COVID-19 Decree Challenge Annulment Upheld; Appeal Unfounded, Costs Affirmed

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16 septembrie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 394/2020, Hotărârii de Guvern nr. 476/2020, Hotărârii de Guvern nr. 553/2020 şi a Hotărârii de Guvern nr. 932/2021.

La data de 24 septembrie 2021 a depus o completare a obiectului acţiunii solicitând anularea Hotărârii de Guvern nr. 990/2021, Hotărârii CNSU nr. 70/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1908/2021 din 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Reclamanta A., a comunicat la dosar, la data de 14 decembrie 2021, note de şedinţă pentru termenul de judecată din data de 13 decembrie 2021 ora 12:30 prin care a solicitat:

I. Să se constate nulitatea procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 13 decembrie 2021 şi să se stabilească un nou termen de judecată pentru realizarea procedurilor corespunzătoare ce pot fi efectuate la primul termen de judecată, din cauză că nu a fost respectat termenul prevăzut în disp. art. 159 C. proc. civ., iar întâmpinarea Guvernului, cererea de intervenţie accesorie a Ministerului Afacerilor Interne şi întâmpinarea DSU cu privire la cererea de intervenţie nu i-au fost comunicate, ci le-a găsit în dosarul electronic, după ce a văzut că întâmpinarea Guvernului era menţionată în citaţia ce i-a fost comunicată pe e-mail în data de 09 decembrie 2021.

II. Să se dispună repunerea sa în termenul de trimitere a răspunsului la întâmpinarea Guvernului şi a răspunsului la cererea de intervenţie accesorie a Ministerului Afacerilor Interne, deoarece aceste acte procedurale nu i-au fost comunicate.

III. Invocă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă a secretarului de stat B., din cauză că nu are calitatea de şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, conform prevederilor exprese cuprinse în O.U.G. nr. 1/2014.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2021.

Reclamanta A. a depus pentru termenul de judecată din data de 14 februarie 2022 precizări cu privire la solicitările din dosarul nr. x/2021 şi motivele de anulare a hotărârilor atacate, respectiv:

1. Anularea Hotărârii de Guvern (H.G.) nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 410 din 18 mai 2020;

2. Anularea Hotărârii de Guvern (H.G.) nr. 476/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 16 iunie 2021;

3. Anularea Hotărârii de Guvern (H.G.) nr. 553/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 17 iulie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 627 din 16 iulie 2021;

4. Anularea Hotărârii de Guvern (H.G.) nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 866 din 9 septembrie 2021;

5. Anularea Hotărârii de Guvern (H.G.) nr. 990/2021 pentru modificarea şi completarea anexelor nr. 2 şi 3 la Hotărârea Guvernului nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 895 din 17 septembrie 2021;

6. Anularea Hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (HCNSU) nr. 70/2021;

7. Ca urmare a anularii H.G. nr. 394/2020,solicitând să se constate că starea de alerta nu a existat în mod legal şi, în consecinţă, nu mai poate exista noţiunea de "prelungire" a stării de alertă, deci, nu se putea şi nu se mai poate ca starea de alertă să fie prelungită conform H.G. nr. 476/2020, H.G. nr. 553/2020, H.G. nr. 932/2021, H.G. nr. 990/2021.

8. Ca urmare a anularii fiecărei H.G. pe care a atacat-o, solicită să se constate că fiecare prelungire a stării de alertă a fost nelegală, deci, starea de alertă nu mai putea şi nu mai poate fi prelungită în temeiul hotărârilor atacate, starea de alertă fiind întreruptă şi nu mai poate continua dacă nu este declarată printr-o hotărâre de guvern legală.

9. Să se constate inexistenţa stării de alertă pe teritoriul României, ca urmare a anulării hotărârilor atacate în acest dosar nr. x/2021.

10. În cazul în care va fi citat un procuror de la Parchetul de pe lângă instanţa de judecată care este competentă să judece dosarul nr. x/2021, iar procurorul va solicita expertize tehnice judiciare pentru a fi folosite în acest dosar cu privire la testele PCR şi cu privire la serurile folosite ca vaccinuri împotriva bolii COVID-19, solicită să se dispună interzicerea folosirii testelor PCR şi a serurilor împotriva bolii COVID-19.

2. Hotărârea recurată în cauză

Prin încheierea din 09 mai 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia formulată de Guvernul României privind tardivitatea modificării acţiunii prin notele de şedinţă depuse de reclamantă în data de 14 februarie 2022 şi 28 martie 2022, a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de modificare a acţiunii conform art. 204 din noul C. proc. civ. şi, în consecinţă, a anulat cererile incidentale/de modificare a acţiunii, cu privire la obiectul acţiunii şi motivarea acţiunii prin raportare la forma iniţială cu care a fost investită instanţa, depuse de reclamantă prin notele de şedinţă din data de 14 februarie 2022 şi 28 martie 2022.

Prin încheierea din 26 septembrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate a O.MAI nr. II/5555/11.04.2016 şi respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate;

- a respins ca nefondată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al D.S.U. a dl. doctor B.;

- a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii de reprezentant a consilierului juridic pentru D.S.U., care a depus la dosar o împuternicire pe care a semnat-o dl. B., în calitate de şef al D.S.U.;

- a respins cererea reclamantei de denunţare ca false a înscrisurilor pe care dl. B. le-a semnat în calitate de şef al D.S.U. şi care sunt depuse la dosar;

- a respins excepţia netimbrării cererii de intervenţie principală formulată de petentul C.;

- a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de petentul C.;

- a respins excepţia netimbrării cererilor de intervenţie accesorii formulate de către petentele D. şi Societatea E. S.R.L.

- a respins ca inadmisibile cererile de intervenţie accesorii formulate de către petentele D. şi Societatea E. S.R.L.;

- a respins cererea reclamantei de repunere în termenul de depunere a motivelor cu privire la procedura de adoptare a actelor normative atacate în acest dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 203 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia nulităţii acţiunii şi în consecinţă;

- a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea pârâtului Guvernul României şi a anulat acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă;

- a obligat reclamanta să plătească suma de 1618,56 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi intervenientului accesoriu Ministerul Afacerilor Interne.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 203 din 12 octombrie 2022, a încheierii din 09 mai 2022 şi a încheierii din 26 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea acţiunii, pe baza motivelor depuse la instanţa de fond, inclusiv cele depuse la data de 14 februarie 2022 şi 28 martie 2022.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitor la nesoluţionarea de către instanţa de fond a excepţiei nulităţii citaţiei trimisă pentru termenul din 13 decembrie 2021, nesoluţionarea de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a domnului B. pentru Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, din cauză că nu a mai fost numit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne şi nu a fost numit, dar nici nu putea să fie numit, în calitatea de şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, neîndeplinind condiţia de bază pentru a fi numit legal în această funcţie, respectiv să fi fost numit, în primul rând, în funcţia de secretar de stat prin decizie a prim-miniştrilor care au fost numiţi la conducerea Guvernelor în perioada noiembrie 2015 - noiembrie 2021, nesoluţionarea de către instanţa de fond a excepţiei de nelegalitate a menţiunii din Anexa la Ordinul ministrului Afacerilor Interne nr. II/5555/11.04.2016, precum şi nesoluţionarea anulării hotărârii CNSU pe care a atacat-o.

Referitor la încheierea din data de 09 mai 2022, a solicitat să se constate că instanta de fond nu avea dreptul să judece alte excepţii înaintea excepţiei nulităţii citării.

Referitor la încheierea din data de 26 septembrie 2022, a arătat că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, stabilind că o succesiune de ordine ale M.A.I. pot înlocui decizia prim-ministrului. A solicitat să se constate incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la sentinţa civilă nr. 203 din data de 12 octombrie 2022, a arătat că instanţa de fond a respins acţiunea în baza admiterii excepţiilor, nesoluţionând cauza nici măcar cu privire la hotărârea CNSU pe care a atacat-o şi despre care a menţionat la data de 24 septembrie 2021 că nu a fost publicată în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că nu există din punct de vedere a publicităţii, nu poate produce efecte juridice şi a invocat O.U.G. nr. 63/2021, unde este reglementată obligarea publicării hotărârilor CNSU şi în preambul au fost explicate motivele bazate pe decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3479/2021, ce a fost publicată în Monitorul Oficial.

A mai arătat că, aşa cum a precizat în cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată la data de 18 septembrie 2021, în funcţie de documentaţia pe care o vor depune pârâţii cu privire la hotărârile atacate, odată cu răspunsurile la întâmpinări va depune precizări în care va menţiona solicitările pe care le adresează instanţei.

La acea dată, având în vedere lipsa comunicării întâmpinării guvernului şi a cererii de intervenţie accesorie, pentru repunerea sa în termenul de trimitere a răspunsului la întampinarea Guvernului şi a răspunsului la cererea de intervenţie accesorie a Ministerului Afacerilor Interne, a invocat dispoziţiile art. 154, 159, 160 şi ale art. 201 alin. (2) C. proc. civ., precum şi cele ale art. 5 din Legea 114/2021.

Aşadar, a rugat instanţa să analizeze cererea de repunere în drepturile ce pot fi exercitate la primul termen de judecată, conform dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., repunerea în termenele de depunere a răspunsurilor la întâmpinări, luând în considerare motivele privind neîndeplinirea procedurii de comunicare a întâmpinărilor şi a cererii de intervenţie accesorie, stabilind data până la care să depună răspunsurile respective.

Consecinţa repunerii sale în drepturile pe care le avea este justificată pe baza motivelor invocate, situaţie în care a solicitat instanţei de fond să se pronunţe cu privire la repunerea în termen cu privire la posibilitatea de a depune cerere adiţională în dosar şi cu privire la depunerea răspunsurilor la întâmpinările Guvernului şi Ministerului Afacerilor Interne, ce nu i-au fost comunicate pentru termenul din 13 decembrie 2021. Deci, a solicitat repunerea în termenul de depunere a motivelor cu privire la procedura de adoptare a actelor normative atacate în acest dosar, având în vedere documentaţia pe care Guvernul României a depus-o pentru termenul din 07 iunie 2022 şi stabilirea intervalului de timp în care să depună motivele la dosar.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca netimbrat, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa timbrajului, excepţia nulităţii cererii de recurs pentru neindicarea/nedezvoltarea motivelor de nelegalitate şi, în subsidiar, a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-intervenient Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, referitor la încheierile de şedinţă din data de 09 mai 2022 şi 26 septembrie 2022 şi la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârile recurate, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând cu prioritate excepţia nelegalei timbrări, Înalta Curte urmează să o respingă, constatând că recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, inclusiv prin depunerea chitanţelor în original .

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Lipsa acestor motive sau neîncadrarea lor în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. sunt sancţionate cu sancţiunea nulităţii, potrivit dispoziţiilor art. 489 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ., argumentând anumite aspecte care pot fi subsumate acestor motive de recurs, astfel că instanţa de control judiciar poate trece la analiza incidenţei acestora şi, în consecinţă, va respinge excepţia nulităţii recursului.

II.1 Criticile formulate împotriva încheierii din 09 mai 2022, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.

Potrivit textului de lege mai sus enunţat, se poate solicita casarea unei hotărâri atunci când, prin hotărârea pronunţată, instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cauză, nu s-a dovedit încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale care guvernează desfăşurarea procesului civil, şi anume a celor referitoare la condiţiile stabilite şi impuse de lege cu privire la activitatea de judecată şi la raporturile dintre părţi şi instanţă, actele de procedură efectuate în cauză asigurând întreaga desfăşurare a procesului în condiţile legii, cu respectarea dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ.

Astfel, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar reţine că chestiunea privind regularitatea procedurii de citare pentru termenul din data de 13 decembrie 2021 a fost tranşată definitiv prin hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a dispus declinarea de competenţă, în care s-a constatat că părţile au fost legal citate pentru acel termen de judecată.

În condiţiile în care hotărârea judecătorească pronunţată la data de 13 decembrie 2021 îşi produce în continuare efectele juridice, nefiind anulată ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac, în mod corect a reţinut judecătorul fondului cu privire la notele de şedinţă depuse în data de 14 februarie 2022 şi 28 martie 2022, respectiv după primul termen de judecată în care părţile au fost legal citate, incidenţa dispoziţiilor art. 204 alin. (1) teza I C. proc. civ., care sancţionează cu decăderea depăşirea termenului de modificare a acţiunii de către reclamantă, efectul acestei decăderi fiind reprezentat de anularea actului de procedură, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

II.2 Criticile formulate împotriva încheierii din 26 septembrie 2022, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, la soluţionarea excepţiilor invocate în cauză, inclusiv celei privind lipsa calităţii de reprezentant a domnului B. pentru Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi nici nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, judecătorul fondului procedând la soluţionarea acestora cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 22 şi art. 248 din C. proc. civ.

De altfel, se reţine că notele de şedinţă înregistrate la data de 24 mai 2022 prezintă ştampila instituţiei şi semnătura persoanei însărcinate, neexistând niciun dubiu în ceea ce priveşte autenticitatea acestora, în sensul că aceasta nu ar angaja "voinţa" pârâtului.

Nu în ultimul rând, aspectele reiterate prin cererea de recurs vizează o eventuală nelegalitate a numirii în funcţie, or, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, acestea sunt specifice unei acţiuni în contencios administrativ în anulare şi exced, în mod evident, cadrului procesual cu care a fost investită instanţa, astfel că, pentru soluţionarea incidentului procesual, ele nu pot fi relevante în cauză.

Nefondate sunt şi criticile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la soluţionarea excepţiei de nelegalitate, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul."

Aşadar, în prealabil, instanţa trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a excepţiei, inclusiv a condiţiei ca de actul administrativ care face obiectul excepţiei de nelegalitate să depindă soluţionarea litigiului în fond.

Având în vedere forma iniţială a acţiunii dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile încheierii interlocutorii din 09 mai 2022, în mod corect a concluzionat prima instanţă că excepţia de nelegalitate invocată nu vizează un act administrativ care are legătură cu fondul cauzei, fiind relevant doar pentru soluţionarea unei excepţii de procedură, respectiv excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Prin urmare, situaţia premisă reglementată la art. 4 alin. (2) din Legea 554/2004 nu este îndeplinită, consecinţa fiind respingerea excepţiei de nelegalitate a Ordinului MAI nr. II/5555/11.04.2016, ca inadmisibilă în prezentul cadru procesual.

III.3 Criticile formulate împotriva sentinţei civile nr. 203 din 12 octombrie 2022, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară şi, în cauză, nu s-a dovedit încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale care guvernează desfăşurarea procesului civil, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Preliminar, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat cererea de repunere în termen formulată de aceasta, dispunând motivat respingerea cererii prin încheierea din 26 septembrie 2022.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, analizarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 186 C. proc. civ. pentru repunerea în termenul de motivare a acţiunii nu poate fi realizată fără a fi avut în vedere specificul acţiunii în contencios administrativ, respectiv dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar mai ales cele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, care i-ar fi permis reclamantei să solicite inclusiv informaţii cu privire la conţinutul acestei documentaţii şi a actelor normative atacate, prealabil derulării litigiului, or, aşa cum s-a precizat şi în doctrină, prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înţeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă.

Nu în ultimul rând, nu poate fi ignorat nici faptul că aspectele invocate în notele de şedinţă prin care s-a solicitat repunerea în termen tind la a lipsi de efecte tocmai încheierea interlocutorie din 09 mai 2022, prin care s-a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a-şi modifica acţiunea, aspect care este inadmisibil în cauză.

În consecinţă, în mod corect a fost respinsă cererea de repunere în termenul de depunere a motivelor.

În ceea ce priveşte soluţia de anulare a acţiunii, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 194 lit. d) din C. proc. civ., arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază cererea este o condiţie intrinsecă pe care trebuie să o respecte cererea de chemare în judecată, iar conform art. 196 alin. (1) din acelaşi act normativ, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde motivele de fapt ale acesteia este nulă.

Prin motive de fapt se înţeleg toate împrejurările, faptele, circumstanţele ce au condus la formularea cererii de chemare în judecată şi pe care se sprijină pretenţia dedusă spre soluţionare instanţei, or, prin cererea introductivă de instanţă depusă în faţa Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta nu a indicat motivele de fapt care au stat la baza formulării petitelor de anulare a actelor administrative atacate, respectiv vătămările pretins suferite prin actele a căror anulare o solicită, pentru a se putea realiza analiza admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ.

Această cerinţă nu a fost complinită nici în procedura de regularizare derulată conform art. 200 din C. proc. civ. şi nici până la primul termen de judecată, iar prin încheierea interlocutorie de la termenul de judecată din data de 09 mai 2022 s-a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de modificare a acţiunii conform art. 204 din noul C. proc. civ. şi, în consecinţă, s-a dispus anularea cererilor incidentale/de modificare a acţiunii, cu privire la obiectul acţiunii şi motivarea acţiunii prin raportare la forma iniţială cu care a fost investită instanţa, depuse de reclamantă prin notele de şedinţă din data de 14 februarie 2022 şi 28 martie 2022.

În consecinţă, în mod corect a aplicat judecătorul fondului sancţiunea nulităţii acţiunii.

Nu în ultimul rând, neîntemeiate sunt şi criticile recurentei-reclamante referitoare la cheltuielile de judecată.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Aşadar, fundamentul suportării cheltuielilor de judecată şi despăgubirea integrală a părţii câştigătoare este reprezentat de culpa procesuală, aceasta aparţinând reclamantului atunci când cererea sa a fost respinsă.

Având în vedere că pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne, respectiv cei care au câştigat procesul, au dovedit existenţa cheltuielilor de judecată, potrivit dovezilor de la filele x din vol. IV al dosarului instanţei de fond, în mod corect prima instanţă a obligat reclamanta, partea care a pierdut procesul, la plata acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârile recurate sunt legale, fiind date cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acestora.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 203 din 12 octombrie 2022, a încheierii din 09 mai 2022 şi a încheierii din 26 septembrie 2022 ale Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nelegalei timbrări.

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 203 din 12 octombrie 2022, a încheierii din 09 mai 2022 şi a încheierii din 26 septembrie 2022 ale Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 iunie 2023.