Negative conflict of jurisdiction in labor dispute over police salary rights resolved in favor of specialized civil appellate panel

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 07 iunie 2019 şi înregistrată sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., pentru membrii de sindicat A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 284/2010 în perioada cât aceasta a fost în vigoare în sensul acordării şi plăţii către reclamanţi a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul în perioada de aplicare a legii; obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţi a compensaţiei de risc/pericol deosebit, în cuantum de 30%, calculată la salariul de funcţie, începând cu 11.03.2016 până la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017; obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în sensul acordării şi plăţii către reclamanţi a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care au dreptul conform acesteia; obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţi a compensaţiei de risc/pericol deosebit, în cuantum de 30%, calculată la salariul de funcţie, începând cu 01.07.2017; obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţi a majorării salariului de funcţie cu 7,5%, conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017; obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţi a majorării salariului de funcţie cu 12,5%, conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în mod special a art. 7 alin. (1) lit. b), raportat la art. 1. din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1.450 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri - sporuri, indemnizaţii, compensaţii ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 1900 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 937/07.12.2018, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri - sporuri, indemnizaţii, compensaţii ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 2080 RON şi 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare; obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 1450 RON pentru perioada 01.02.2017-31.12.2017; obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 1900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018; obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 2080 RON şi 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare, precum şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate şi salariilor cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă.

Prin sentinţa civilă nr. 1228/05.10.2022 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr. x/2019 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul I.P.J. Tulcea.

S-a respins acţiunea privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, ca nefondată.

Împotriva aceste sentinţe a declarat apel Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I în numele şi pentru membrii de sindicat A., B. şi C., apel ce a fost înregistrat pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Constanţa.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin decizia civilă nr. 67 din data de 6 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de poliţişti şi, dat fiind statutul de funcţionar public stabilit expres prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 260/2002, acestora le sunt aplicabile reglementările prevăzute de O.U.G. nr. 57/2019, respectiv prevederile art. 536, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia civilă nr. 5 din data de 15 mai 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civilă a Curţii de Apel Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că reclamanţii nu au calitatea de poliţişti, ci de personal contractual, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 382 din O.U.G. nr. 57/2019.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Reclamanţii din dosarul nr. x/2019 înregistrat iniţial pe rolul Tribunalului Tulcea au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea la plata unor drepturi salariale prin aplicarea Legii nr. 284/2010 şi respectiv a Legii nr. 153/2017, astfel cum au fost detaliate în acţiunea introductivă.

Având în vedere calitatea de personal contractual a reclamanţilor, prin încheierea civilă din data de 02.06.2022, instanţa a constatat natura juridică a cauzei ca fiind litigiu de muncă şi a dispus trimiterea dosarului completului specializat competent în litigii de muncă şi asigurări sociale, dosarul fiind soluţionat pe fond de acest din urmă complet, prin sentinţa civilă nr. 1228 din data de 05.10.2022, cu menţionarea căii de atac a apelului.

Astfel, litigiul a fost soluţionat la fond de către secţia civilă a Tribunalului Tulcea în considerarea calităţii reclamanţilor de personal contractual cu atribuţii de secretariat în cadrul IPJ Tulcea, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 382 din O.U.G. nr. 57/2019, reclamanţii făcând parte din categoria de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici.

În acest context, fiind vorba de un litigiu civil soluţionat pe fond de un complet specializat în litigii de muncă, calea de atac este cea a apelului, iar competenţa de soluţionare a apelului aparţine secţiei I civile din cadrul Curţii de Apel, nicidecum secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte are în vedere şi faptul că prin Decizia nr. 4 din 24.04.2023 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: -cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

Cum în primă instanţă cauza a fost soluţionată de secţia civilă din cadrul Tribunalului Tulcea, în considerarea obiectului şi naturii litigiului stabilit deja ca fiind litigiu de muncă şi asigurări sociale, competenţa materială a instanţei de control judiciar nu poate fi determinată decât prin prisma specializării primei instanţe.

Aşa fiind, competenţa materială a instanţei de control judiciar în soluţionarea căii de atac a apelului, astfel cum a fost promovat de reclamanţi, aparţine secţiei I civilă din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe apelanţii-reclamanţi C. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., B. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor, A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi pe intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 29 iunie 2023.