Validity of administrative judgment communication for computing appeal deadlines after postal return due to recipient's relocation

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Decizia contestată

Prin Decizia nr. 5421 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016 s-a admis excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamanta A. şi s-a respins recursul ca fiind tardiv formulat.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 5421 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, recursul fiind declarat şi motivat în termen. Astfel, susţine contestatoare că instanţa de recurs nu a observant că hotărârea judecătorească pretins comunicată în data de 17.12.2018 se află la dosarul cauzei în plicul ce însoţeşte procesul-verbal de înmânare, aceasta nefiind comunicată niciodată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pe care contestatoarea şi-a întemeiat prezenta cale de atac, "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Pentru a verifica în ce măsură contestaţia este admisibilă, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., instanţa învestită cu calea de atac trebuie să se raporteze la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă, deoarece faţă de ceea ce judecătorii aveau la dispoziţie în acel moment, se poate aprecia dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale.

În cauză, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la momentul analizei de către Înalta Curte a excepţiei tardivităţii recursului, reieşea formularea acestuia cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din legea nr. 554/2004.

Astfel, în mod corect instanţa de control judiciar a reţinut că sentinţa recurată a fost comunicată recurentei reclamante A. la sediul procesual ales, în data de 17.12.2018, conform procesului-verbal încheiat de factorul poştal şi menţiunilor de pe plicul restituit instanţei, iar termenul de recurs de 15 zile, calculat conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. se împlinea la data de 03.01.2019.

Prin contestaţia în anulare de faţă, contestatoarea susţine că recursul a fost declarat şi motivat în termen, instanţa de recurs fiind cea care nu a observat că hotărârea judecătorească pretins comunicată în data de 17.12.2018 se află la dosarul cauzei în plicul ce însoţeşte procesul-verbal de înmânare, aceasta nefiind comunicată niciodată.

Însă, Înalta Curte apreciază că, în momentul soluţionării recursului, judecătorii nu au comis nicio eroare materială, având în vedere că rezultă în mod explicit din înscrisurile existente la dosar că instituţia recurentă a depus cererea de recurs prin serviciul poştal la data de 05.02.2019, astfel cum rezultă din nota de inventar anexată plicului aflat în dosarul instanţei de recurs, calea de atac fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 08.02.2019.

Totodată, conform procesului-verbal încheiat de factorul poştal şi menţiunilor de pe plicul restituit instanţei, la data de 17.12.2018 s-a constatat imposibilitatea comunicării actului de procedură întrucât destinatarul nu mai locuieşte la adresă şi s-a dispus returnarea la instanţa emitentă, cu menţiunea "destinatar mutat de la adresă".

Mai susţine contestatoarea că actul procesual care se comunică nu este procesul-verbal şi nici plicul, ci conţinutul plicului, iar potrivit dispoziţiilor art. 164 şi 165 C. proc. civ., "comunicarea unui act de procedură se consider îndeplinită atunci când se primeşte personal, fie când primeşte altă persoană în numele său. Fie când actul este depus la cutia poştală sau afişat pe uşa locuinţei, dar în niciun caz nu se consider îndeplinită procedura de comunicare în cazul în care actul de procedură este restituit la dosarul cauzei de către factorul poştal".

Înalta Curte nu poate valida aceste consideraţii de ordin personal ale contestatoarei, dispoziţiile legale care reglementează în materia alegerii locului citării şi al comunicării actelor de procedură, precum şi cele care dispun cu privire la conduita procesuală a părţilor în ipoteza schimbării locului citării fiind aplicate şi interpretate în mod corect de către instanţa de recurs raportat la situaţia de fapt şi înscrisurile existente la dosar.

Ca atare, menţiunile operate de factorul poştal fac dovada imposibilităţii de comunicare a hotărârii ca urmare a mutării destinatarului, mutare despre care reclamanta nu a înştiinţat instanţa de judecată, astfel încât sentinţa este considerată legal comunicată la data de 17.12.2018, iar nu la data obţinerii de către reprezentantul reclamantei a unei xerocopii a hotărârii atacate. În raport de această dată, depunerea recursului prin poştă, la 05.02.2019, este evident tardivă.

Prin urmare, având în vedere că soluţia pronunţată prin decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 5421 din data de 10 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.