr. 147/2000 (pensionarii din sistemele publice de pensii), nu îi sunt alocate de la bugetul de stat sume "pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi" şi, prin urmare, nu face parte din sfera operatorilor economici supuşi inspecţiei economico- financiare, utilizatori ai fondurilor publice acordate în baza Legii nr. 147/2000 sunt persoanele fizice beneficiare ale facilităţilor de transport subvenţionat, dat fiind faptul că beneficiarii legii anterior menţionate, în calitate de cumpărători ai serviciilor de transport, beneficiază de sumele decontate operatorilor de transport de la bugetul de stat, în sensul că preţul serviciilor achiziţionate de aceştia este mai mic cu 50% decât preţul la care se vând aceleaşi servicii persoanelor care nu beneficiază de facilităţi, diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul de piaţă al serviciilor de transport fiind dată exact de contravaloarea sumei decontate de la bugetul de stat.

7. Faptul că operatorul de transport recuperează contravaloarea prestaţiei efectuate în beneficiul categoriei sociale anterior menţionate de la Ministerul Transporturilor nu îl transformă pe acesta într-un beneficiar al vreunei facilităţi acordate din fonduri publice, singura sa menire fiind aceea de a efectua transporturi publice de persoane cu mijloace de transport auto, independent de modul în care i se asigură plata contravalorii prestaţiei sau de persoana titularului obligaţiei de plată. Încasarea preţului transportului constituie un drept al operatorului de transport rutier născut din contractul de transport de călători ce se încheie între acesta (în calitate de transportator, cărăuş) şi pasagerul transportat, care, în cazul de faţă, este reprezentat de beneficiarul facilităţilor acordate de Legea nr. 147/2000; în mod corelativ, debitorul obligaţiei de plată a acestui preţ este pasagerul pensionar.

8. Materia plăţii este guvernată de principiul conform căruia plata poate fi făcută de orice persoană interesată sau neinteresată (art. 1472 C. civ.), terţul putând face plata fie în numele debitorului, în cadrul unui contract de mandat sau în cadrul unei gestiuni de afaceri, fie în nume propriu. În cazul concret, plata unei părţi din preţul datorat de pasagerul transportat a fost efectuată de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, în temeiul obligaţiei legale ce revine statului din aplicarea actelor normative prin care au fost aprobate facilităţile de transport în favoarea anumitor categorii sociale, în concluzie, încasarea de către agentul economic a contravalorii prestaţiilor de transport decurge din calitatea acestuia de parte a raportului juridic civil de drept privat născut din încheierea contractului de transport cu pasagerul, efectuarea plăţii de către o altă persoană decât pasagerul debitor nefiind decât o manifestare a principiului conform căruia plata poate fi făcută de orice persoană interesată sau neinteresată.

9. Verificarea legalităţii documentelor justificative utilizate pentru decontarea sumelor acordate de la bugetul de stat pentru transportul subvenţionat al beneficiarilor Legii nr. 147/2000 se realizează anterior decontării sumelor în cauză, iar competenţa de verificare aparţine instituţiei care aprobă decontarea acestor sume, respectiv Ministerul Transporturilor, prin Direcţia Generală Economică şi Buget, conform prevederilor exprese ale art. 31 din Normele aprobate prin H.G. nr. 2403/2004.

10. Raţionamentul în temeiul căruia prima instanţă a statuat în sensul competenţei inspecţiei economico-financiare de efectuare a verificării este incorect, considerentele expuse de instanţa de fond nu răspund argumentului esenţial invocat de reclamantă în dovedirea necompetenţei inspecţiei economico- financiare, respectiv faptul că sumele încasate de la bugetul de stat nu reprezintă subvenţii pentru operatorul de transport, ci sunt simple venituri pentru acesta, motivarea instanţei vizând o serie de aspecte care nu răspund argumentului principal invocat de reclamantă şi care, chiar în situaţia în care ar fi reale, nu sunt de natură a atesta competenţa inspecţiei economico-financiare de efectuare a verificării finalizată prin actele contestate.

11. Astfel, susţinerile primei instanţe nu sunt de natură, indiferent dacă ar fi sau nu corecte, să atragă competenţa inspecţiei economico-financiare, atât timp cât condiţia esenţială prevăzută de O.U.G. nr. 94/2011 din perspectiva posibilităţii de verificare a operatorilor economici cu capital privat nu este îndeplinită, sumele încasate de reclamantă de la bugetul de stat nu i-au fost acordate acesteia pentru susţinerea unor activităţi sau pentru subvenţionarea unor produse, ci reprezintă simple venituri încasate pentru prestarea unor servicii de transport.

12. Unicul argument expus de instanţa de fond cu privire la natura juridică a sumelor încasate de operatori de transport la bugetul de stat constă în faptul că aceştia au calitatea de "beneficiari indirecţi" ai subvenţiilor, împrejurare de natură a conferi inspecţiei economico-financiare competenţa de efectuare a controlului, însă nelegalitatea soluţiei pronunţate derivă, în primul rând, din faptul că, pentru a justifica aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3 pct. 5 lit. f) şi art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, instanţa a apelat la o ficţiune juridică, constând în existenţa unei categorii de beneficiari de subvenţii neprevăzute de lege, respectiv categoria "beneficiarilor indirecţi" definiţi ca fiind "cei care se bucură finalmente de alocări în schimbul unui serviciu prestat". În realitate, aşa-zisa categorie a "beneficiarilor indirecţi" ai subvenţiilor constituie o ficţiune juridică, existenţa acestor beneficiari precum şi regimul juridic care le-ar fi aplicabil nefiind reglementate de nicio dispoziţie legală, după cum nu reprezintă nicio o creaţie a practicii sau doctrinei juridice.

13. De altfel, noţiunea de "beneficiar indirect de subvenţii" reprezintă o contradicţie în sine, deoarece o persoană nu poate încasa "indirect" subvenţii, alocarea unor astfel de sume realizându-se exclusiv în considerarea unui scop determinat (susţinerea unor activităţi/subvenţionarea unor produse), scop a cărui înfăptuire presupune implicarea directă a persoanei care primeşte sumele respective. Sintetic exprimat, subvenţiile, prin natura lor, nu pot fi acordate decât unor beneficiari direcţi.

14. Argumentul conform căruia operatorii de transport "se bucură finalmente de alocări în schimbul unui serviciu prestat" nu este de natură a-i transforma pe aceştia în beneficiarii vreunei subvenţii/facilităţi, întrucât, esenţial pentru calificarea unui transfer ca fiind o subvenţie, nu este încasarea sumei în cauză (întrucât orice prestator de servicii se bucură finalmente de preţul serviciului pe care 1-a prestat), ci scopul cu care suma este plătită. "Beneficiarii indirecţi" ai sumelor acordate de stat pentru transportul subvenţionat al pensionarilor reprezintă o categorie inexistentă din punct de vedere juridic, în lipsa căreia raţionamentul privind competenţa inspecţiei economico-financiare de a efectua controlul nu ar fi putut fi construit.

15. Dacă, prin absurd, ar accepta existenţa categoriei juridice de "beneficiari indirecţi" ai sumelor decontate de stat pentru transportul subvenţionat al beneficiarilor Legii nr. 147/2000 şi a faptului că operatorii de transport rutier fac parte din această categorie, dat fiind faptul că aceştia sunt "cei care se bucură finalmente de alocări în schimbul unui serviciu prestat", ar însemna că şi alţi operatori economici în patrimoniul cărora, în cele din urmă, ajung sumele respective, reprezintă tot "beneficiari indirecţi" ai sumelor în cauză. Spre exemplu, partenerii comerciali ai operatorilor de transport ar constitui tot "beneficiari indirecţi" de subvenţii şi ar putea face obiectul unor verificări din partea inspecţiei economico-financiare, fiind evident că existenţa categoriei "beneficiarilor indirecţi" ai sumelor acordate de la bugetul de stat nu există şi, implicit, nici reclamanta nu poate fi calificată ca fiind un atare beneficiar, în realitate existând o singură categorie de beneficiari ai facilităţilor financiare acordate de la bugetul de stat, aceştia fiind pensionarii din cadrul sistemelor publice de pensii, operatorii de transport rutier neavând calitatea de beneficiari, ci doar de simpli prestatori de servicii de transport al căror cost este achitat, pentru pasageri, de la bugetul de stat; pentru această categorie de operatori economici, sumele în cauză reprezintă simple venituri şi nu subvenţii a căror încasare le-ar atribui calitatea de beneficiari.

16. A mai invocat recurenta interpretarea defectuoasă a dispoziţiilor art. 3 pct. 5 lit. f) şi art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, întrucât, deşi transferurile de la bugetul de stat care atrag competenţa de verificare a inspecţiei economico- financiare au o prezentare exemplificativă în art. 3 pct. 6, teza finală a aceluiaşi text de lege impune condiţia suplimentară ca sumele în cauză să fie acordate de la bugetul de stat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi. Aşadar, deşi enumerarea tipurilor de transferuri are caracter exemplificativ, categoria sumelor în cauză este limitată de lege în sensul că, indiferent de tipul lor, sumele în cauză trebuie să fie acordate beneficiarului în scopul subvenţionării unor produse sau susţinerii unor activităţi. Or, în cazul de faţă, sumele în cauză nu sunt acordate reclamantei pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea vreunei activităţi, ci îi sunt decontate exclusiv în scopul acoperirii cheltuielilor suportate de aceasta pentru transportul pensionarilor din sistemele publice de pensii, aceştia fiind beneficiarii schemei de sprijin prevăzute de Legea nr. 147/2000.

17. A menţionat recurenta că şi celelalte argumente expuse de instanţa de fond în sensul existenţei unei astfel de competenţe sunt nefondate. Argumentul conform căruia O.U.G. nr. 94/2011 reglementează atât existenţa unui control ex-ante, cât şi a unui control ex-post, este, deopotrivă, nefondat şi irelevant din perspectiva lipsei competenţei inspecţiei economico-financiare de efectuare a controlului în cazul concret, diferenţa dintre cele două tipuri de verificări nu este doar una de ordin temporal, diferenţa esenţială dintre cele două tipuri de control vizează obiectul verificării, controlul ex-post implicând verificarea unor date, fapte, înscrisuri, situaţii juridice care nu existau la data verificării ex-ante.

18. Dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2011 privitoare la cele două forme de control trebuie privite în corelare cu natura juridică a sumelor acordate de la bugetul de stat, care, pentru a atrage competenţa de verificare a inspecţiei economico-financiare, trebuie să fie destinate susţinerii unor activităţi sau subvenţionării unor produse. În cazul sumelor încasate de operatorii de transport de la bugetul de stat pentru serviciile prestate în favoarea beneficiarilor Legii nr. 147/2000 nu este necesară efectuarea unui control ex-post, aşa cum susţine instanţa de fond, deoarece pentru operatorul de transport sumele în cauză sunt simple venituri pe care, după încasare, le poate utiliza cum doreşte, neexistând nicio raţiune pentru efectuarea unei verificări ulterioare încasării.

19. Mai mult, lipsa unei justificări pentru efectuarea unui control ex-post decurge şi din împrejurarea că toate documentele justificative există anterior momentului decontării sumelor de la bugetul de stat, legiuitorul stabilind în sarcina Ministerului Transporturilor competenţa de a efectua acest control, conform art. 31 din Norma aprobată prin H.G. nr. 2403/2004. După efectuarea verificării de către Ministerul Transporturilor nu se mai naşte nicio situaţie juridică nouă şi nici nu mai apar înscrisuri noi care să justifice efectuarea unui control ex-post, astfel că însuşi controlul efectuat de Ministerul Transporturilor este unul ex-post. Caracterul deficitar al reglementării modului de efectuare a controlului de către Ministerul Transporturilor nu are drept consecinţă extinderea competenţei materiale a unei alte instituţii (inspecţia economico-financiară) în afara limitelor care i-au fost stabilite expres prin disp. O.U.G. nr. 94/2011.

20. Recurenta a invocat şi nelegalitatea soluţiei prin care prima instanţă a respins cererea de anulare a Măsurii nr. 1 privind restituirea sumei de 14.622 RON (la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare de 5.115 RON), care ar fi fost decontată în temeiul unor cupoane talon aferente anului 2018, înscrise în deconturile lunilor ianuarie - martie 2019 (10.674 RON + accesorii) sau în situaţii în care sunt raportate în aceeaşi zi pentru o singură persoană câte două sau mai multe cupoane talon pentru acelaşi traseu (3.948 RON + accesorii).

21. A arătat că argumentul invocat de instanţă este nefondat, deoarece nicio dispoziţie legală nu interzice beneficiarului facilităţii să utilizeze cupoanele talon primite într-un an, în anul următor. Art. 2 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 2403/2004 statuează doar asupra faptului că pensionarii din sistemele publice de pensii "beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile (...) cu mijloace auto", fără a interzice însă utilizarea în anul/anii următori a călătoriilor neefectuate într-un anumit an.

22. În ceea ce priveşte măsura de restituire a sumei de 3.948 RON şi a accesoriilor aferente, corespunzătoare situaţiilor în care pentru aceeaşi cursă, în aceeaşi zi, au fost utilizate două cupoane talon aparţinând aceluiaşi titular, raţionamentul instanţei conform căruia nu se ştie care din cele doua călătorii este cea reală este vădit nefondat, în condiţiile în care chiar organul de control a stabilit în cuprinsul actelor contestate faptul că doar cupoanele utilizate în plus au fost decontate nelegal pentru a dispune ulterior obligarea de restituire la buget a valorii tuturor cupoanelor, deci atât a celor decontate legal cât şi a celor decontate nelegal (din perspectiva organului de control). Or, atât timp cât statuarea organului de control privind faptul că primul cupon a fost utilizat în mod legal nu a fost contestată în niciun fel, iar motivul de nelegalitate a vizat doar modul de determinare a întinderii sancţiunii, este evident că instanţa de fond era limitată la analiza criticii reclamantei, fără a putea contrazice aspectele statuate de echipa de inspecţie economico-financiară în cuprinsul dispoziţiei obligatorii.

23. Argumentul instanţei potrivit căruia soţul (soţia) titularului cupoanelor talon nu are dreptul de a beneficia de facilitatea acordată de lege decât în cazul transportului pe calea ferată, nu şi în cazul transportului auto, este, de asemenea, nefondat, o astfel de interpretare fiind de natură să creeze o discriminare între diferitele categorii de operatori de transport şi, implicit, o distorsionare a concurenţei pe piaţa transporturilor de persoane, deoarece operatorii de transport feroviar ar avea dreptul să transporte categoria persoanelor reprezentate de soţul/soţia beneficiarilor Legii nr. 147/2000 şi să încaseze de la bugetul de stat contravaloarea acestor călătorii, în timp ce operatorii de transport rutier nu ar avea dreptul de a transporta aceleaşi persoane şi implicit nu ar avea dreptul să încaseze de la bugetul de stat sumele la care sunt îndreptăţiţi operatorii de transport feroviar.

24. Or, o astfel de interpretare a prevederilor O.U.G. nr. 71/2004 ar veni în conflict cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care interzic statelor membre aplicarea "unor tarife şi condiţii care includ orice element de sprijin sau de protecţie în beneficiul uneia sau mai multor întreprinderi sau industrii anume, pentru transporturi efectuate în cadrul Uniunii". Art. 100 alin. (1) TUE (ex-articolul 80 TCE) prevede că "dispoziţiile prezentului titlu se aplică transporturilor feroviare, rutiere şi pe căi navigabile interioare."

25. Nu în ultimul rând, dreptul exclusiv acordat operatorilor de transport feroviar reprezintă un ajutor de stat acordat în mod nelegal acestor din urmă agenţi economici, aceştia beneficiind de totalitatea fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru transportul soţilor beneficiarilor Legii nr. 147/2000, fără a exista vreo justificare raţională pentru care operatorii de transport rutier sunt excluşi de la prestarea aceluiaşi acelaşi tip de servicii de transport, deşi art. 107 alin. (2) lit. a) TUE interzice crearea de beneficii individuale în favoarea unor categorii de persoane atunci când acordarea lor este condiţionată de utilizarea de către beneficiari doar a anumitor tipuri de produse sau servicii, calificând aceste măsuri ca fiind ajutoare de stat acordate indirect. Textul normativ comunitar prevede că "sunt compatibile cu piaţa internă; (a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor", prin urmare, potrivit argumentului de interpretare per a contrario, nu sunt compatibile cu piaţa internă ajutoarele a căror acordare este condiţionată de utilizarea de către beneficiarii acestora a anumitor produse sau servicii, întrucât o astfel de măsură constituie un ajutor de stat pentru întreprinderile care produc bunurile sau prestează serviciile respective.

26. În cazul concret, prin instituirea regulii conform căreia soţii beneficiarilor Legii nr. 147/2000 beneficiază de dreptul de a călători subvenţionat numai pe calea ferată, se stabileşte tocmai un criteriu discriminatoriu pentru acordarea acestor ajutoare, în sensul că drepturile devin efective numai cu condiţia ca serviciile de transport să fie prestate de operatori de transport feroviar, cu excluderea serviciilor prestate de operatorii de transport rutier. Aşadar, argumentul instanţei este nefondat, deoarece, în temeiul principiului priorităţii (supremaţiei) dreptului Uniunii Europene, instanţa era datoare să aplice prevederile art. 96 alin. (1) rap. la art. 100 şi art. 107 alin. (2) lit. a) TFUE (dispoziţiile tratatelor având efect direct) şi să refuze să aplice dispoziţia normativă naţională care contravenea acestora.

27. Cu privire la cererea de anulare a Măsurii nr. 2, prin care reclamanta a fost obligată la restituirea sumei de 105.415 RON (la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare de 29.631 RON) care ar fi fost decontată în temeiul unor cupoane talon care ar aparţine unor persoane ale căror CNP-uri ori numere de dosare de pensii nu se regăsesc în baza de date a caselor judeţene de pensii sau care ar fi fost decedate la data efectuării călătoriei, a arătat că argumentele expuse de prima instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate sunt nefondate.

28. Susţinerea instanţei că operatorul de transport are obligaţia de a-1 legitima pe beneficiarul facilităţii nu este de natură a-1 face pe operatorul de transport să afle informaţiile din baza de date a caselor judeţene de pensii. Verificarea concordanţei dintre actul de identitate şi cuponul talon are ca unic efect luarea la cunoştinţă a faptului că pasagerul este titularul cuponului talon, fără ca operatorul de transport să poată cunoaşte dacă respectivul cupon talon nu aparţine unei persoane "transferate, sistate sau care nu există în baza de date a caselor judeţene de pensii la data efectuării călătoriei". Aceste informaţii pot fi aflate doar în urma verificării bazelor de date ale caselor judeţene de pensii (aşa cum a procedat şi organul de control) şi nu sunt disponibile la data efectuării călătoriei, ca urmare a verificării concordanţei datelor din actul de identitate cu cele din cuponul talon. Dacă o persoană a fost transferată sau sistată din evidenţa unei case judeţene de pensii, Casa Naţională de Pensii Publice avea obligaţia de a nu mai emite cupoane talon aferente persoanei în cauză. Existenţa şi utilizarea unor astfel de cupoane nu poate fi imputată însă în niciun caz operatorului de transport.

29. Cu privire la nelegalitatea soluţiei prin care prima instanţă a respins cererea de anulare a Măsurii nr. 3 din dispoziţia obligatorie prin care reclamanta a fost obligată la restituirea sumei de 10.806.445 RON (la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare de 5.168.220 RON), decontată în intervalul 01.01.2015 - 31.12.2018 şi parţial în anul 2019 în baza unor cupoane talon care nu au fost prezentate organului de control, a arătat că împrejurarea că a înţeles să efectueze prestaţia de transport exclusiv pe baza cuponului talon prezentat de titular, fără a mai încasa de la acesta costul biletului redus cu 50%, nu constituie un motiv pentru a se dispune obligarea operatorului de transport de a restitui contravaloarea călătoriilor prestate în favoarea beneficiarilor Legii nr. 147/2000, deoarece, într-o astfel de ipoteză, doar patrimoniul operatorului de transport este afectat, acesta înţelegând să încaseze doar jumătate din preţul unei călătorii. Bugetul consolidat al statului nu este prejudiciat, sumele decontate de Ministerul Transportului fiind aceleaşi indiferent dacă operatorul de transport încasează sau nu de la beneficiarul Legii nr. 147/2000 cealaltă jumătate din preţul transportului.

30. Argumentul instanţei conform căruia, potrivit art. 1956 C. civ., dovada contractului de transport se face cu legitimaţia de călătorie, reprezintă o interpretare greşită a dispoziţiilor acestui text de lege, întrucât teza finală a aceluiaşi text de lege statuează că pot fi utilizate şi alte documente pentru dovedirea contractului de transport ("alte asemenea, de la caz la caz"). Or, în cazul concret, dovada prestării serviciului de transport rezultă atât din cuprinsul cupoanelor talon predate operatorului de transport de către beneficiarii Legii nr. 147/2000, cât şi din documentele în care datele cuprinse în respectivele cupoane sunt introduse şi verificate, înscrisuri care au fost furnizate echipei de inspecţie (listele raportărilor A.R.R. care atestă validitatea cupoanelor raportate de operatorul de transport, deconturile centralizatoare ale cupoanelor talon).

IV Apărările formulate de intimatul pârât

31. Intimatul pârât Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. A arătat că sentinţa este legală şi temeinică, raportat la situaţia de fapt prezentată şi la probatoriul administrat în cauză.

V Cererea formulată de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

32. Recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat cerere privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu următoarele întrebări:

«1. Dacă sumele decontate operatorilor economici cu capital privat (operatori de transport rutier) de la bugetul de stat - în temeiul art. 28-32 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2004 privind acordarea unor facilităţi familiilor de pensionari aprobate prin H.G. nr. 2403/2004 - au, pentru operatorii de transport, natura juridică a unor "sume acordate de la bugetul de stat" în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare ("denumire generică ce include, în principal, subvenţii, transferuri, alocaţii şi alte sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi")?

2. Dacă dispoziţiile coroborate ale art. 2, art. 3 pct. 5 lit. f) şi art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico- financiare trebuie interpretate în sensul că organele de inspecţie economico- financiară au competenţa materială de a verifica activitatea operatorilor economici cu capital privat pentru fundamentarea şi justificarea sumelor care nu sunt acordate de la bugetul de stat în scopul subvenţionării unor produse sau susţinerii unor activităţi?»

33. În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a susţinut că toate condiţiile de admisibilitate art. 519 din C. proc. civ. sunt îndeplinite, chestiunile de drept cu privire la care a formulat cererea de sesizare sunt reale, acestea primind interpretări diferite din partea instanţelor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, astfel:

- într-o primă interpretare (oferită de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Deciziile nr. 1322/19.04.2013, nr. 3781/11.10.2013, nr. 39/16.11.2017, anexate), secţiile de contencios administrativ şi fiscal au statuat că "operatorul de transport nu este beneficiarul unei subvenţii ori facilităţi din partea statului, după cum nici destinatarul unor fonduri publice alocate în considerarea unor scopuri determinate. Astfel, intimata-reclamantă nu a primit subvenţii din partea statului, facilitatea suportării a 50% din contravaloarea tarifului de călătorie pentru pensionari fiind acordată persoanelor ce au calitatea de pensionari şi li se aplică Legea nr. 147/2000, iar, pe de altă parte, intimata-reclamantă a suportat cheltuielile de transport ale persoanelor pensionari beneficiari, din fondurile proprii, nu din fonduri bugetare alocate în acest scop. Beneficiarii sumelor de la bugetul de stat sunt pensionarii care au utilizat mijlocul de transport al intimatei-reclamante, preţul călătoriei fiind suportat parţial de stat, parţial de persoana transportată, fără a fi vorba de vreo altă sumă avansată transportatorului de la bugetul de stat şi pe care acesta ar fi avut obligaţia de a o administra sau utiliza în anumite scopuri. Faptul că operatorul de transport recuperează contravaloarea serviciilor de transport efectuate în beneficiul pensionarilor de la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, potrivit metodologiei de decontare prevăzută prin art. 28-30 din H.G. nr. 2403/2004, nu îi conferă acestuia calitatea de beneficiar al unor subvenţii ori facilităţi financiare din partea statului, şi nici calitatea de administrator/utilizator de fonduri publice";

- într-o a doua interpretare (oferită de Curtea de Apel Suceava prin sentinţa nr. 115/31.10.2022 şi de Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa nr. 60/09.05.2022 precum şi prin sentinţa recurată în prezenta cauză anexate), secţiile de contencios administrativ şi fiscal au statuat că aceleaşi sume au natura juridică a unor subvenţii pentru operatorii de transport, aceştia din urmă fiind "beneficiari indirecţi" ai sumelor acordate de la bugetul de stat pentru decontarea facilităţilor la transportul rutier prevăzute în favoarea beneficiarilor Legii nr. 147/2000, motivat de faptul că "Noţiunea de sume acordate de la bugetul general consolidat reprezintă, aşa cum explicit statuează legiuitorul la art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, o denumire generică ce include, doar cu titlu exemplificativ, şi nu limitativ "subvenţii, transferuri, alocaţii şi alte sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi". Aplicând în speţă regula de interpretare conform căreia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Curtea reţine că textele legale anterior menţionate nu pot fi interpretate restrictiv, ele nereferinduse exclusiv doar la situaţia beneficiarilor direcţi ai unor sume alocate de la bugetul general consolidat, ci, tocmai pentru a atinge obiectivele pentru care a fost creată, date fiind dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 94/2011, inspecţia economică include şi persoanele care sunt beneficiari indirecţi ai acestora, respectiv cei care se bucură în final de alocări în schimbul unui serviciu prestat. (...) Astfel, conform art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 2403/2004, operatorul care a efectuat transportul (nu pensionarul) este cel care recuperează de la stat diferenţa dintre tariful stabilit pentru călătorie şi suma efectiv încasată de la pensionari".

34. A mai arătat că dezlegarea chestiunilor de drept depăşeşte interesul particular al părţilor din prezenta cauză, întrucât pe rolul secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale instanţe supreme, curţilor de apel şi tribunalelor se află în prezent, în curs de soluţionare, cel puţin 23 de litigii a căror soluţionare depinde de dezlegarea chestiunii de drept.

35. Punctul de vedere al recurentei cu privire la modul de soluţionare a chestiunilor de drept este în sensul că sumele decontate de la bugetul de stat pentru transportul beneficiarilor Legii nr. 147/2000 nu sunt încasate de operatorii de transport rutier în scopul subvenţionării unor produse sau susţinerii unor activităţi şi, pe cale de consecinţă, organele de inspecţie economico-financiară nu au competenţa materială să verifice activitatea operatorilor economici cu capital privat pentru fundamentarea şi justificarea acestor sume.

36. Intimatul pârât Ministerul Finanţelor a formulat punct de vedere la cererea privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi asupra recursului

37. Asupra cererii formulate de recurenta reclamantă de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte reţine următoarele:

38. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ., "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

39. Rezultă din aceste dispoziţii următoarele condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată soluţionată în ultimă instanţă, în competenţa legală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a curţii de apel sau a tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

40. Sunt îndeplinite condiţiile referitoare la faptul că prezenta cauză este în curs de judecată, în ultimă instanţă, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legal învestită să soluţioneze recursul formulat împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel, iar chestiunile de drept invocate a căror lămurire se solicită au legătură cu soluţionarea cauzei pe fond, având în vedere obiectul cauzei, sentinţa recurată şi recursul formulat. De asemenea, ultima condiţie este îndeplinită, inexistenţa unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare având ca obiect problema de drept, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acestei probleme prin pronunţarea unei decizii în recurs în interesul legii sau a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

41. Nu este îndeplinită, însă, cerinţa noutăţii chestiunii de drept cu privire la dispoziţiile legale a căror interpretare se solicită. Pe de o parte, deşi această cerinţă poate fi îndeplinită şi de chestiuni noi de drept generate de un act normativ mai vechi, în situaţia în care aplicarea unei norme vechi a devenit de actualitate şi nu există jurisprudenţă cu privire la interpretarea acesteia, existenţa practicii judiciare determină lipsa caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei. Pe de altă parte, simpla existenţă a unei divergenţe de interpretare nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, scopul procedurii hotărârii prealabile fiind acela de a da rezolvare de principiu unei probleme de drept dificile, care se impune cu evidenţă a fi lămurită, rezultând din norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare.

42. Or, în cauză, există suficiente elemente pentru o dezlegarea problemelor de drept deduse judecăţii, care necesită interpretarea corelată a normelor legale incidente în cauză, revenind Înalta Curte învestite cu soluţionarea recursului.

43. Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute în dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca inadmisibilă.

44. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

45. Recurenta reclamantă A. S.R.L., operator economic cu capital privat, a desfăşurat în perioada 01.01.2015-31.12.2019 activitate de transport de persoane, în baza a opt licenţe de transport.

46. Ca urmare a inspecţiei economico-financiare efectuate în perioada 28.10.2020 - 01.03.2022, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, având ca obiectiv "verificarea respectării prevederilor legale, precum şi a realităţii şi exactităţii informaţiilor cuprinse în documentaţia aferentă fundamentării sumelor solicitate şi acordate de la bugetul general consolidat şi în documentele justificative prevăzute pentru acordarea acestora", pentru perioada 01.01.2015 - 31.12.2019, a fost întocmit Raportul de inspecţie economico-financiară nr. 761/07.03.2022, prin care au fost constatate nereguli în procedurile de decontare de la bugetul general consolidat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, în baza căruia a fost emisă Dispoziţia obligatorie nr. ISR-AIF 762/07.03.2022, prin care s-a dispus restituirea la bugetul de stat a sumei de 16.129.448 RON, din care 10.926.482 RON reprezintă debit principal, iar suma de 5.202.966 RON reprezintă dobânzi şi penalităţi.

47. S-a constatat că, în perioada verificată, operatorul economic a transmis spre decontare, către Direcţia generală economică şi buget din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, deconturi centralizatoare lunare în care au fost înscrise cupoanele talon ale persoanelor beneficiare ale facilităţilor transportului auto în baza Legii nr. 147/2000, fiecare cupon talon asigurând recuperarea a 50% din valoarea unei călătorii cu mijlocul de transport, şi a încasat de la bugetul de stat suma totală de 12.110.361 RON (cu TVA). În aceeaşi perioadă, valoarea încasărilor în numerar din vânzarea biletelor de călătorie pentru transport persoane a fost de 5.205.311,65 RON (cu TVA).

48. S-au reţinut următoarele:

- încasările în numerar din vânzarea biletelor de călătorie, care includ toate biletele de călătorie (cu preţ întreg şi preţ redus pentru pensionare), sunt mult mai mici decât sumele solicitate şi încasate de societate de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor care decurg din aplicarea Legii nr. 147/2000, având în vedere că, în conformitate cu acest act normativ, doar 50% din tariful stabilit pentru călătoriile cu mijloacele auto se suportă de la bugetul de stat, astfel că suma totală solicitată şi încasată de către operatorul economic de la bugetul general consolidate, în baza celor 317.452 cupoane talon înscrise în deconturile centralizatoare, în conformitate cu prevederile art. 29 din H.G. nr. 2403/2004, reprezintă jumătate din valoarea veniturilor înregistrate de societate aferente activităţii de transport prestate acestor persoane beneficiare de facilităţi; cealaltă jumătate din valoarea unei călătorii pe care societatea, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2), art. 17, art. 19 din H.G. nr. 2403/2004, trebuia să o încaseze de la persoanele care beneficiază de facilităţile prevăzute de Legea nr. 147/2000, contravaloarea biletelor de călătorie cu reducere de 50% eliberate acestora (în număr de 317.452 bilete identic cu nr. cupoanelor talon) şi care însumează valoarea de 12.110.361 RON, trebuia să se regăsească înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii în conturile de venituri şi TVA;

- potrivit declaraţiilor din 18.12.2020 ale administratorilor societăţii, societatea a acceptat să îi transporte pe pensionari în schimbul primirii unui cupon special de călătorie, fără ca persoana transportată să mai achite diferenţa de 50% din preţul călătoriei, s-a precizat că pensionarii au circulat doar în baza taloanelor de călătorie; s-a concluzionat că suma totală de 5.205.311.65 RON, cu TVA, încasată în numerar prin casierie, include doar costul biletelor vândute cu preţ întreg (pentru transport persoane), nu şi preţul biletelor cu reducere 50% pentru pensionari;

- operatorul de transport nu a eliberat legitimaţii de călătorie persoanelor beneficiare ale facilităţilor prevăzute de Legea nr. 147/2000, fiind încălcate prevederile H.G. nr. 2403/2004, art. 134 lit. s) pct. vi din Ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, care prevăd expres obligativitatea vânzării biletelor, eliberarea legitimaţiei de călătorie constituind dovada certă a prestării serviciului de transport;

- având în vedere că în evidenţa contabilă nu se regăseşte înregistrată valoarea de 50% din tariful unei călătorii ce trebuia încasată de la persoanele care beneficiază de facilităţi în baza Legii nr. 147/2000 (pensionari), care, pentru perioada 2015-2019, însumează valoarea totală de 12.110.361 RON, dar luând in considerare şi faptul că operatorul de transport nu a prezentat organului de inspecţie cupoanele talon care au stat la baza solicitării şi încasării de la bugetul de stat a sumei totale de 10.845.026 RON (12.110.361 RON suma totală solicitată şi încasată de la M.T.I.C., diminuată cu suma de 1.265.335 RON ce reprezintă suma solicitată şi încasată pentru care societatea a prezentat cupoanele talon), s-a apreciat că persoanele respective au circulat cu un singur cupon, aşa cum a declarat administratorul societăţii, iar societatea a solicitat decontarea de la bugetul de stat a 50% din valoarea unei călătorii, situaţie ce are consecinţe de natură fiscală, sau persoanele respective au circulat cu câte două cupoane talon, situaţie ce contravine H.G. nr. 2403/2004 (situaţie identificată în anexa 5), sau persoanele respective au circulat cu câte un cupon talon, au achitat 50% din valoarea unei călătorii, însă în evidenţa contabilă nu s-au înregistrat veniturile şi TVA aferente, sau persoanele respective nu au circulat, iar societatea a solicitat decontarea de la bugetul de stat a 50% din valoarea unei călătorii prin raportarea unor cupoane talon care nu îndeplinesc condiţiile de legalitate, situaţie întâlnită în lunile noiembrie şi decembrie 2019, sau prin raportarea unor cupoane talon care prezintă datele unor persoane decedate sau inexistente (situaţii identificate în anexele raportului de inspecţie);

- societatea nu a prezentat cupoanele talon de călătorie pentru perioada 01.01.2015 - 31.12.2018, lunile ianuarie 2019, august 2019, septembrie 2019 şi decembrie 2019, a prezentat cupoanele talon de călătorie doar din anul 2019, pentru lunile martie, aprilie, mai, octombrie, noiembrie, şi parţial pentru februarie, iunie şi iulie 2019;

- nu au fost prezentate centralizatorul/borderoul biletelor întocmit zilnic/lunar, împreună cu matca biletelor/legitimaţiilor de călătorie cu preţ redus cu 50% cu privire la biletele de călătorie emise pensionarilor în perioada 01.01.2015 - 31.12.2019.

49. S-au dispus următoarele măsuri:

Măsura 1 - restituirea la bugetul general consolidat al statului a sumei totale de 19.737 RON, din care: suma de 14.622 RON a fost solicitată şi încasată necuvenit de la M.T.I.C. (creanţa stabilita la pct. 3.1 din dispoziţia obligatorie); suma de 5.115 RON reprezintă valoarea accesoriilor (din care dobânzi 3.409 RON şi penalităţi de întârziere l.706 RON) calculate până la data de 31.01.2022.

Măsura 2 - restituirea la bugetul consolidat a sumei totale de 135.046 RON, din care: suma de 105.415 RON a fost solicitată şi încasată necuvenit de la M.T.I.C. ca urmare a raportării la Agenţia Rutieră Română şi a înscrierii în deconturile centralizatoare transmise la M.T.I.C, a unor documente care nu îndeplinesc condiţiile de legalitate; suma de 29.631 RON reprezintă valoarea accesoriilor (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate până la data de 31.01.2022.

Măsura 3 - restituirea sumei totale de 15.974.665 RON, din care: suma de 10.806.445 RON reprezintă suma înscrisă în deconturile transmise la M.T.I.C., în perioada 2015 - 2018, ianuarie 2019 - februarie 2019, iunie - septembrie 2019 şi decembrie 2019, în baza unor cupoane talon care nu au fost prezentate organului de inspecţie (nu au fost arhivate şi păstrate în conformitate cu prevederile legale), iar in lipsa acestora, societatea nu poate dovedi realitatea serviciilor de transport prestate pensionarilor; suma de 5.168.220 RON reprezintă valoarea accesoriilor (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate până la data de 31.01.2022.

50. Plângerea prealabilă formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 32/P/24.06.2022.

51. Împotriva Deciziei nr. 32/P/24.06.2022 a fost formulată de reclamantă acţiunea în anulare respinsă prin sentinţa recurată.

52. Motivele de recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 3 pct. 5 lit. f) şi art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, prin respingerea cererii de anulare a actelor contestate întemeiate pe necompetenţa materială a inspecţiei economico-financiare, întrucât reclamanta nu face parte din categoria entităţilor cărora le sunt acordate sume de la bugetul de stat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi şi, prin urmare, nu face parte din sfera operatorilor economici cu privire la care inspecţia economico-financiară poate efectua verificări, sunt nefondate.

53. Recurenta a invocat ca motiv de nelegalitate necompetenţa organelor de inspecţie economico-financiară de a verifica activitatea sa, întrucât nu este beneficiarul unor sume primite de la bugetul de stat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi, utilizatori ai fondurilor publice acordate în baza Legii nr. 147/2000 fiind persoanele fizice beneficiare ale facilităţilor de transport subvenţionat; a mai invocat faptul că debitorul obligaţiei de plată a acestui preţ este pasagerul pensionar, materia plăţii este guvernată de principiul conform căruia plata poate fi făcută de orice persoană interesată sau neinteresată (art. 1472 din C. civ.), verificarea legalităţii documentelor justificative utilizate pentru decontarea sumelor acordate de la bugetul de stat pentru transportul subvenţionat al beneficiarilor Legii nr. 147/2000 se realizează anterior decontării sumelor în cauză, iar competenţa de verificare aparţine instituţiei care aprobă decontarea acestor sume, Ministerului Transporturilor, conform art. 31 din Normele aprobate prin H.G. nr. 2403/2004.

54. Instanţa de fond a reţinut că inspecţia economico-financiară este îndreptăţită să efectueze controale, întrucât operatorul de transport este beneficiarul indirect al sumelor alocate de la bugetul de stat, iar schema de virare a facilităţii reglementate de Legea nr. 147/2000 prevede un anumit mecanism specific în care operatorul de transport şi nu pensionarul este cel care trebuie să justifice sumele solicitate. În acest sens, a reţinut ca relevante, pentru a atrage aplicabilitatea O.U.G. nr. 94/2011, sursa finanţării, destinaţia exactă a sumei, mecanismul concret de plată şi responsabilităţile legiferate, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 94/2011, faptul că noţiunea de "sume acordate de la bugetul general consolidat" reprezintă o denumire generică ce include, doar cu titlu exemplificativ şi nu limitativ, "subvenţii, transferuri, alocaţii şi alte sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi".

55. Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare reglementează inspecţia economico-financiară care se efectuează la operatorii economici, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 5 din acest act normativ.

56. Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 94/2011, Ministerul Finanţelor Publice efectuează inspecţia economico-financiară la operatorii economici cu privire la: a) măsurile de realizare a veniturilor, de reducere a cheltuielilor şi de diminuare a arieratelor; b) respectarea reglementărilor economico-financiare şi contabile; c) fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi; d) obligaţiile către bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale, conform competenţelor legale. Obiectivele inspecţiei economico-financiare, potrivit alin. (2) al art. 2 din O.U.G. nr. 94/2011, sunt creşterea responsabilităţii operatorilor economici în exercitarea activităţii economico-financiare, întărirea disciplinei bugetare şi economico-financiare la operatorii economici.

57. Art. 3 din O.U.G. nr. 94/2011 prezintă semnificaţia termenilor utilizaţi în actul normativ:

"4. inspecţie economico-financiară - activitatea de control prin care se verifică modul de implementare a măsurilor de creştere a veniturilor, de reducere a cheltuielilor şi de diminuare a arieratelor, respectarea reglementărilor economico-financiare şi contabile, precum şi fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi, stabilind erori şi deficienţe în activitatea economico-financiară pentru a le remedia şi a le evita în viitor, precum şi stabilirea obligaţiilor către bugetul general consolidat, cu excepţia celor fiscale; 5. operator economic - denumire generică ce include: a) regiile autonome, înfiinţate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială; b) companiile şi societăţile naţionale, precum şi societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic; c) societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine o participaţie majoritară; d) societăţile comerciale şi regiile autonome la care persoanele juridice de la lit. a)-c) deţin direct sau indirect o participaţie majoritară; e) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcţionează ca instituţii publice; f) alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat; (...) 6. sume acordate de la bugetul general consolidat denumire generică ce include, în principal, subvenţii, transferuri, alocaţii şi alte sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi."

58. Corespunzător acestor dispoziţii, potrivit H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, art. 2, "Inspecţia economico-financiară se efectuează la următorii operatori economici: (...) f) alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea utilizării sumelor acordate de la bugetul general consolidat sub forma subvenţiilor, transferurilor, alocaţiilor sau a altor sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi."

59. De asemenea, potrivit art. 3 din H.G. nr. 101/2012, "(2) Verificările efectuate de către aparatul de inspecţie economico-financiară la operatorii economici prevăzuţi la art. 3 pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011, vizează, în principal, următoarele: (...) d) fundamentarea şi justificarea utilizării, conform destinaţiilor stabilite, a sumelor alocate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea unor activităţi; (...)."

60. Potrivit acestor dispoziţii, inspecţia economico-financiară este activitatea de control prin care se verifică fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi. Se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, cu privire la fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi, la operatorii economici definiţi la art. 3 pct. 5 din O.U.G. nr. 94/2011

61. În sensul acestor dispoziţii, în categoria operatorilor economici, pe lângă regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, precum şi societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine o participaţie majoritară, societăţile comerciale şi regiile autonome la care persoanele juridice anterioare deţin direct sau indirect o participaţie majoritară, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, altele decât cele care funcţionează ca instituţii publice, sunt incluşi şi alţi operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea şi justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat, acestea fiind o denumire generică ce include, în principal, subvenţii, transferuri, alocaţii şi alte sume asimilate acestora, pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi.

62. Susţine recurenta că motivele expuse de instanţa de fond nu răspund argumentului esenţial invocat, faptul că sumele încasate de la bugetul de stat nu reprezintă subvenţii pentru operatorul de transport, nu i-au fost acordate acesteia pentru susţinerea unor activităţi sau pentru subvenţionarea unor produse, ci reprezintă simple venituri încasate pentru prestarea unor servicii de transport, că inspecţia economico-financiară nu este competentă cât timp condiţia esenţială prevăzută de O.U.G. nr. 94/2011, din perspectiva posibilităţii de verificare a operatorilor economici cu capital privat, nu este îndeplinită.

63. Susţinerile sunt nefondate. Este corect faptul că pentru reclamantă sumele în cauză sunt venituri încasate pentru prestarea serviciilor de transport. În acelaşi timp, însă, aceste sume, reprezentând 50% din costul tarifului pentru călătorie, sunt acordate de la bugetul de stat.

64. Reducerea de 50% din tariful stabilit pentru călătorii se suportă din bugetul de stat, potrivit Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, şi se recuperează de agentul economic care a efectuat transportul, conform H.G. nr. 2403/2004 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000.

65. Potrivit art. 1 din Legea nr. 147/2000, "(1) Pensionarii din sistemul public de pensii, precum şi pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri regio R şi trenuri interregio IR fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a, la transportul intern în comun, între localităţi", iar conform art. 2 din acelaşi act normativ, "Cheltuielile care decurg din aplicarea prezentei legi se suportă din bugetul de stat."

66. Recuperarea acestor cheltuieli se realizează de la bugetul de stat, pe baza deconturilor lunare centralizatoare pe care operatorul de transport le transmite Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Operatorul de transport întocmeşte documentaţia pentru solicitarea şi obţinerea vizei controlorului delegat al Ministerului Finanţelor Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente, iar după aprobarea finanţării şi primirii creditelor bugetare de la Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia generală economică şi buget din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului efectuează viramente către operatorii de transport. Prin decontarea acestor cheltuieli, statul subvenţionează, concret, 50% din costurile aferente serviciilor de transport efectuate de operatorul de transport, cel care, potrivit art. 30 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 2403/2004, răspunde de realitatea, oportunitatea şi de exactitatea datelor prezentate la decontare.

67. Susţine recurenta că instanţa de fond a apelat la o ficţiune juridică, constând în existenta unei categorii de beneficiari de subvenţii neprevăzute de lege, definiţi ca fiind "cei care se bucură finalmente de alocări în schimbul unui serviciu prestat", deşi subvenţiile, prin natura lor, nu pot fi acordate decât unor beneficiari direcţi, esenţial pentru calificarea unui transfer ca fiind o subvenţie nefiind încasarea sumei în cauză, ci scopul plăţii sumei, beneficiari ai facilităţilor financiare acordate de la bugetul de stat fiind pensionarii din cadrul sistemelor publice de pensii, operatorii de transport rutier neavând calitatea de beneficiari, ci doar de simpli prestatori de servicii de transport. De asemenea, invocă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 3 pct. 5 lit. f) şi art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011, întrucât impune condiţia suplimentară ca sumele în cauză să fie acordate de la bugetul de stat pentru subvenţionarea unor produse sau susţinerea unor activităţi,

68. Susţinerile sunt nefondate. Enumerarea de la art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 este exemplificativă, astfel cum chiar recurenta susţine, însă se impune, ca, indiferent de tipul lor, sumele în cauză să fie acordate beneficiarului în scopul subvenţionării unor produse sau susţinerii unor activităţi. Contrar susţinerilor recurentei, sumele în cauză sunt acordate reclamantei pentru subvenţionarea unor produse, în sensul acestor prevederi, întrucât sunt decontate 50% din costurile aferente serviciilor de transport efectuate de operatorul de transport pentru transportul pensionarilor din sistemele publice de pensii.

69. Pensionarii sunt, în mod evident, beneficiarii călătoriilor cu tarif redus, cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile asigurate atât de unităţile cu capital de stat, cât şi de societăţile comerciale cu capital privat, reducerile fiind denumite facilităţi. În acelaşi timp, însă, operatorii de transport, prin încasarea sumelor reprezentând 50% din tarif, acordate de la bugetul de stat, ce constituie subvenţii pentru facilităţile prevăzute de, lege, recunoscute drept venituri în ceea ce îi priveşte, în perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care le compensează, sunt beneficiarii acestor subvenţii.

70. În această modalitate, statul subvenţionează jumătate din costurile aferente serviciilor de transport prestate de operatorii de transport, compensând, astfel, facilităţile prevăzute de lege pentru pensionari. Faptul că aceste sume, constituite din 50% din tariful de călătorie, corespund cheltuielilor efectuate de operatorul de transport, pe care le compensează, reprezentând venituri pentru acesta, nu este de natură a înlătura calificarea drept subvenţie a sumelor reprezentând facilitate acordară pensionarilor. Subvenţiile constituie venituri pentru operatorul de transport, corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care le compensează.

71. În ceea ce priveşte argumentul conform căruia O.U.G. nr. 94/2011 reglementează atât un control ex-ante, care priveşte documentaţia justificativă prezentată de transportator pentru decontare, cât şi un control ex-post, prin care se verifică corectitudinea întocmirii documentaţiei şi realitatea prestării serviciilor de transport, este, într-adevăr, irelevant din perspectiva lipsei competenţei inspecţiei economico-financiare de efectuare a controlului. Competenţa inspecţiei economico-financiare se raportează la dispoziţiile art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 94/2011, art. 2 şi 3 din H.G. nr. 101/2012, anterior menţionate.

72. Dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 94/2011 se referă la formele de exercitare a inspecţiei economico-financiare: controlul ex-ante, care constă în verificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea unor activităţi; controlul operativ, care constă în verificarea unor activităţi sau operaţiuni economico-financiare desfăşurate în cursul exerciţiului financiar curent şi se poate extinde şi asupra altor operaţiuni relevante aflate în derulare; controlul ex-post, care constă în verificarea activităţii operatorilor economici, conform prevederilor ordonanţei de urgenţă, aferente exerciţiilor financiare încheiate.

73. Din perspectiva corelării dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2011 privitoare la cele două forme de control, ex-ante şi ex-post, cu natura juridică a sumelor acordate de la bugetul de stat, care, pentru a atrage competenţa de verificare a inspecţiei economico-financiare, trebuie să fie destinate susţinerii unor activităţi sau subvenţionării unor produse, condiţie îndeplinită, astfel cum s-a reţinut anterior, sunt nefondate, însă, susţinerile recurentei reclamante privind faptul că, în cazul sumelor încasate de operatorii de transport de la bugetul de stat pentru serviciile prestate în favoarea beneficiarilor Legii nr. 147/2000, nu ar fi necesară efectuarea unui control ex-post, deoarece pentru operatorul de transport sumele în cauză sunt simple venituri pe care, după încasare, le poate utiliza cum doreşte, toate documentele justificative (cupoane talon, mătcile legitimaţiilor de călătorie, borderourile de încasare, etc.), care fac posibilă verificarea regularităţii şi legalităţii prestaţiilor efectuate de operatorii de transport în favoarea beneficiarilor Legii nr. 147/2000, există anterior momentului decontării sumelor de la bugetul de stat, legiuitorul stabilind în sarcina Ministerului Transporturilor competenţa de a efectua acest control, conform dispoziţiilor art. 31 din Norma aprobată prin H.G. nr. 2403/2004.

74. Nu sunt justificate susţinerile recurentei reclamante, în condiţiile în care decontarea legitimaţiilor de călătorie, recuperarea diferenţei de 50% din tarif, conform art. 28-31 din H.G. nr. 2403/2004, se realizează în baza deconturilor lunare centralizatoare transmise de operatorul de transport, întocmite de acesta în baza cupoanelor-talon, respectiv cupoanelor-anexă, care rămân la unitatea emitentă a legitimaţiei de călătorie, fiind arhivate de către operatorul de transport pe perioada unui an calendaristic care urmează anului în care a avut loc călătoria. Art. 30 din H.G. nr. 2403/2004 prevede că operatorul de transport răspunde de realitatea, oportunitatea şi de exactitatea datelor prezentate la decontare. Faptul că documentele justificative sunt anterioare decontării, nu exclude posibilitatea efectuării ulterioare a controlului, pentru a se verifica realitatea, oportunitatea şi exactitatea datelor prezentate la decontare, în condiţiile în care decontarea a 50% din tariful de călătorie, acordarea de la bugetul de stat a acestor sume, pentru serviciile de transport prestate de operatorul de transport în favoarea pensionarilor beneficiari ai facilităţilor prevăzute de lege, se realizează exclusiv în baza deconturilor centralizatoare.

75. Este nefondată susţinerea recurentei privind faptul că reglementarea deficitară a modului de efectuare a controlului de către Ministerul Transporturilor nu are drept consecinţă extinderea competenţei materiale a unei alte instituţii (inspecţia economico-financiară) în afara limitelor care i-au fost stabilite expres prin O.U.G. nr. 94/2011. Opţiunea legiuitorului a fost, în ceea ce priveşte facilităţile acordate pensionarilor, aceea de decontare a 50% din tariful de călătorie în baza deconturilor centralizatoare, cu precizarea faptului că acestea se intocmesc în baza cupoanelor-talon, respectiv a cupoanelor-anexă, care rămân la emitentul legitimaţiei de călătorie, iar acest aspect nu exclude verificarea datelor prezentate la decontare.

76. Motivele de recurs privind restituirea sumei de 14.622 RON (la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare de 5.115 RON), decontată în temeiul unor cupoane talon aferente anului 2018, înscrise în deconturile lunilor ianuarie - martie 2019 (10.674 RON + accesorii), sau în situaţii în care sunt raportate în aceeaşi zi pentru o singură persoană câte două sau mai multe cupoane talon pentru acelaşi traseu (3.948 RON + accesorii), sunt nefondate.

77. În ceea ce priveşte restituirea sumei de 10.674 RON şi a accesoriilor aferente, corespunzătoare cupoanelor talon din anul 2018, înscrise în deconturile lunilor ianuarie - martie 2019, motivat de faptul că dispoziţiile legale în vigoare nu interzic reportarea călătoriilor neefectuate într-un an în anul următor, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceste cupoane talon sunt eliberate pentru un an calendaristic, sunt eliberate anterior începerii noului an şi pot fi folosite doar pe parcursul acestuia.

78. Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 147/2000 prevăd că pensionarii beneficiază "anual" de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit, în acelaşi sens prevede şi art. 2 din H.G. nr. 2403/2004. Potrivit art. 12 din H.G. nr. 2403/2004, "(1) CNPAS, precum şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale asigură transmiterea taloanelor speciale de călătorie la fiecare pensionar, pentru un nou an calendaristic, până cel mai târziu în luna decembrie a anului în curs, o dată cu plata drepturilor de pensie pe luna respectivă, prin unităţile de poştă, unităţile B.. sau ale altor bănci autorizate, la care pensionarii au deschis cont curent personal."

79. Rezultă în mod evident că cele 6 taloane speciale de călătorie sunt valabile numai în anul pentru care au fost emise, înscris pe acestea, în acest sens fiind şi menţionat pe talonul special de călătorie [modelul se regăseşte în anexa nr. 2 la H.G. nr. 2403/21.12.2004 ("Valabil pentru pensionari în anul . . . . . . . . . .", "Valabil în anul...")].

80. În condiţiile în care dispoziţiile legale se referă la "anual", "an calendaristic" şi prevăd că pensionarii beneficiază "anual" de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit, faptul că nu se interzice utilizarea în anul/anii următori a călătoriilor neefectuate într-un anumit an nu conduce la concluzia invocată de recurenta reclamantă.

81. În ceea ce priveşte restituirea sumei de 3.948 RON şi a accesoriilor aferente, corespunzătoare situaţiilor în care sunt raportate în aceeaşi dată (zi/lună/an) pentru o singură persoană (acelaşi nr. de dosar) câte două sau mai multe cupoane talon pentru acelaşi traseu:

82. Instanţa de fond a constatat (reţinând că face abstracţie de neemiterea vreunei legitimaţii de călătorie cu privire la aceste cupoane talon) că nu a fost dovedită şi nu poate fi cunoscută călătoria reală, faptul că prevederile art. 11 din H.G. nr. 2403/2004 statuează că un cupon-talon oferă dreptul la o singură călătorie cu un singur operator de transport, nefiind legală nici acţiunea de a transporta o singură persoană, o dată, cu două cupoane, pe un singur traseu, întrucât în acest mod facilitatea de la bugetul de stat nu ar mai fi cea legiferată, de 50%, ci de 100%, şi, de asemenea, faţă de prevederile exprese ale art. 2 din acelaşi act normativ, este exclusă recunoaşterea facilităţii la transport auto pentru membrii familiei pensionarului.

83. A mai reţinut că pretinsa discriminare este nefondată, de vreme ce nu poate exista o situaţie similară între transportul auto şi cel feroviar, iar prevederea legală naţională este neechivocă sub aspectul facilităţii acordate şi a condiţiilor, nefondată fiind şi susţinerea privind încălcarea art. 96 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, privind pretinsul tratament preferenţial acordat transportatorilor feroviari, cât timp aproximativ 60% din încasările reclamantei provin din sume acordate în baza Legii nr. 147/2000.

84. Reclamanta a invocat faptul că nelegalitatea decurge din faptul că suma în cauză reprezintă contravaloarea tuturor cupoanelor talon utilizate în situaţii în care sunt prezentate, pentru aceeaşi călătorie, mai multe cupoane talon cu acelaşi număr de dosar de pensie, deşi, conform celor expuse de organul de control, neregularitatea vizează doar cupoanele talon utilizate în plus şi, în al doilea rând, că, în situaţiile respective, al doilea cupon a fost utilizat de soţul/soţia titularului, conform O.U.G. nr. 71/2004.

85. Susţinerile sunt nefondate. Dispoziţiile O.U.G. nr. 71/2004 privind acordarea unor facilităţi familiilor de pensionari şi H.G. nr. 2403/2004 prevăd neechivoc în sensul reţinut prin actele contestate.

86. Conform art. 11 din H.G. nr. 2403/2004, "(1) Un cupon-talon oferă dreptul la o singură călătorie cu un singur operator de transport, în conformitate cu reglementările interne ale acestuia", iar în ceea ce priveşte soţul sau soţia, potrivit art. 2, "(4) De facilităţile la transportul pe calea ferată prevăzute la alin. (1) beneficiază şi soţul sau soţia, după caz, cu încadrarea în numărul total de călătorii la care are dreptul titularul."

87. De asemenea, art. 26 din H.G. nr. 2403/2004 prevede că "(1) La verificarea legitimaţiilor de călătorie în mijlocul de transport, personalul de tren, respectiv personalul stabilit pentru verificarea legitimaţiilor de călătorie, precum şi organele de control specifice tipului de transport vor solicita persoanelor care prezintă bilete cu reducere de 50% pentru pensionari actul de identitate şi talonul special de călătorie din care a fost detaşat cuponul-talon. (2) Soţul sau soţia care beneficiază de facilităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) poate călători singur/singură sau împreună cu titularul. În situaţia în care călătoreşte singur/singură, la verificarea legitimaţiilor de călătorie se va solicita talonul special de călătorie al titularului."

88. În ceea ce priveşte susţinerea recurentei privind obligarea la restituirea la buget a valorii tuturor cupoanelor, atât a celor decontate legal cât şi a celor decontate nelegal, este nefondată. Potrivit Raportului de inspecţie, Anexa nr. 8, Situaţia cupoanelor talon înscrise în deconturile centralizatoare lunare transmise la M.T.I.C. şi raportate la A.R.R. în perioada 2015-2018, care prezintă în aceeaşi dată (zi/lună/an) pentru o singură persoană (cu acelaşi număr de dosar) câte două persoane pentru acelaşi talon, organul de inspecţie economico-financiară a precizat preţul total (100%) al călătoriilor, 15.816 RON, preţul de 50% al călătoriilor, 7.908 RON, valoarea de restituit fiind de 3.948 RON.

89. Sunt nefondate şi susţinerile privind faptul că interpretarea că soţul/soţia titularului cupoanelor talon nu au dreptul de a beneficia de facilitatea acordată de lege decât în cazul transportului pe calea ferată, nu şi în cazul transportului auto, ar fi de natură să creeze o discriminare între diferitele categorii de operatori de transport şi, implicit, o distorsionare a concurenţei pe piaţa transporturilor de persoane. Astfel cum a observat corect instanţa de fond, pentru analiza acestor susţineri se face abstracţie, cu privire la aceste cupoane talon, de neemiterea de către operatorul de transport a vreunei legitimaţii de călătorie.

90. Dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 71/2004 prevăd neechivoc faptul că pensionarii din sistemul public de pensii, pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, precum şi alte categorii de pensionari care beneficiază de 6 călătorii simple la transportul pe calea ferată, potrivit legii, pot utiliza pentru efectuarea transportului atât trenuri personale, trenuri accelerate, cât şi trenuri rapide, de aceste facilităţi de transport beneficiază şi soţul sau soţia, după caz, cu încadrare în numărul total de călătorii la care are dreptul titularul.

91. În mod nefondat se invocă conflictul dintre aceste dispoziţii şi cele art. 96 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care interzic statelor membre aplicarea "unor tarife şi condiţii care includ orice element de sprijin sau de protecţie în beneficiul uneia sau mai multor întreprinderi sau industrii anume, pentru transporturi efectuate în cadrul Uniunii", precum şi faptul că dreptul exclusiv acordat operatorilor de transport feroviar ar reprezinta un ajutor de stat acordat în mod nelegal acestor din urmă agenţi economici, contrar art. 107 alin. (2) lit. a) din Tratat, care prevede că sunt compatibile cu piaţa internă "ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor."

92. Aceste prevederi din Tratat nu sunt incidente în cauză. Prin Legea nr. 147/2000 s-a acordat pensionarilor beneficiul anual la 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri regio R şi trenuri interregio IR fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a, la transportul intern în comun, între localităţi, iar prin O.U.G. nr. 71/2004 a fost extins beneficiul, în privinţa facilităţilor de transport pe calea ferată, şi la soţul sau soţia titularului, cu încadrare în numărul total de călătorii la care are dreptul titularul. Dispoziţiile legale naţionale incidente în cauză nu reglementează forme de sprijin, de protecţie sau ajutor în beneficiul transportatorilor, ci facilităţi acordate pensionarilor, suportate de la bugetul de stat, potrivit opţiunii legiuitorului.

93. Motivele de recurs privind Măsura nr. 2, restituirea sumei de 105.415 RON (la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare de 29.631 RON), debit care a fost stabilit pentru înscrierea eronată în deconturile centralizatoare a cupoanelor talon pe care, la data raportării, pensionarii nu puteau să le deţină, întrucât acele dosare de pensii aparţineau unor persoane decedate înainte de data raportării, transferate înainte de anul 2015, suspendate la plata drepturilor sau care prezintă un alt CNP decât cel existent în baza de date a CTP-urilor:

94. Organele de inspecţie economico-financiară, ca urmare a faptului că reclamanta nu a prezentat documente privind realitatea serviciului prestat persoanelor beneficiare ale Legii nr. 147/2000, aferente perioadei 01.01.2015-31.12.2018, lunilor ianuarie 2019, august 2019, septembrie 2019, decembrie 2019 şi parţial lunilor februarie 2019, iunie 2019 şi iulie 2019, respectiv cupoanele talon (în număr de 285.942 bucăţi) preluate ca sume centralizate valoric în deconturile lunare centralizatoare (în sumă totală de 10.845.026 RON), matca biletelor/legitimaţiilor de călătorie cu preţ redus cu 50% eliberate pensionarilor în perioada 01.01.2015-31.12.2019, fiind prezentate cupoanele talon pentru lunile martie 2019, aprilie 2019, mai 2019, octombrie 2019, noiembrie 2019 şi parţial pentru lunile februarie 2019 (996 buc.), iunie 2019 (799 buc.), iulie 2019 (463 buc), având în vedere că societatea a înscris în aceste deconturi şi a raportat la A.R.R., prin situaţiile întocmite, numere de dosare de pensii, a solicitat Caselor Judeţene de Pensii Iaşi, Neamţ şi Bacău (alese ca eşantion), informaţii cu privire la eşantioanele alese (130 cupoane, 200 cupoane, 160 cupoane) din cupoanele talon prezentate organului de inspecţie, ale căror numere de dosare de pensii se regăsesc înscrise în deconturile centralizatoare lunare transmise de societate la M.T.I.C., în perioada 2015 - 2019, precum şi în raportările la A.R.R.

95. Ca urmare a informaţiilor comunicate, au rezultat următoarele:

- din cele 130, 118, 200 dosare de pensii verificate: un număr de 118 dosare de pensii (90,76 %) prezintă un alt CNP decât cel existent în baza de date a CJP laşi, restul fiind în plată în perioada 2015 - 2019 (Iaşi), pentru acestea fiind raportate la A.R.R. şi înscrise în deconturile centralizatoare lunare transmise la M.T.I.C., în perioada 2016-2019, un număr de 731 cupoane talon, pentru care s-a încasat de la bugetul general consolidat suma totală de 29.121 RON; un număr de 190 dosare aparţin unor persoane decedate sau care nu aparţin CJP Neamţ, prezintă un alt CNP decât cel existent în baza de date (Neamţ), pentru acestea fiind raportate la A.R.R. şi înscrise în deconturile centralizatoare lunare transmise la M.T.I.C., în perioada 2015-2019, un număr de 1.208 cupoane talon, pentru care s-a încasat de la bugetul general consolidat suma totală de 48.141 RON; un număr de 111 dosare aparţin unor persoane decedate cu mult timp înainte de data raportării, transferate înainte de 2015, suspendate la plata drepturilor, nu existau în baza de date sau sunt în plată după data raportării la A.R.R. a acestora (Bacău), pentru acestea fiind raportate la A.R.R. şi înscrise în deconturile centralizatoare lunare transmise la M.T.I.C, în perioada 2015-2019, un număr de 694 cupoane talon, pentru care s-a încasat de la bugetul general consolidat suma totală de 28.153 RON.

96. În total, s-a concluzionat, pentru perioada 01.01.2015-31.12.2019, că reclamanta a înscris eronat, în deconturile transmise lunar la M.T.I.C., un număr total de 2.633 cupoane talon pentru un număr total de 419 dosare de pensii, declarate de societate ca aparţinând unor pensionari care au circulat cu mijloacele de transport ale societăţii. În fapt, la data raportării de către reclamantă a acestor cupoane talon, pensionarii nu puteau să le deţină, deoarece, pentru aceste dosare de pensii, Casele Judeţene de Pensii Iaşi, Neamţ şi Bacău (alese ca eşantion) au comunicat că aparţin unor persoane decedate înainte de data raportării acestora. transferate înainte de anul 2015, suspendate la plata drepturilor, nu existau în bazele de date ale CTP-lor sau prezintă alt CNP decât cel existent în baza de date a CTP-lor.

97. Susţine recurenta că numerele dosarelor de pensie nu sunt înscrise pe cuponul talon de către operatorul de transport, aceste date fiind prealabil tipărite pe cuponul talon, astfel că eventualele erori de inscripţionare nu îi aparţin, că nu îi poate fi imputată împrejurarea că aceste cupoane talon conţineau CNP-uri greşite, neavând posibilitatea de a verifica în cazul pasagerilor pensionari dacă numerele dosarelor de pensie sau CNP-urile se regăsesc în baza de date a caselor teritoriale de pensii; a mai susţinut că, în situaţia în care cuponul talon este folosit de soţul/soţia pensionarului titular, organele de control din mijloacele de transport rutier verifică doar talonul special de călătorie al titularului, că obligaţia de a-1 legitima pe beneficiarul facilităţii nu este de natură a-1 face pe operatorul de transport să afle informaţiile din baza de date a caselor judeţene de pensii.

98. Susţinerile sunt nefondate, având în vedere situaţia de fapt. În ceea ce priveşte folosirea cuponului talon de soţul/soţia pensionarului titular, astfel cum s-a reţinut anterior, nu este posibilă, prin dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 71/2004, art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 2403/2004 fiind prevăzut faptul că soţul sau soţia pensionarului titular beneficiază de 6 călătorii simple exclusiv la transportul pe calea ferată, pentru mijloace de transport intern auto nefiind reglementată o astfel de facilitate.

99. În ceea ce priveşte celelalte susţineri, se reţine că taloanele speciale de călătorie se emit şi se difuzează, într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1) din Norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 2403/2004], prin grija CNPAS, respectiv prin CTP. Reclamantei nu i s-au imputat, însă, erori de inscripţionare a cupoanelor talon de călătorie, sau faptul că nu a efectuat verificări în bazele de date ale caselor de pensii pentru a verifica numerele dosarelor de pensie sau CNP-urile pensionarilor. Inspecţia economico-financiară a reţinut înscrierea în deconturile transmise lunar la M.T.I.C. a 2.633 cupoane talon, corespunzătoare unui număr total de 419 dosare de pensii, aparţinând unor persoane decedate înainte de data raportării acestora, transferate înainte de anul 2015, suspendate de la plata drepturilor, care nu existau în bazele de date ale CTP-lor sau care prezintă alt CNP decât cel existent în baza de date a CTP-lor.

100. Potrivit dispoziţiilor art. 10 din H.G. nr. 2403/2004, talonul special de călătorie (acesta este talonul de pensie din luna emiterii taloanelor speciale de călătorie cu reducere de 50%, cu care pensionarul se legitimează în mijlocul de transport) cuprinde datele de identificare a pensionarului, respectiv codul CTP, numărul dosarului de pensie, numele şi prenumele pensionarului, CNP al pensionarului, domiciliul acestuia sau menţiunea "Cont curent personal deschis la . . . . . . . . . . . nr . . . . . . . . . .", precum şi codul de bare care permite identificarea precisă a beneficiarului, iar potrivit art. 17, "eliberarea legitimaţiilor de călătorie de către operatorii de transport feroviar, auto sau naval se face în baza cuponului-talon prezentat şi a achitării costului biletului redus cu 50%".

101. Pensionarii completează pe cupoanele-talon şi pe cupoanele-anexă rubricile "De la . . . . . . . . . . . ." şi "Până la . . . . . . . . . .", pe cupoanele-anexă codul CTP, numărul dosarului de pensie şi CNP (art. 18 din H.G. nr. 2403/2004), iar potrivit art. 19 din H.G. nr. 2403/2004, pentru fiecare călătorie simplă, efectuată cu mijloace de transport auto sau cu navele de călători clasa a II-a, casierul sau vânzătorul de bilete care emite legitimaţia de călătorie cu reducere de 50% detaşează câte un cupon-talon după îndeplinirea formalităţilor prevăzute la art. 18, certifică corectitudinea înscrierilor făcute prin aplicarea ştampilei, încasează contravaloarea şi eliberează legitimaţia de călătorie. În cazul în care călătoria pe calea ferată începe dintr-un punct de oprire unde nu este organizată activitatea de vânzare a legitimaţiilor de călătorie, personalul de tren va reţine un cupon-talon, după efectuarea operaţiunilor prevăzute la art. 18, şi va elibera o legitimaţie de călătorie cu reducere 50% din costul călătoriei (art. 22 din H.G. nr. 2403/2004), iar în situaţia în care pensionarul se urcă pe parcurs, fără a-şi procura legitimaţia de călătorie de la punctul de vânzare, de asemenea, personalul stabilit pentru verificarea legitimaţiilor de călătorie pe mijloacele auto sau pe navele de călători clasa a II-a eliberează contra cost biletul cu reducere de 50% pentru pensionari, reţinând cuponul-talon, cu respectarea prevederilor privind legitimarea (art. 23 din H.G. nr. 2403/2004).

102. H.G. nr. 2403/2004 reglementează, de asemenea, prin art. 26, şi obligaţia de verificare a legitimaţiilor de călătorie în mijlocul de transport. Personalul stabilit pentru verificarea legitimaţiilor de călătorie solicită persoanelor care prezintă bilete cu reducere de 50%, pentru pensionari, actul de identitate şi talonul special de călătorie din care a fost detaşat cuponul-talon, iar potrivit art. 27 din acelaşi act normativ, identificarea, ori de câte ori este necesar, a persoanelor beneficiare de legitimaţii de călătorie eliberate conform normelor metodologice, se face cu respectarea prevederilor legale privind identificarea.

103. În condiţiile în care reclamanta nu a prezentat, pentru perioada 01.01.2015-31.12.2018, lunile ianuarie 2019, august 2019, septembrie 2019, decembrie 2019 şi parţial lunile februarie 2019, iunie 2019 şi iulie 2019, documentele serviciului prestat persoanelor beneficiare ale Legii nr. 147/2000, şi anume cele 285.942 cupoane talon înscrise în deconturile lunare centralizatoare, în baza cărora s-a recuperat de la bugetul general consolidat suma totală de 10.845.026 RON, precum şi matca biletelor/legitimaţiilor de călătorie cu preţ redus cu 50% eliberate pensionarilor în perioada 2015-31.12.2019, pe baza cupoanelor talon prezentate parţial, pentru lunile februarie 2019, iunie 2019, iulie 2019, a deconturilor centralizatoare, a situaţiilor raportate la A.R.R., a informaţiilor comunicate de Casele Judeţene de Pensii Iaşi, Neamţ şi Bacău (alese ca eşantion) cu privire la cupoanele talon prezentate organului de inspecţie şi alese ca eşantion (490 cupoane), ale căror numere de dosare de pensii se regăsesc înscrise în deconturile centralizatoare lunare transmise de societate la M.T.I.C. în perioada 2015-2019, precum şi în raportările la A.R.R., s-a reţinut de organul de inspecţie economico-financiară faptul că suma de 105.415 RON a fost solicitată şi încasată necuvenit, ca urmare a înscrierii, în deconturile centralizatoare lunare transmise în perioada 2015-2019, a unui număr de 2.633 cupoane talon aferente unui număr total de 419 dosare de pensii ce aparţin unor persoane decedate înainte de data raportării acestora, transferate înainte de anul 2015, suspendate la plata drepturilor, care nu existau în bazele de date ale Caselor Judeţene de Pensii laşi, Neamţ şi Bacău (alese ca eşantion) sau care prezentau un alt CNP decât cel existent în baza de datei CTP-lor.

104. În raport de situaţia de fapt menţionată, nefiind probată de reclamantă o situaţie de fapt contrară, dispoziţiile legale privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern şi suportarea din bugetul de stat a cheltuielile care decurg din acordarea acestor facilităţi, în mod corect s-a constatat legalitatea măsurii prin care s-a dispus restituirea sumei de 105.415 RON (la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare de 29.631 RON). Instanţa de fond a reţinut în mod corect obligaţia reclamantei, în calitate de operator de transport, de a verifica identitatea persoanelor care folosesc cupoanele talon pentru a beneficia de reducerea tarifului de călătorie cu 50%. Verificarea corespondenţei dintre talonul de pensie, talonul special de călătorie, a completării corecte a cuponului talon de către pensionar revine operatorului de transport anterior emiterii legitimaţiei de călătorie, precum şi ulterior, pe parcursul transportului, iar reclamantei nu i s-a imputat o eventuală eroare a inscripţionării cupoanelor talon emise de casele de pensii, ci chiar înscrierea datelor în deconturile justificative centralizatoare, în baza cărora a recuperat de la bugetul de stat 50% din tarifele stabilite pentru călătoriile efectuate de pensionarii beneficiari ai facilităţilor, întrucât, potrivit art. 30 din H.G. nr. 2403/2004, operatorul de transport răspunde de realitatea, oportunitatea şi de exactitatea datelor prezentate la decontare.

105. Motivele de recurs privind nelegalitatea soluţiei de respingere a cererii de anulare a Măsurii nr. 3 din dispoziţia obligatorie, prin care reclamanta a fost obligată la restituirea sumei de 10.806.445 RON (la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în valoare de 5.168.220 RON) decontată în intervalul 01.01.2015 - 31.12.2018 şi parţial în anul 2019, în baza unor cupoane talon care nu au fost prezentate organului de control, sunt, de asemenea, nefondate.

106. Prin actele administrative contestate s-a constatat că, în perioada verificată, 2015-2019, în baza Legii nr. 147/2000, reclamanta a solicitat şi a încasat de la bugetul general consolidat, prin M.T.I.C., în baza deconturilor centralizatoare lunare transmise la Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, suma totală de 12.110.361 RON, reprezentând contravaloarea a 50% din tariful călătoriilor cu mijlocul de transport auto pentru persoanele care beneficiază de facilităţile prevăzute de Legea nr. 147/2000. În aceeaşi perioadă, veniturile încasate numerar din vânzarea de bilete au fost de 5.205.311,65 RON (sumă cu TVA), care include toate biletele de călătorie (cu preţ întreg şi preţ redus pentru pensionari).

107. Faţă de împrejurarea că de la bugetul de stat se suportă doar cheltuielile pentru acoperirea a 50% din tariful stabilit pentru călătoriile cu mijloace auto, iar reclamanta a încasat suma totală de 12.110.361 în baza deconturilor centralizatoare, aceasta reprezentând jumătate din valoarea veniturilor înregistrate de societate, aferente activităţii de transport prestate persoanelor care beneficiază de facilităţile prevăzute de Legea nr. 147/2000, cealaltă jumătate din valoarea călătoriilor pe care reclamanta trebuia să o încaseze de la aceste persoane, de 12.110.361 RON, cu TVA, trebuia să se regăsească înregistrată în evidenţa contabilă a operatorului de transport. Cu toate acestea, încasările în numerar din vânzarea biletelor de călătorie (care includ atât costul biletelor vândute cu preţ întreg pentru transport persoane, cât şi costul biletelor reduse cu 50 % pentru transportul pensionarilor), în valoare de 5.205.311,65 RON cu TVA, sunt mai mici decât sumele solicitate încasate de la bugetul de stat în baza Legii nr. 147/2000.

108. S-a constatat că, din suma totală de 12.110.361 RON, pentru suma de 10.845.026 RON, aferentă perioadei 01.01.2015-31.12.2018, lunilor ianuarie 2019, augus 2019, septembrie 2019, decembrie 2019 şi parţial lunilor februarie 2019, iunie 2019 şi iulie 2019, reclamanta nu a prezentat cupoanele talon de călătorie înscrise în deconturile centralizatoare, pentru suma de 1.265.335 RON fiind prezentate cupoanele talon. S-a reţinut că încasările se situează la aproximativ 41% din cât trebuia încasat (din diferenţa de 50%), iar procentul de 41% ar avea susţinere dacă încasările efective ar fi provenit doar de la persoanele ce au călătorit cu cupon, ceea ce este imposibil şi nici nu a fost susţinut în vreun fel. Nu în ultimul rând, lipsa dovezii eliberării tichetelor de călătorie (fapt imputat expres prin actul contestat) nu permite vreo verificare cu privire atât la cei care nu au achitat vreo diferenţă, cât şi pentru restul încasărilor.

109. S-a reţinut, totodată, că operatorul de transport nu a eliberat legitimaţii de călătorie persoanelor beneficiare de facilităţi prevăzute de Legea nr. 147/2000, în acest sens fiind reţinut şi punctul de vedere al administratorului, care a arătat expres că nu a fost încasată de la pensionari diferenţa de 50% aferentă călătoriei, iar pensionarii au circulat doar în baza taloanelor de călătorie

110. Instanţa de fond a constatat temeinicia apărării reclamantei referitoare la neprezentarea cupoanelor aferente perioadei anterioare perioadei pentru care nu a depus cupoanele talon, cupoane talon care, conform art. 28 din H.G. nr. 2403/2004, "vor rămâne la unitatea emitentă a legitimaţiei de călătorie şi pe baza lor se va recupera diferenţa de 50% din tarif, de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2004. Cupoanele-talon, respectiv cupoanele-anexă, se vor arhiva de către operatorul de transport pe perioada unui an calendaristic care urmează anului în care a avut loc călătoria", apreciind că, deşi legiuitorul ar fi intenţionat să consacre un termen special (prin urmare aplicabil cu prioritate) de păstrare decât cel comun, incident în privinţa celorlalte documente contabile justificative (10 ani), respectiv de doar 1 an, perioada indicată nu se coroborează nici măcar cu termenul de prescripţie al stabilirii creanţelor bugetare, însă prevederea legală nu poate fi ignorată şi nici înlăturată prin distincţii artificiale între noţiunea de "păstrare" şi cea de "arhivare", invocate în cauză.

111. A observat, însă, instanţa de fond, că este complet nerelevantă faţă de neregularităţile identificate de către inspectori şi care vizează însăşi realitatea serviciilor de transport. În acest sens, a avut în vedere că organul de inspecţie financiară a solicitat reclamantei prezentarea nu doar a deconturilor justificative transmise la Ministerul Transporturilor, ci şi a actelor care au stat la baza acestor deconturi, respectiv cupoanele talon pe care avea obligaţia de a le prelua de la pensionarii transportaţi, de a verifica regularitatea completării lor şi de a le arhiva timp de 1 an calendaristic începând din anul următor celui în care a avut loc călătoria, şi legitimaţiile de călătorie, respectiv matca acestui formular (pe care reclamanta nu le-a putut prezenta întrucât nu le-a emis), reprezentând documente justificative în sensul Legii contabilităţii, contrar afirmaţiilor reclamantei.

112. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că neprezentarea cupoanelor talon, chiar şi din pricina expirării perioadei de păstrare, nu poate avea automat efectul favorabil urmărit de reclamantă, respectiv acela de validare absolută, necondiţionată a deconturilor justificative, cu consecinţa nelegalităţii imputării restituirii sumelor de la buget,

113. Reclamanta, contrar dispoziţiilor Ordinului nr. 980/2011 şi ale anexei 5 din Ordinul M.F.P. nr. 2185/2001, care prevăd că biletul de călătorie serveşte ca document justificativ pe baza căruia unitatea prestatoare asigură serviciile de transport interurban de călători, document justificativ de înregistrare în contabilitatea prestatorului şi a beneficiarului, după caz, document care stă la baza întocmirii situaţiei privind încasările, întocmit de către prestatorul de servicii şi constituit din parte detaşabilă, pentru beneficiarul transportului interurban, şi matcă, parte care rămâne la transportator, pentru a dovedi plata transportului şi pentru înregistrarea în contabilitatea, nu a eliberat legitimaţii de călătorie şi nu a încasat diferenţa de preţ.

114. Recurenta a reiterat în recurs faptul că a învederat echipei de inspecţie economico-financiară că transportul beneficiarilor Legii nr. 147/2000 se realizează preponderent doar în baza cupoanelor talon, starea materială a acestor persoane nepermiţându-le să achite diferenţa de 50% din preţul călătoriei, precum şi faptul că sumele încasate în cazul pasagerilor care au plătit diferenţa de 50% din preţ au fost înregistrate în contabilitate pe bază de chitanţe emise zilnic, puse la dispoziţia organului de control. A invocat faptul că a înţeles să efectueze prestaţia de transport exclusiv pe baza cuponului talon prezentat de titular, fără a mai încasa de la acesta costul biletului redus cu 50%, iar acesta nu constituie un motiv pentru a se dispune obligarea operatorului de transport să restituie contravaloarea călătoriilor prestate în favoarea beneficiarilor Legii nr. 147/2000, deoarece doar patrimoniul operatorului de transport este afectat, sumele decontate de Ministerul Transportului fiind aceleaşi indiferent dacă operatorul de transport încasează sau nu, de la beneficiarul Legii nr. 147/2000, cealaltă jumătate din preţul transportului.

115. Invocă, de asemenea, faptul că argumentul instanţei conform căruia, potrivit art. 1956 C. civ., dovada contractului de transport se face cu legitimaţia de călătorie, reprezintă o interpretare greşită a dispoziţiilor acestui text de lege, întrucât teza finală a aceluiaşi text de lege statuează că pot fi utilizate şi alte documente pentru dovedirea contractului de transport ("alte asemenea, de la caz la caz"), în cazul concret dovada prestării serviciului de transport rezultând atât din cuprinsul cupoanelor talon predate operatorului de transport de către beneficiarii Legii nr. 147/2000, cât şi din documentele în care datele cuprinse în respectivele cupoane sunt introduse şi verificate, înscrisuri care au fost furnizate echipei de inspecţie (listele raportărilor A.R.R. care atestă validitatea cupoanelor raportate de operatorul de transport, deconturile centralizatoare ale cupoanelor talon).

116. Susţinerile recurentei privind nelegalitatea soluţiei de respingere a cererii privind anularea Măsurii nr. 3 din dispoziţia obligatorie sunt nefondate.

117. Potrivit prevederilor art. 1956 din C. civ., "Contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimaţie de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz", iar din prevederile art. 135 din Ordinul M.T.I. nr. 980/2011 şi ale anexei 5 din Ordinul M.F.P. nr. 2185/2001 rezultă obligaţia transportatorilor auto de persoane de a emite bilet de călătorie/legitimaţie de călătorie, document justificativ pe baza căruia unitatea prestatoare asigură serviciile de transport interurban de călători şi care reprezintă, totodată, "documentul justificativ de înregistrare în contabilitatea prestatorului şi a beneficiarului, după caz."

118. De asemenea, potrivit art. 4, art. 16 şi 17 din H.G. nr. 2403/2004:

"Călătoriile prevăzute la art. 2 alin. (1) se efectuează cu legitimaţiile de călătorie specifice mijloacelor de transport pe calea ferată, auto şi naval, eliberate de către operatorii de transport. (…) Călătoria cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată, clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a se face în baza unei legitimaţii de călătorie obţinute, după caz, de la punctele de vânzare a legitimaţiilor de călătorie sau direct din mijlocul de transport, în condiţiile stabilite de operatorii de transport. Eliberarea legitimaţiilor de călătorie de către operatorii de transport feroviar, auto sau naval se face în baza cuponului-talon prezentat şi a achitării costului biletului redus cu 50%."

119. Având în vedere situaţia de fapt constatată prin actele administrative contestate, rezultată din documentaţia pusă la dispoziţia organului de inspecţie economico-financiară şi declaraţiile reprezentanţilor operatorului de transport, cu privire la care nu reclamanta nu a făcut proba contrară, instanţa de fond a constatat că susţinerea din cererea de chemare în judecată privind înregistrarea în contabilitate pe bază de chitanţe emise zilnic, puse la dispoziţia organului de control, a contravalorii diferenţei de 50% din preţul călătoriei achitate de beneficiarii Legii nr. 147/2000, este pur formală, nu s-a dovedit pentru pensionarii transportaţi legitimaţia de călătorie, nu a fost depus vreun înscris din care să rezulte o altă valoarea a încasărilor decât cea din actele contestate, iar administratorii societăţii au arătat expres că aceste sume nu au fost încasate.

120. Susţinerile recurentei sunt nefondate, în condiţiile în care, în raport de dispoziţiile Legii nr. 147/2000, coroborate cu Normele de aplicare reglementate prin H.G. nr. 2403/2004, rezultă că ceea ce se decontează de la bugetul de stat nu este cuponul talon în sine, acesta neavând o valoare nominală inclusă, ci călătoria unei persoane anume (pensionarul care beneficiază de facilitate), respectiv 50 % din valoarea declarată, prestabilită, a unei operaţiuni concrete, reale de transport auto a pensionarului, care este beneficiarul nominal al serviciului prestat şi deţinătorul cuponului talon prezentat la decontare.

121. Potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 2403/2004, "Călătoriile prevăzute la art. 2 alin. (1) se efectuează cu legitimaţiile de călătorie specifice mijloacelor de transport pe calea ferată, auto şi naval, eliberate de către operatorii de transport", iar art. 17 prevede că "Eliberarea legitimaţiilor de călătorie de către operatorii de transport feroviar, auto sau naval se face în baza cuponului-talon prezentat şi a achitării costului biletului redus cu 50%."

122. În mod corect s-a constatat, având în vedere că nu s-au emis legitimaţii de călătorie şi nu s-a încasat diferenţa de preţ de 50%, faptul că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor legale pentru a beneficia de sumele pretinse de la bugetul de stat. Dispoziţiile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 2403/2004 prevăd că se suportă din bugetul de stat şi "se recuperează de agentul economic care a efectuat transportul", "diferenţa dintre tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri personale, cu trenuri accelerate fără regim de rezervare sau cu trenuri rapide, clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a" şi "suma încasată de la pensionari", astfel că reclamanta nu este îndreptăţită, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 147/2000 şi H.G. nr. 2403/2004, la recuperarea de la bugetul de stat a diferenţelor care constau în 50% din costul tarifelor stabilite pentru călătorii.

123. În ceea ce priveşte recursul formulat cu privire la cererea de suspendare executare, referitor la care instanţa a reţinut că motivele expuse privind nelegalitatea actelor administrative reprezintă argumente pentru care nu se poate reţine existenţa vreunui "caz bine justificat", care să permită eventuala suspendare a efectelor lor până la soluţionarea definitivă a cauzei, nu vor mai fi analizate motivele de recurs, având în vedere, pe de o parte, faptul că, prin examinarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat acţiunea în anulare, cauza este soluţionată definitiv, iar pe de altă parte, faptul că s-a constatat că în mod corect s-a reţinut legalitatea actelor administrative contestate.

VII Soluţia Înaltei Curţi

124. Pentru aceste considerente, Înalta Curte ca respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi, nefiind incident motivul de casare invocat în recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 153 din 8 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 iulie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.