Scope of judicial free evaluation of evidence in administrative proceedings regarding insurance compensation and the sufficiency of motivation for refusing a medico-legal expert

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 17.09.2020 sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.) a formulat contestaţie împotriva Deciziei F.G.A. nr. 10.783/07.11.2017, solicitând instanţei să dispună:

1. Anularea în parte a Deciziei nr. 10.783/07.11.2017, în ceea ce priveşte soluţia de respingere parţială de la plată a sumei reprezentând cuantumul despăgubirii solicitate.

2. Obligarea intimatei FGA la achitarea către reclamant a sumei de 408.244 RON reprezentând diferenţă pretenţii de despăgubire (prejudiciul moral suferit), solicitată prin cererea de plată, având în vedere şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 - datorita limitării plafonului la suma de 450.000 RON.

3. Cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 375/2020 din 5 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "A admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare A Asiguraţilor.

A anulat în parte decizia nr. 10783/07.11.2017 în ceea ce priveste solutia referitoare la cererea privind acordarea daunelor materiale.

A obligat pe parata sa emita o decizie motivata în ceea ce priveste cererea reclamantului privind acordarea daunelor materiale.

A menţinut decizia în ceea ce priveşte solutia pronunţată cu privire la acordarea daunelor morale.".

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 375/2020 din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că prin nepronunţarea instanţei de fond asupra solicitării de efectuare a unei expertize medico-legale s-au încălcat principiile procesului civil, respectiv dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe o cerere în probaţiune esenţială în soluţionarea justă a cauzei, respectiv pe solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale care să dovedească starea de sănătate actuală. În acest mod a fost încălcat dreptul la un process echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO, mai susţine recurentul.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică şi legală.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în limitele şi în considerarea celor în continuare arătate.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat. Acesta vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanţe faptul că a încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii, prin aceea că nu s-a pronunţat pe o cerere în probaţiune esenţială în soluţionarea justă a cauzei, respectiv pe solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale care să dovedească starea de sănătate actuală a recurentului.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularităţi de ordin procedural care să fie sancţionate cu nulitatea.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 13, art. 14 C. proc. civ. şi dreptul la un proces echitabil, în maniera în care a procedat prima instanţă la soluţionarea fondului cauzei.

Lecturând încheierile de şedinţă aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţa de fond a făcut toate demersurile necesare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele invocate.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 21.05.2020, pentru asigurarea respectării dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, instanţa de fond a dispus comunicarea către avocatul reclamantului a notelor scrise depuse de pârât şi acordat cuvîntul pe probe.

Avocatul reclamantului a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză medico-legală cu obiectivele aşa cum au fost indicate în cererea de chemare în judecată.

Potrivit aceleiaşi încheieri instanţa a rămas în pronunţare asupra probelor şi pe fondul cauzei.

Actele dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti demonstrează că participanţii la proces au fost legal citaţi şi prezenţi în sala de şedinţă, iar instanţa de judecată în virtutea rolului activ a depus toate diligenţele în vederea stabilirii stării de fapt şi de drept din speţă, în scopul aflării adevarului şi pentru justa soluţionare a cauzei.

În acest context, nefondat se reclamă încălcarea dreptului de la un proces echitabil, sau a dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Faptul că instanţa a apreciat sau nu utilitatea unor probe nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca şi o încălcarea a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, faţă de dispoziţii art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanţei, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât şi în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanţa va putea înlătura anumite probe în funcţie de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părţilor, manifestată cu privire la proba în cauză, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului.

Totodată, probele aflate la dosar se vor aprecia ţinându-se seama şi de refuzul nejustificat al unei părţi de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pretins a fi încălcat de către instanţa de fond, se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care au fost înlăturate cererile părţilor. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, implicit, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

În speţă, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat nemotivarea asupra solicitării de efectuare a unei expertize medico-legale care să dovedească starea de sănătate actuală a recurentului.

Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut analiza susţinerilor părţilor şi a probatoriului administrat, prin prisma normelor legale incidente în materie, expunând în mod logic si gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată, raportat la criticile formulate prin cererea introductivă.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că sentinţa primei instanţe cuprinde o motivare adecvată soluţiei pronunţate, cu arătarea considerentelor de fapt şi de drept care au condus la adoptarea acestei soluţii şi a arătat care sunt motivele pentru care a respins solicitările reclamantului.

Pe de altă parte, susţinerile părţii referitoare la inexistenţa unor argumente concrete referitoare la proba solicitată, reflectă dezacordul acesteia în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei pronunţate, fără a susţine motivul de casare invocat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 375/2020 din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.