Government obligation to adopt decree for statutory sale of state enterprise shares to employees despite subsequent privatization moratorium

Şedinţa publică din data de 13 iulie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.07.2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- obligarea pârâtului să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 49/1997 (modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/2003) în vederea vânzării de acţiuni ale KK. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare;

- transmiterea de acţiuni nominative deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la Societatea "KK. S.A." către foştii salariaţi, numărul de acţiuni cuvenite fiecăruia dintre aceştia urmând să se determine împărţind numărul de acţiuni reprezentând 8% din acţiunile KK. la numărul total de angajaţi ai societăţii la data privatizării societăţii, respectiv luna iulie 2004;

- îndeplinirea formalităţilor necesare în vederea menţionării la Oficiul Registrului Comerţului şi în Registrul Acţionarilor a acţiunilor dobândite în temeiul legii şi a hotărârii ce urmează a se adopta, în raport de dispoziţiile art. 9 din Statutul "KK. S.A.";

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Cererea de intervenţie

Ministerul Energiei a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, prin care a solicitat admiterea acesteia, a excepţiilor invocate de pârât, iar, pe fond, respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii formulate de reclamanţi.

3. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 218/F-CONT din 23.11.2021:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi excepţia prematurităţii acţiunii;

- a admis, în parte, acţiunea reclamanţilor;

- a obligat pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997 (modificat prin O.G. nr. 55/2003), în vederea vânzării de acţiuni la KK. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare;

- a obligat pârâtul Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată de 1800 RON (50 RON pentru fiecare reclamant), reprezentând taxă judiciară de timbru.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Guvernul României, care a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

4.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine faptul că prima instanţă i-a încălcat dreptul la apărare, deoarece a respins cererea de intervenţie formulată de Ministerul Energiei fără să îi comunice motivele pentru care a pronunţat această soluţie.

În plus de aceasta, recurentul arată că, potrivit reglementărilor în vigoare, Executivul nu dispune direct şi nemijlocit de competenţe efective în aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/2003, acestea revenind în sarcina exclusivă a autorităţilor administraţiei publice de specialitate, în speţă, Ministerul Energiei şi A.V.A.S., care fac parte din structura sa colegială.

4.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul menţionează faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

4.2.1. În mod eronat, instanţa de fond a apreciat că reclamanţii au calitate procesuală activă în cauză, chiar dacă aceştia nu mai îndeplinesc condiţia de a fi salariat/angajat al KK. S.A. Bucureşti la data prevăzută în O.U.G. nr. 55/2003. Mai precis, toţi semnatarii cererii în justiţie au fie calitatea de moştenitori ai salariaţilor, fie calitatea de foşti salariaţi ai fostei KK. S.A., ceea ce nu corespunde cerinţei impuse de prevederile art. V (pct. 2) din O.U.G. nr. 55/2003.

Or, din interpretarea literală a normei precitate, reiese că vocaţia/îndreptăţirea de a deveni acţionar al societăţii se naşte, condiţionat exclusiv de calitatea de salariat la momentul intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

4.2.2. Instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia prematurităţii acţiunii, deoarece nu a avut în vedere faptul că, prin Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, s-a dispus interzicerea pentru o perioada de 2 ani a înstrăinării acţiunilor deţinute de stat la companiile şi societăţile naţionale, la instituţii de credit, precum şi la orice altă societate la care statul are calitatea de acţionar, indiferent de cota de capital social deţinută (art. 1). Totodată, prin acelaşi act, s-a prevăzut că se suspendă, pentru o perioadă de 2 ani, orice operaţiuni privind înstrăinarea acţiunilor deţinute de stat la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la alte societăţi la care statul are calitatea de acţionar, aflate în curs de realizare. (art. 2).

Prin urmare, Guvernul României se află în imposibilitate obiectivă de a adopta orice acte juridice de natura celor solicitate de către intimaţii, până la încetarea situaţiei de suspendare a aplicării dispoziţiilor legale ce prevăd posibilitatea vânzării de acţiuni.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Consideraţii generale

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de faţă, intimaţii au dedus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al recurentului Guvernul României de a adopta o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Anexa la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 49/1997 (modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/2003), în vederea vânzării de acţiuni ale KK. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor, soluţie care este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte reţine:

6.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Recurentul susţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare ca urmare a faptului că nu i-a fost comunicată încheierea de şedinţă din data de 02.11.2021 în care s-a consemnat respingerea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulate de petentul Ministerul Energiei.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare invocat este nefondat.

Conform dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ., instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie printr-o încheiere motivată, ce nu se poate ataca decât odată cu fondul.

În speţa de faţă, autorul cererii de intervenţie nu a atacat cu recurs soluţia de respingere a acesteia. Or, petentul Ministerul Energiei era singurul subiect de drept care se putea plânge de necomunicarea încheierii de şedinţă pe care să o atace împreună cu fondul.

Cu alte cuvinte, recurentul Guvernul României nu are interes să conteste hotărârea primei instanţe de respingere a cererii de intervenţie formulată de un terţ, chiar dacă terţul era dispus să susţină apărările sale. Ca atare, dreptul său la apărare nu a fost încălcat.

6.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

6.3.1. Prima critică de nelegalitate subsumată acestui motiv de casare vizează soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, în contextul în care aceştia nu mai aveau calitatea de salariaţi ai KK. S.A. Bucureşti la data prevăzută în O.U.G. nr. 55/2003.

Înalta Curte apreciază că este nefondată această critică de nelegalitate.

Conform prevederilor art. I din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului KK. - S.A. Bucureşti, precum şi pentru modificarea şi completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societăţile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului:

"În derularea procesului de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului "KK." - S.A. Bucureşti, vânzarea de către Ministerul Economiei şi Comerţului a pachetului de acţiuni pentru care salariaţii societăţii au dreptul de cumpărare, potrivit legii, se va efectua în mod direct către aceştia, prin derogare de la prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale a Petrolului "KK." - S.A. Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 septembrie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 70/1998, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin art. V din O.G. nr. 55/2003:

"Acţiunile societăţii comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

Societatea comercială va ţine evidenţa acţiunilor şi acţionarilor în Registrul acţionarilor, deschis şi operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariaţii Societăţii Naţionale a Petrolului «Petrom» - S.A. Bucureşti au dreptul să achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

Intimaţii s-au adresat cu cerere recurentului Guvernul României prin care i-au solicitat, în temeiul cadrului normativ anterior citat, adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997 (modificat prin O.G. nr. 55/2003), în vederea vânzării de acţiuni la KK. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare. Această cerere nu a fost soluţionată de către recurent.

Într-adevăr, aşa cum se susţine de către recurent, vocaţia/îndreptăţirea intimaţilor de a deveni acţionari ai Societăţii Naţionale a Petrolului «Petrom» - S.A. Bucureşti se naşte condiţionat exclusiv de calitatea de salariat la momentul intrării în vigoare a ordonanţei de guvern.

Însă, după cum în mod corect a reţinut prima instanţă, intimaţii aveau calitatea de salariaţi ai societăţii în discuţie la momentul adoptării O.G. nr. 55/2003.

Împrejurarea că recurentul Guvernul României a rămas în pasivitate şi nu a respectat obligaţia care îi incumba din dispoziţiile normative anterior enunţate un interval de timp foarte îndelungat nu poate determina pierderea dreptului intimaţilor de a dobândi acţiunile în discuţie, urmare a faptului că, între timp, unii dintre aceştia au pierdut calitatea de salariaţi sau sunt moştenitori ai foştilor salariaţi.

În acelaşi sens, este de menţionat şi faptul că recurentul nu se poate prevala de împrejurarea că în actul normativ în discuţie nu s-a stabilit un termen în interiorul căruia avea obligaţia să adopte actul administrativ prin care să pună în aplicare dispoziţiile art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, modificat prin art. V din O.G. nr. 55/2003, întrucât obligaţia analizată îi revenea de îndată.

6.3.2. A doua critică de nelegalitate subsumată acestui motiv de casare vizează soluţionarea greşită a excepţiei prematurităţii acţiunii, deoarece nu s-au avut în vedere de către prima instanţă măsurile dispuse prin Legea nr. 173/2020.

Înalta Curte apreciază că este nefondată această critică de nelegalitate.

Aceste dispoziţii impun, ca regulă generală, interdicţia înstrăinării de acţiuni deţinute de stat pe o perioada de 2 ani, respectiv suspendă pe o perioadă de 2 ani operaţiuni privind înstrăinarea acţiunilor deţinute de stat. Însă, aceasta este o chestiune care vizează executarea obligaţiei legale în discuţie şi care, desigur, urmează să fie avută în vedere de recurent la momentul adoptării hotărârii de guvern.

În consecinţă, în raport de dezlegările de mai sus, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondat şi motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 218/F-CONT din 23 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 iulie 2023.