Jurisdiction over public official service dispute involving central authority: specific tribunal competence prevails over general appeal court rule

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2022 la data de 21.12.2022, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 495 din Codul administrativ, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi - Inspecţia Muncii, Inspecţia Muncii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

- anularea Deciziei de sancţionare nr. 140/22.11.2022 emisă de I.T.M. Mehedinţi prin care s-a dispus sancţionarea sa cu "mustrare scrisă" şi, pe cale de consecinţă, radierea sancţiunii din cazierul administrativ;

- obligarea intimatei Inspecţia Muncii să ia toate măsurile pentru respectarea demnităţii în muncă şi încetarea hârţuirii sale morale din partea conducerii intimatei Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi;

- obligarea intimatelor la plata de daune morale în cuantum de 6.000 RON.

Prin încheierea din data de 8 martie 2023 Tribunalul Mehedinţi a dispus disjungerea capetelor de cerere 1 şi 2 şi formarea unui nou dosar, repartizat manual la acelaşi complet.

Prin sentinţa nr. 201 din data de 8 martie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Muncii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei Inspecţia Muncii şi, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a apreciat că revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel competenţa de soluţionare a cauzei .

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Pe rolul Curţii de Apel Craiova cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023, iar prin sentinţa nr. 152 din data de 2 mai 2023 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi, Inspecţia Muncii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Î.C.C.J., secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că petitele nr. 2 şi 3 din acţiunea introductivă au legătură cu raportul de serviciu al reclamantului şi au fost deduse judecăţii prin aceeaşi cerere de chemare în judecată având caracterul unor cereri accesorii potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. civ., astfel încât, date fiind dispoziţiile art. 123 C. proc. civ. şi art. 536 din Codul administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Demersul judiciar iniţial al reclamantului din prezenta cauză, cuprinde 3 capete de cerere şi a vizat anularea Deciziei de sancţionare nr. 140/22.11.2022 emisă de pârâtul I.T.M. Mehedinţi, obligarea pârâtei Inspecţia Muncii la luarea tuturor măsurilor pentru respectarea demnităţii în muncă şi încetarea hărţuirii morale din partea conducerii pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi şi obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 6.000 RON.

Petitele nr. 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată (cereri accesorii disjunse de către prima instanţă sesizată) sunt strâns legate de cel principal şi, toate trei împreună, chiar dacă sunt formulate în contradictoriu cu autorităţi publice de rang diferit, vizează raportul de serviciu al reclamantului - funcţionar public în cadrul I.T.M. Mehedinţi şi exercitarea funcţiei publice deţinute.

Împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâtă şi o autoritate publică centrală în subordinea căreia se află instituţia angajatoare nu atrage, în mod automat, competenţa de judecată a cauzei în primă instanţă în favoarea curţii de apel, din acest punct de vedere important fiind caracterul unitar al acţiunii formulate de reclamant, prin care se urmăreşte protecţia pe cale judiciară a drepturilor subiective rezultate din raportul său de muncă, astfel că în cauză nu este incidentă norma de competenţă instituită de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Prevederile anterior enunţate au caracter special faţă de dispoziţiile generale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi sunt astfel incidente în litigiile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii publice chemate în judecată în calitate de pârâtă.

Pe de altă parte, trebuie amintite şi dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanţa competentă să soluţioneze o cerere principală devine competentă să soluţioneze şi cererile accesorii formulate în aceeaşi cauză chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială sau teritorială. Prorogarea competenţei operează indiferent de norma de competenţă materială sau teritorială de la care derogă astfel încât, devenind competentă să soluţioneze cererea în virtutea prorogării legale de competenţă, instanţa nu are posibilitatea, în cazul disjungerii, să îşi decline competenţa în favoarea altei instanţe.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi, Inspecţia Muncii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 iunie 2023.