Nullity of cassation appeal for failure to identify specific substantive law violations in judicial disciplinary proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the lower court's dismissal by admitting the defendant's exception of nullity and declaring the appellant's appeal null, thereby leaving the first-instance decision in force. The dispute involved a challenge against resolutions issued by the Judicial Inspection regarding an allegation of gross negligence and disciplinary misconduct by judges in a prior administrative case, which the appellant appealed claiming errors in applying disciplinary law and failure to review specific legal violations. The court ruled that the appeal was procedurally null because the appellant failed to formulate valid cassation grounds within the statutory limits, arguing that the submission merely re-argued the facts without identifying specific violated norms of substantive law or referencing the concrete content of the appealed decision, in violation of the procedural code requirements for legal grounds. Key legal bases included Article 488(1) and Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, which limit appeals to specific grounds of illegality and impose nullity as the sanction for non-compliance with these mandatory requirements.
Legislator headnote
AI generatedart. 99 din Legea nr. 303/2004, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to identify specific substantive law violations in judicial disciplinary proceedings: Verificarea situaţiei învederate se putea face extrem de simplu, câtă vreme prin cele două memorii adresate iniţial Parlamentului României şi Guvernului României s-a menţionat expres neaplicarea deciziei Î.C.C.J. nr. 5/2012, plângerea formulată împotriva rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare a cuprins şi situaţia abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. "ş" din Legea nr. 303/2004. De asemenea, atât Curtea de Apel Bucureşti cât şi Curtea de Apel Ploieşti s-au eschivat de la analizarea aplicării deciziei Î.C.C.J. nr. 5/2012, o solicitare expresă în acest sens fiind făcută şi la termenul din data de 13.10.2021.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva rezoluţiilor emise de pârâta Inspecţia Judiciară în dosarele nr. x şi nr. y, solicitând a se constata că în soluţionarea dosarului de revizuire nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia II-a contencios administrativ şi fiscal, în toate cele 3 etape procesuale parcurse, judecătorii au dat dovadă de "gravă neglijenţă", producându-i prejudicii morale şi materiale.
La data de 6.11.2019, reclamanta a formulat cerere în completarea motivării contestaţiei, învederând că în cauză sunt pe deplin aplicabile şi prevederile art. 99 din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 242/2018, constituind abateri disciplinare şi situaţiile prevăzute la lit. "ş".
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 180 din 27 octombrie 2021 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată, astfel cum a fost completată, de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii şi, urmare a constatării comiterii de către magistraţii din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. "ş" şi "ţ" din Legea nr. 303/2004, trimiterea dosarului la Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară, în vederea stabilirii măsurilor legale sancţionatorii ce se impun.
Recurenta a invocat "superficialitatea cu care instanţa de fond a tratat acest dosar", arătând că judecătorul a evitat să constate abaterea disciplinară, deosebit a gravă, a sancţionării unui minor de 7 ani cu o sancţiune prevăzută de C. pen.. Instanţa, deşi este solicitată expres a stabili dacă o sancţiune penală aplicată unui minor este ceva legal şi nu o gravă eroare judiciară a magistratului, deplasează total eronat situaţia, trecând în revistă doar activitatea curentă a inspectorului judiciar şi precizând că acesta a respectat regulamentul, omiţând în totalitate problema sancţiunii penale.
Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat neconstatarea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. "ş" din Legea nr. 303/2004, instanţa susţinând, în mod eronat, că nu poate discuta acest aspect cât timp nu s-au făcut "verificări prealabile" de către Inspecţia Judiciară. Deşi Inspecţia Judiciară a pretins şi susţinut constant că o astfel de verificare nu i s-ar fi cerut, prima instanţă nu a verificat în niciun mod această justificare şi nu s-a pronunţat dacă este sau nu reală.
Verificarea situaţiei învederate se putea face extrem de simplu, câtă vreme prin cele două memorii adresate iniţial Parlamentului României şi Guvernului României s-a menţionat expres neaplicarea deciziei Î.C.C.J. nr. 5/2012, plângerea formulată împotriva rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare a cuprins şi situaţia abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. "ş" din Legea nr. 303/2004. De asemenea, atât Curtea de Apel Bucureşti cât şi Curtea de Apel Ploieşti s-au eschivat de la analizarea aplicării deciziei Î.C.C.J. nr. 5/2012, o solicitare expresă în acest sens fiind făcută şi la termenul din data de 13.10.2021.
Un ultim aspect învederat de recurentă a vizat pretinsul refuz al inspectorului judiciar de a analiza abaterile disciplinare comise în dosarul nr. x/2017, acesta reţinând, în mod nelegal că ar fi fost în discuţie hotărârea judecătorească din anul 2014, iar răspunderea disciplinară ar fi prescrisă.
4. Apărările formulate de intimată şi răspunsul la întâmpinare
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că argumentele recurentei vizează în exclusivitate situaţia de fapt. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
Fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă în cauză, recurenta-reclamantă a depus răspuns la aceasta, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă. A precizat, totodată, că motivele de recurs formulate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, chiar dacă în mod formal a fost indicată în cuprinsul răspunsului la întâmpinare incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., conform cărora casarea unor hotărâri se poate cere "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", o astfel de precizare impunea identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei şi prezentarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material. Or, astfel de precizări nu se regăsesc în cuprinsul cererii de recurs, astfel cum a fost aceasta formulată în termenul legal de depunere a căii de atac, de 15 zile de la comunicarea sentinţei.
De asemenea, argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în vreunul dintre celelalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs limitându-se la prezentarea situaţiei de fapt care a condus la formularea cererii de chemare în judecată, fără a fi aduse critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanţei de fond).
Constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor impuse de normele C. proc. civ.. şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară şi va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.
Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 180 din 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 iunie 2023.