Judicial inspectorate dismissal challenge: failure to produce administrative file violates judge’s duty to investigate truth

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.05.2022, astfel cum a fost precizată la data de 10.10.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea rezoluţiei emise de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare la data de 27 aprilie 2022 în lucrarea nr. y şi a rezoluţiei de clasare nr. 608/04.04.2022 întocmită de Direcţia Inspecţie pentru Judecători în lucrarea nr. x.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1. Prin încheierea din 3 septembrie 2022, CAB a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2088 din 18 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis cererea de chemare în judecată;

- a desfiinţat Rezolutia Inspectorului Sef din 27.04.2022 în lucrarea nr. y şi Rezolutia de clasare nr. 608/04.04.2022 în lucrarea nr. x emisă de Directia de inspectie pentru judecători;

- a dispus efectuarea de către pârâtă a verificărilor prealabile în ceea ce priveste aspectele semnalate de către reclamant prin sesizarea din 21 martie 2022.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 3 septembrie 2022 şi a sentinţei de fond a declarat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi sentinţei recurate şi rejudecarea pe fond, în sensul respingerii contestaţiei formulate de reclamant.

În argumentarea motivului de recurs invocat, sub un prim aspect, se arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, care sunt o transpunere specială a regulii de drept comun în materia contenciosului administrativ prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Astfel, prin încheierea din 3 septembrie 2022, instanţa de fond a respins în mod nelegal excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reţinând în mod greşit că "din motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată expuse în primul paragraf al paginii a doua din cerere, reiese că reclamantul contestă şi rezoluţia de clasare a sesizării sale".

Or, aşa cum a arătat şi prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea doar a rezoluţiei Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. y din data de 27 aprilie 2022, fără a aduce critici concrete de nelegalitate rezoluţiei de clasare nr. 608 din data de 4 aprilie 2022 emisă în dosarul nr. x.

Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituţie distinctă, cu regim şi efecte proprii, fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, iar neîndeplinirea sa este sancţionată cu respingerea acţiunii, ca inadmisibilă. Actul prin care plângerea este soluţionată nu poate fi atacat, însă, în mod independent, de actul administrativ a cărui revocare s-a urmărit în lipsa unei norme derogatorii exprese.

În speţă, actul administrativ primar, din perspectiva definiţiei prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin care se stinge un raport juridic de drept administrativ, este rezoluţia de clasare nr. 608 din 04.04.2022, iar rezoluţia din urmă, în măsura în care plângerea este respinsă, are rolul de a consolida în procedura administrativă efectele primei rezoluţii (epuizarea căii de atac a recursului graţios).

Rezultă că, deşi obiectul acţiunii în contencios administrativ, potrivit stipulaţiei exprese a legii, este reprezentat şi de rezoluţia inspectorului-şef, aceasta nu poate fi atacată separat de rezoluţia de clasare din moment ce textul de lege face referire la cele două acte, în mod cumulativ, prin folosirea conjuncţiei "şi", ceea ce conferă un caracter imperativ acestei condiţii de exercitare a acţiunii în contencios administrativ.

Sub un al doilea aspect, se arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004, admiţând cererea şi dispunând trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile.

Menţionează că în cadrul verificărilor prealabile, inspectorii judiciari se bucură de independenţă şi acţionează cu imparţialitate, conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Analiza existenţei sau inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza referatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, mai întâi de toate, stabilirea situaţiei de fapt şi ulterior acesteia, o operaţiune de încadrare juridică a faptelor reţinute, în vederea argumentării soluţiei date sesizării.

Aşadar, dat fiind cadrul legal al verificărilor, indicarea de către petent în sesizare a anumitor abateri disciplinare este irelevantă, inspectorul judiciar fiind cel îndrituit de lege a proceda la calificarea juridică adecvată a stării de fapt rezultate din verificări, inclusiv în situaţia în care nu se constată indicii de săvârşire a vreunei abateri disciplinare.

Contrar aprecierilor Curţii de Apel Bucureşti, potrivit cărora verificările efectuate nu au fost complete prin raportare la aspectele sesizate, arată că rezoluţia de clasare din data de 04.04.2022 conţine prezentarea situaţiei de fapt (punctul 3), precum şi argumentarea soluţiei administrative dispuse, inclusiv raportat la dispoziţiile legale relevante (punctul 4).

Mai mult, art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 (în vigoare la data emiterii rezoluţiei) statuează că actele, documentele sau orice alte informaţii solicitate de Inspecţia Judiciară ori care sunt necesare pentru desfăşurarea cercetării disciplinare se transmit direct Inspecţiei Judiciare, respectiv că inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente, fără a impune obligaţia efectuării de verificări directe suplimentare.

Totodată, art. 45 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că "Aspectele semnalate (...) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. (...)", fără a impune Inspecţiei Judiciare un anumit mod în care să se desfăşoare verificarea.

Prin urmare, coroborând textele legale alterior enunţate, rezultă că nu există o metodă obligatorie pentru desfăşurarea activităţii de verificare prealabilă, care să aibă ca etape de îndeplinit anumite activităţi incumbând inspectorilor judiciari, ci modul de acţiune al acestora se determină în concret, la cazul dedus analizei, prin recurgerea, după caz, la toate, la anumite sau doar la unul dintre instrumentele de verificare puse la dispoziţie de Legea nr. 317/2004.

În acest context, subliniază că a fost analizat materialul documentar disponibil, inspectorul judiciar raportându-se atât la conţinutul sesizării petentului (care nu a avut înscrisuri anexate), cât şi la datele rezultate din aplicaţia Ecris a Judecătoriei Oraviţa, fiind ataşate următoarele: fişa dosarului nr. x/2021, încheierea din 14.12.2021 şi încheierea din 11.01.2022.

Sub acest aspect, nu există motive pentru a se considera că verificările efectuate de inspectorul judiciar ar fi incomplete, sens în care nu se poate reţine că s-ar impune noi verificări, ori că ar trebui continuate verificările efectuate.

Mai mult decât atât, în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că "documentaţia care a stat la baza emiterii rezoluţiilor contestate, astfel cum a fost depusă de către pârâtă odată cu întâmpinarea, cuprinde numai Ordonanţa de clasare emisă la 21.10.2021 de Prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa în dosarul penal nr. x/2021, Ordonanţa nr. 74/11/2021 emisă la 15.11.2021 de către Prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, prin care s-a respins plângerea formulată de către petent împotriva Ordonanţei de clasare din 21.10.2021 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa în dosarul nr. x/2021, Biletul de trimitere şi certificatul medico-legal nr. 37/A2 din 22.02.2021, ambele emise de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Caraş Severin", în condiţiile în care aceste documente nu se regăsesc în dosarul nr. x (ci în dosarul nr. y), nefiind depuse de către petent odată cu sesizarea din data de 21.03.2022, cum în mod eronat s-a susţinut în hotărârea recurată.

Recurenta-pârâtă susţine că s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată, cuprinse în adresa din 21.06.2022, în sensul de a depune, în copie certificată cu originalul, documentaţia privind rezoluţia Inspectorului-şef nr. y din 27.04.2022.

Or, rezoluţia de clasare nr. 608 din 04.04.2022 emisă în dosarul nr. x a fost desfiinţată de către Curtea de Apel Bucureşti fără ca documentaţia ce a stat la baza emiterii acesteia să fi fost solicitată Inspecţiei Judiciare.

În lumina acestor fapte, raţionamentul Curţii vizând lipsa demersurilor inspectorului judiciar, precum şi modul incomplet în care a fost soluţionată sesizarea nu poate fi primit. În ipoteza în care judecătorul fondului avea nelămuriri cu privire la verificările prealabile efectuate ca urmare a sesizării reclamantului, acesta avea posibilitatea, ca în baza rolului activ conferit de art. 22 C. proc. civ., să solicite completarea probatoriului cu înscrisurile ce au făcut obiectul dosarului nr. x.

În continuare arată că, în urma verificărilor prealabile efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu au fost evidenţiate încălcări ale responsabilităţilor profesionale de natură a pune în discuţie săvârşirea vreunei abateri disciplinare sau măsuri de competenţa Inspeţiei Judiciare. Totodată, subliniază că legalitatea şi temeinicia măsurilor adoptate şi soluţiile pronunţate de instanţe nu pot fi analizate în cadrul verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară.

Cu referire la activitatea de judecată, arată că măsurile de supraveghere realizate de Inspecţia Judiciară pot fi considerate admisibile în mod excepţional, numai dacă este vorba de o greşeală neîndoielnică.

În cauză, inspectorul judiciar a arătat că nu se poate stabili de către Inspecţia Judiciară care ar fi probele care ar trebui să fundamenteze soluţia, deoarece ar însemna să fie judecată cauza şi să se dea prevalenţă uneia sau alteia dintre probele administrate ori propuse prin sesizare, ceea ce este interzis de lege.

Aşadar, contrar susţinerilor petentului, s-a explicat că nu poate fi reţinută propunerea acestuia de a aprecia altfel probele în cauză ori de a fi aplicate alte dispoziţii legale, aceasta deoarece activitatea de stabilire a faptelor şi aplicarea legii, în scopul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti nu poate aparţine Inspecţiei Judiciare, care are doar atribuţii de analiză, verificare şi de control în domeniile specifice de activitate.

Nici motivele pentru care Curtea de Apel Bucureşti a dispus desfiinţarea rezoluţiei Inspectorului-şef nr. y nu au o bază legală, întrucât, din coroborarea dispoziţiilor art. 45 alin. (3) şi ale art. 451 din Legea nr. 317/2004 (în vigoare la acea dată), rezultă că Inspectorul-şef nu efectuează propriile cercetări/verificări ale aspectelor invocate prin plângere/sesizare, ci analizează doar actele dosarului şi legalitatea soluţiei pronunţate, iar în cazul în care apreciază că se impune completarea verificărilor, dispune admiterea plângerii şi completarea verificărilor, situaţie în care, completarea se efectuează de către inspectorul judiciar şi nicidecum de inspectorul-şef.

Contrar argumentelor reclamantului, Inspectorul-şef a constatat că rezoluţia de clasare a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor regulamentare, a fost motivată, cuprinzând argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza măsurii de clasare luate, fiind dispusă cu respectarea condiţiilor legale speciale în materie şi a Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie.

În fine, susţine că în mod nelegal a dispus instanţa de fond efectuarea de verificări prealabile prin întreprinderea unor demersuri administrative concrete de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin cu privire la dosarul penal nr. x/2021, în contextul în care verificările prealabile efectuate de inspectorul judiciar în lucrarea nr. 22-2010, înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru judecători, au fost limitate la situaţia de fapt sesizată de petent şi anume, modalitatea de soluţionare a dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Oraviţa.

A solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi, totodată, a anexat cererii de recurs documentaţia care a stat la baza emiterii rezoluţiei de clasare nr. 608 din data de 04.04.2022 în dosarul nr. x.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţia tardivităţii recursului şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a redactorului recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, a solicitat respingerea probei cu înscrisurile ataşate recursului, ca fiind tardiv depuse, raportat la faptul că aceste înscrisuri ar fi putut fi prezentate de către recurentă în faţa instanţei de fond.

A mai solicitat instanţei de recurs să ia act de faptul că recurenta nu a cerut, prin cererea de recurs, administrarea probei cu înscrisurile depuse, solicitând decăderea din dreptul de a o mai propune.

II. Soluţia instanţei de recurs

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant este neîntemeiată şi o respinge, întrucât criticile de nelegalitate invocate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a fost invocat în mod expres de recurentă. Aceasta a indicat normele de drept material pe care consideră că prima instanţă le-a aplicat în mod greşit, precum şi argumentele pe care îşi întemeiază criticile formulate prin cererea de recurs, astfel că excepţia nu poate fi reţinută.

Cât priveşte excepţia tardivităţii recursului invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată, de asemenea, că este neîntemeiată şi o respinge, reţinând că recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva soluţiei pronunţată în fond respectă termenul de 15 zile.

Totodată, Înalta Curte constată că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului recursului invocată de intimatul-reclamant este neîntemeiată şi ea şi o respinge, întrucât în cauză s-a făcut dovada mandatului de reprezentare, potrivit dispoziţiilor art. 82, art. 84 şi art. 85 C. proc. civ. Astfel, în dovedire s-a depus Ordinul Inspectorului-şef nr. 134 din data de 19.10.2022 prin care Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a delegat atribuţiile de semnare a anumitor înscrisuri, inclusiv a prezentei cereri de recurs, directorului Direcţiei Juridice, doamna B..

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară este fondat, urmând a se casa încheierea şi sentinţa atacate şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Din actele şi lucrările dosarului de fond, rezultă că prima instanţă - Curtea de Apel Bucureşti - s-a pronunţat asupra cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 10 octombrie 2022, prin care reclamantul a solicitat anularea rezoluţiei emise de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare la data de 27 aprilie 2022 în lucrarea nr. C 22-690 şi a rezoluţiei de clasare nr. 608/4 aprilie 2022 întocmită de Direcţia Inspecţiei pentru Judecători în lucrarea nr. 22/1010, admiţând-o, în sensul că a desfiinţat cele două rezoluţii şi a dispus efectuarea de către pârâtă a verificărilor prealabile în ceea ce priveşte aspectele semnalate de către reclamant prin sesizarea din 21 martie 2022.

Recurenta-pârâtă Inspecţia Judiciară a criticat această soluţie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pronunţată prin încheierea din 3 septembrie 2022, este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004, iar soluţia pronunţată pe fondul acţiunii este dată, de asemenea, cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004, arătând în acest sens că încadrarea faptelor sesizate în abateri disciplinare nu o poate face petentul, ci inspectorul judiciar şi că inspectorul-şef nu realizează propriile cercetări, ci analizează dosarul cauzei şi legalitatea rezoluţiei de clasare.

A mai arătat recurenta-pârâtă că instanţa de judecată nu a solicitat documentaţia care a stat la baza emiterii rezoluţiei de clasare, ci documentaţia ce a stat la baza rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, or, aceasta nu era relevantă în raport de rezoluţia de clasare şi că, procedând astfel, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. - rolul activ al judecătorului.

Criticile vizând soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii sunt nefondate.

Potrivit art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, (r)ezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.

Este adevărat că, prin acţiunea introductivă din 11.05.2022, reclamantul a solicitat anularea doar a rezoluţiei Inspectorului-şef nr. C 22-690 din 27 aprilie 2022, însă, prin note scrise, înregistrate la dosar la data de 10.10.2022, acesta a precizat obiectul cererii, menţionând că solicită şi anularea Rezoluţiei de clasare nr. 608/4 aprilie 2022 întocmită de Direcţia de Inspecţie pentru judecători în lucrarea nr. x.

Prin urmare, în condiţiile în care reclamantul şi-a precizat acţiunea, se constată că soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, dispusă de instanţa de fond în practicaua încheierii din 3 septembrie 2022, este corectă, iar criticile din recurs sub acest aspect sunt nefondate.

În schimb, Înalta Curte constată că este corectă susţinerea din cererea de recurs potrivit căreia rezoluţia de clasare nr. 608/4 aprilie 2022 emisă în dosarul nr. x a fost desfiinţată de instanţa de fond fără ca documentaţia ce a stat la baza acesteia să fi fost solicitată Inspecţiei Judiciare. Pârâta nu a comunicat documentaţia, iar instanţa nu i-a pus în vedere această obligaţie.

Pornind de la această susţinere, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a respectat obligaţia prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "(1) La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei. Instanţa poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei."

Deopotrivă, procedând la o reîncadrare a acestor critici în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că acestea se circumscriu pct. 5 al acestui articol, care se referă la situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare are în vedere neregularităţile procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului şi principiul deptului la un proces echitabil.

Potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbarea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Analizând actele dosarului de fond se constată că instanţa nu a solicitat autorităţii publice pârâte documentaţia care a stat la baza emiterii rezoluţiei de clasare. Astfel, la primul termen de judecată (22.09.2022), instanţa a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a preciza dacă înţelege sau nu să conteste în cauză şi rezoluţia de clasare, iar la al doilea termen de judecată şi ultimul (3.09.2022), instanţa a constatat că reclamantul a precizat obiectul cererii, în sensul că solicită şi anularea rezoluţiei de clasare, după care, s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii invocată de către pârâtă, a încuviinţat pentru ambele părţi, în conformitate cu art. 258 raportat la art. 255 C. proc. civ., proba cu înscrisuri, iar apoi, a rămas în pronunţare pe fondul cauzei.

În procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată instanţa a solicitat pârâtei ca, odată cu întâmpinarea să transmită doar documentaţia ce a stat la baza emiterii rezoluţiei inspectorului-şef al IJ, nerezultând însă, că, pentru al doilea termen instanţa a făcut aplicarea prevederilor legii contenciosului administrativ, anterior menţionate.

Instanţa de control reţine că pârâta trebuia să depună la dosar toată documentaţia, or, de vreme ce dosarul administrativ nu a fost ataşat la fond, deşi instanţa de judecată avea obligaţia de a-l solicita, nu este sigur care au fost aspectele verificate de instanţa de judecată.

Prin urmare, această concluzie a instanţei nu s-a întemeiat pe analiza tuturor înscrisurilor care erau necesare pentru dezlegarea cauzei, prin raportare la disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., anterior invocate.

În aceste condiţii, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În raport cu soluţia preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi avute în vedere de prima instanţă, cu ocazia rejudecării pricinii.

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din acelaşi Cod, va admite recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară, va casa încheierea şi sentinţa atacate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Casarea încheierii din 03.09.2022 se va realiza din perspectiva faptului că face corp comun cu sentinţa recurată, prin aceasta fiind amânată pronunţarea hotărârii, însă soluţia dată asupra excepţiei inadmisibilităţii, evidenţiată în practicaua încheierii, va fi menţinută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva încheierii din 3 septembrie 2022 şi a sentinţei civile nr. 2088 din 18 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea şi sentinţa atacate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 iunie 2023.