Conflict of jurisdiction: territorial competence for salary claims by public officials under Administrative Code and Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 29 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. x/2021, la 19.07.2021, reclamantul Sindicatul National Finanţe Publice - SindFISC, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în temeiul art. 28 din Legea 62/2011 privind dialogul social, a solicitat:

1. să se dispună obligarea pârâtei, începând cu data de 19.07.2018 şi în continuare, să calculeze şi să plătească reclamanţilor membri de sindicat, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflate în plată în cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi la nivelul maxim stabilit în celelalte instituţii aflate în subordinea ANAF, pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă/gradaţie, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, actualizate cu rata de inflaţie până la data plăţii efective,

2. să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 aplicată la suma solicitată, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar până la momentul plăţii efective a sumelor cuvenite, pentru următoarele motive de fapt şi de drept.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 94 din data de 18 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi a apreciat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este cea de la sediul sindicatului reclamant.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin încheierea din data de 10 mai 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale, a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut tribunalul că reclamantul este funcţionar public, în sensul dispoziţiilor art. 371 din Codul administrativ, iar pretenţiile formulate au ca izvor raportul de serviciu al acestuia cu pârâtul, fiind aplicabile dispoziţiile art. 536 din Codul administrativ.

2.3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2211 din data de 24 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, precum şi dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Analizând aspectele cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că reclamantul este funcţionar public în cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti.

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în raport cu data introducerii acţiunii, 19.07.2021, potrivit cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În raport de acest text de lege, precum şi de obiectul şi motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamantul persoană fizică are calitatea de funcţionar public, iar litigiul îşi are izvorul în raportul de serviciu al acestuia, fiind vorba de drepturi salariale rezultate din aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, ceea ce atrage incidenţa normei de competenţă prevăzute de art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, având în vedere că O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu conţine norme în acest sens, urmează a fi aplicate dispoziţiile referitoare la competenţa teritorială prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca drept comun în materie.

Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 19.07.2021, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Prin urmare, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamantului fiind pe raza judeţului Vâlcea, respectiv în com. Budeşti, sat Linia, astfel cum reiese din copia cărţii de identitate aflate la dosarul declinat.

Fiind vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, stabilită în raport cu domiciliul persoanei fizice, şi nu în raport cu sediul sindicatului, reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Prin urmare, reţinând că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, iar dispoziţiile speciale ale art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilesc, în ceea ce priveşte competenţa materială, o plenitudine de competenţă în favoarea secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor în ceea ce priveşte soluţionarea acestui tip de cauze, precum şi faptul că reclamantul are domiciliul pe raza judeţului Vâlcea, ceea ce atrage competenţa teritorială a Tribunalului Vâlcea, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Vâlcea, secţie/complet de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Naţional Finanţe Publice-SINDFISC şi pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 29 iunie 2023.