Judicial Inspection closure of complaint against judges dismissed for failing to investigate separately resolved prosecutor allegations

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la 27.02.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 13 septembrie 2018, precum şi a Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 04 octombrie 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 966 din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară în parte.

A anulat Rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018.

A trimis dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrată la Inspecţia Judiciară la 13.06.2018 în privinţa dlui procuror B..

A respins cererea privind anularea Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 5056/IJ/2335/DIJ din 4.10.2018.

3. Recursurile formulate împotriva sentinţei nr. 966 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 966 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi a încheierii din 7 octombrie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă, iar pârâtă Inspecţia Judiciară a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 966 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

3.1. În motivarea recursului formulat, reclamanta A. solicită casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, deoarece nu a fost legal citată pentru termenul la care a avut loc pronunţarea.

În esenţă, recurenta-reclamantă susţine următoarele aspecte:

1. Sentinţa nr. 966/16.10.2020 este o hotărâre judecătorească nulă (art. 174 noul C. proc. civ.) deoarece a fost pronunţată fără să fie întocmite încheierile de amânare a pronunţării.

2. Nu a fost pusă în discuţie excepţia de neconstituţionalilate ridicată la termenul din 10.01.2020.

3. Nu au fost administrate probe.

4. Hotărârea nu este motivată. Este un text întins pe 18 pagini (în timp ce contestaţia înregistrată la 27.02.2019 cuprinde doar două pagini) în care sunt transcrise în întregime pagini întregi din sesizarea înregistrată împotriva procurorului B. şi din memoriul depus la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 11.06.2018.

Arată recurenta-reclamantă că amânarea pronunţării trebuia să se concretizeze într-o încheiere de şedinţa, care să cuprinde norme imperative, de ordine publică deoarece se dă în numele legii, fiind o varietate de hotărâre judecătorească. Conform art. 233 C. proc. civ., încheierea de şedinţă trebuie să cuprindă: denumirea instanţei si numărul dosarului; data şedinţei de judecata, numele, prenumele si calitatea membrilor completului de judecata, precum si numele grefierului; numele si prenumele sau, după caz, denumirea părtilor, numele si prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asista, ale apărătorilor si celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum si daca au fost prezente sau au lipsit; numele, prenumele procurorului si parchetului de care aparţine, daca a participat la şedinţa; daca procedura a fost legal îndeplinita; obiectul procesului; probele care au fost administrate; cererile, declaraţiile si prezentarea pe scurt a susţinerilor părtilor, precum si a concluziilor procurorului, daca acesta a participat la şedinţă; soluţia dată şi măsurile luate de instanţa, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept; dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori n camera de consiliu; semnătura membrilor completului şi a grefierului.

In încheierea de amânare a pronunţării trebuie, de asemenea, să se arate cum s-a desfăşurat şedinţa. Nefiind întocmită încheierea de şedinţă, judecătorului i se poate atribui un text scris de oricine, ceea ce probabil s-a şi întâmplat, având în vedere că nu au fost administrate probe, nu a fost pusă în discuţie excepţia de neconstituţionalitate.

În motivarea recursului, reclamanta susţine, în esenţă, următoarele aspecte:

- În dosarul nr. x/2019, începând cu termenul din 22.11.2019, a fost asistată de avocat din Baroul Bucureşti până la termenul din 10.01.2020. La termenul din 03.04.2020 judecata a fost suspendată ca urmare a decretării stării de urgenţă.

- Nu a fost citată după reluarea activităţii. A făcut un print screen cu starea dosarului din care se observă că la data de 15.06.2020 ultima modificare în dosar era din 02.04.2020. Nu s-a prezentat la data de 26.06.2020, aşteptând citaţia legală, conform art. 229 alin. (2) C. proc. civ.

- Nu a fost citată, dar a văzut pe portalul JUST.ro că la termenul din 26.06.2020 ar fi fost amânată pronunţarea pentru data de 03.07.2020.

- La 29.06.2020 a depus concluzii scrise, prin avocat, în care a învederat neregularităţile intervenite în dosar, respectiv procedura de citare neîndeplinită după reluarea activităţii instanţelor.

- La termenul stabilit pentru pronunţare, 03.07.2020, pe portal a apărut soluţia următoarele:Repune cauza pe rol în vederea comunicării către reclamantă a unui exemplar al notelor scrise depuse de pârâta Inspecţia Judiciară cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, respectiv pg. 32-33 vol. II. Stabileşte termen la 11.09.2020, C.8 Fond, ora 9:00, cu citarea părţilor. Cu recurs odată cu fondul. Pronunţată azi 03.07.2020 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei. Document: încheiere de şedinţă 03.07.2020.

- Citaţia, împreună cu notele scrise, au fost introduse într-un plic care prezintă particularităţi. Notele scrise ale pârâtei IJ nu sunt datate, nu sunt formulate pentru un termen, redactorul notelor scrise cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 noul C. proc. civ. a apreciat că cererea de sesizare a CCR trebuie respinsă ca inadmisibilă pentru că n-ar avea legătură cu cauza, respectiv n-ar avea efecte asupra conţinutului hotărâri judecătorului.

Art. 402 C. proc. civ. are denumirea marginală pronunţarea hotărârii, deci, produce efecte directe şi concrete asupra oricărei cauze civile.

Pe portal a apărut soluţia: Amână pronunţarea pentru 25.09.2020. Văzând o asemenea nesocotire a dispoziţiilor legale, a formulat cerere de recuzare a judecătorului pe care a trimis-o prin poşta electronică.

Precizează că în cererea introductivă nu a indicat adresa de e-mail deoarece bănuia violarea contului, bănuială confirmată de mai multe mesaje de eroare care apăreau în momentul în care încerca conectarea.

La 25.09.2020 pe portal a apărut soluţia:

"Amână pronunţarea la data de 09.10.2020. Înaintează cererea de recuzare la C.Î8 Fond în vederea soluţionării.

Document: încheiere - Amânare ulterioară a pronunţării 25.09.2020".

Judecătorul cauzei a stabilit, conform celor afişate pe portal, care complet urmează să soluţioneze cererea de recuzare, ceea ce este nelegal.

La data de 01.10.2020 a apărut pe portal termen la 05.10.2020 ora 09:00, Complet: 8- camera consiliu 9 fond.

La 05.10.2020 acelaşi complet 8- camera de consiliu 9 fond a amânat cauza la data de 07.10.2020, pentru a se reface procedura de comunicare a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru către petentâ.

La 07.10.2020 a fost respinsă cererea de recuzare ca netimbrată.

La 09.10.2020 a fost respinsă cererea de sesizare a CCR. Recursul împotriva încheierii din 09.10.2020 l-a formulat în termenul legal de 48 ore, prin e-mail la data de 12.10.2020 înainte de sfârşitul programului instanţei. Pe portal este trecută data de 13.10.2020.

La 16.10.2020 a fost pronunţată sentinţa pe fond, care se impune a fi anulată pentru motivele arătate.

3.2. Prin recursul formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Inspecţia Judiciară a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea contestaţiei formulate împotriva rezoluţiilor de clasare nr. x/2018 şi nr. x/2018.

În considerarea acestui motiv de nelegalitate, învederează faptul că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a apreciat că Inspecţia Judiciară nu a cercetat existenta unor indicii în privinţa abaterilor disciplinare presupus a fi săvârşite de domnul procuror B., cercetând existenţa unor indicii ale unor abateri disciplinare cu privire la care nu a fost învestită, săvârşite de doamnele judecător C. şi D..

De altfel, chiar prin întâmpinarea formulată, pe fondul cauzei s-a arătat faptul că, întrucât sesizarea petiţionarei viza aspecte privind activitatea procurorilor şi judecătorilor, în mod legal aceasta a fost înregistrată atât la Direcţia de inspecţie pentru procurori sub nr. x/2018, precum şi la Direcţia de inspecţie pentru judecători, sub nr. x/2018.

Pe cale de consecinţă, susţinerile instanţei de fond nu au niciun suport legal şi faptic, fiind fără putinţă de tăgadă că Inspecţia Judiciară a efectuat verificări prealabile în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, cu privire la toate aspectele invocate de petentă prin sesizarea formulată.

În ipoteza în care judecătorul fondului avea nelămuriri cu privire la verificările prealabile efectuate ca urmare a sesizării reclamantei, acesta avea posibilitatea, ca în baza rolului activ conferit de art. 22 C. proc. civ., să solicite completarea probatoriului cu înscrisurile ce au făcut obiectul dosarului nr. x/1066, situaţie în care ar fi constatat că pârâta a efectuat verificări şi cu privire la activitatea domnului procuror B..

În ceea ce priveşte rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. x/2018, învederează că aceasta a avut ca obiect sesizările petentei A., înregistrate la Inspecţia Judiciară la datele de 13.06.2018 şi 29.06.2018, prin care şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de instrumentare şi soluţionare a mai multor dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând totodată efectuarea de verificări faţă de domnul procuror B. în legătură cu participarea sa la judecarea cauzelor penale nr. 111/64/2018 şi nr. 140/64/2018.

Lucrarea a fost soluţionată de către inspectorul judiciar desemnat în condiţiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie.

Prin rezoluţia din data de 30 iulie 2020, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată şi republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârşirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, i republicată şi modificată.

Adresa de înaintare şi rezoluţia de clasare au fost comunicate petentului în data de 11 septembrie 2018, în conformitate cu dispoziţiile legale speciale în materie.

Verificările prealabile efectuate de inspectorul judiciar cu privire la modul de soluţionare a dosarelor nr. x/2016, nr. y/2017, nr. z/2017. nr. 468/P/2017 şi nr. 473/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Braşov nu au relevat indicii conform cărora procedura judiciară specifică urmăririi penale, efectuată în condiţiile prevăzute de art. 324 C. proc. pen. sau cea a soluţionării plângerilor împotriva actelor procurorului prevăzută de art. 336-339 C. proc. pen. s-ar fi desfăşurat cu nesocotirea dispoziţiior de drept material sau procesual incidente în cauză.

Criticile petentei au vizat pe de o parte fondul cauzelor penale menţionate, respectiv modul în care s-a realizat probaţiunea din dosarele nr. x/2016, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017 şi nr. 473/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi s-au adoptat soluţiile de clasare, precum şi de respingere a plângerilor formulate împotriva acestora de către procurorul ierarhic superior.

Conform art. 99 lit. i) teza I din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea îndatoririi de a se abţine, atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa.

Dispoziţiile art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a)-d), f şi alin. (2) C. proc. pen. reglementează cazurile de incompatibilitate în materie penală, situaţia invocată de petentă şi anume că, procurorul reclamat ar fi trebuit să se abţină de la participarea la judecarea cauzei nr. 140/64/2018 în condiţiile în care a participat şi la judecarea cauzei nr. 111/64/2018, ambele ale Curţii de Apel Braşov, neregăsindu-se în vreuna din ipotezele prevăzute de textul de lege anterior enunţat.

Totodată, s-a arătat de către inspectorul judiciar ca orice analiză a temeiniciei concluziilor formulate, în afara cadrului legal, ar constitui o atingere adusă principiului independenţei procurorului, cu excepţia situaţiei în care procurorul şî-ar fi exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, aspect ce nu a rezultat ca urmare a verificărilor efectuate.

În fine, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului declarat, casarea în parte a sentinţei nr. 966/16.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 şi rejudecând, respingerea în totalitate a cererii introductive, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă A. a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Inspecţia Judiciară, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat. În esenţă, recurenta-reclamantă a suţinut că prin recursul formulat, pârâta nu a indicat încheierile de amânare a pronunţării şi a indicat o altă hotărâre.

Recurenta-pârâta Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului formulat de reclamantă, invocată de recurenta-pârâta Inspecţia Judiciară prin întâmpinare, având în vedere că recurenta-reclamantă, deşi nu a invocat expres temeiul de drept, a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

2. Înalta Curte urmează să respingă şi excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtă, invocată de recurenta-reclamantă A., având în vedere că motivele de recurs invocate de pârâta Inspecţia Judiciară se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, numărul sentinţei recurate a fost corect indicat de către recurenta-pârâtă Inspecţia Judicară, iar recurarea încheierilor de amânare a pronunţării se realizează la cererea părţii interesate/iar formularea căii de atac împotriva încheierilor de amânare a pronunţării se

3. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate de recurenţi prin recursurile declarate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, în timp ce recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară este fondat, impunându-se casarea în parte a sentinţei, respingerea cererii de anulare a rezoluţiei Inspecţiei nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 şi înlăturarea dispoziţiei privind trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că reclamanta a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 13 septembrie 2018, precum şi a Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 04 octombrie 2018.

Prin sentinţa recurată a fost admisă acţiunea, anulată Rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 şi trimis dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei, înregistrată la Inspecţia Judiciară la 13.06.2018, în privinţa dlui procuror B.. Cererea privind anularea Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 5056/IJ/2335/DIJ din 4.10.2018 a fost respinsă.

4. Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă A., precum şi a dispoziţiilor legale incidente speţei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Recurenta-reclamantă a susţinut că nu a fost legal citată pentru termenul când a avut loc pronunţarea şi a mai invocat, în susţinerea căii de atac, lipsa de la dosar a încheierilor de amânare a pronunţării, nediscutarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate la termenul din 10.01.2020, neadministrarea probelor şi nemotivarea hotărârii atacate.

Contrar susţinerilor recurentei reclamantei, Înalta Curte constată că instanţa a rămas în pronunţare la termenul de judecată din data de 11.09.2020, potrivit încheierii de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din sentinţa nr. 966 din 16.10.2020, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 25.09.2020, 09.10.2020 şi 16.10.2020, iar reclamanta a fost citată legal pentru termenul din 11.09.2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de fond.

Pentru datele la care se amână pronunţarea, nu este reglementată citarea părţilor, iar soluţia a fost pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, cu respectarea dispoziţiilor art. 396 şi art. 402 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din 7 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că prin această încheiere s-a respins ca netimbrată cererea de recuzare formulată de reclamanta A.. Având în vedere că nu a fost depusă, în faţa instanţei de fond, taxa de timbru aferentă acestei cereri formulate, a fost anulată cererea de recuzare.

Recurenta-reclamantă nu a invocat critici concrete cu privire la această încheiere, iar în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la trimiterea spre soluţionare, pretins nelegală, spre completul imediat următor, a cererii de recuzare, aceasta s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată, potrivit cărora "Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie."

Referitor la criticile recurentei referitoare la lipsa de la dosar a încheierilor de amânare a pronunţării, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât la dosarul de fond se află încheierile de şedinţă din 11.09.2020 şi 25.09.2020, 9.10.2020, prin care s-a amânat pronunţarea la data de 25.09.2020, 9.10.2020, respectiv 16.10.2020.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la nepunerea în discuţie a excepţiei de neconstituţionalitate invocate la termenul din 10.01.2020, Înalta Curte constată că nu pot fi examinate în prezentul recurs. Instanţa de fond s-a pronunţat, asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin încheierea din data de 9.10.2020, împotriva acestei încheieri reclamanta a formulat recurs, respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1539/11.03.2021.

Înalta Curte va respinge ca nefondate şi criticile referitoare la nemotivarea sentinţei atacate, având în vedere că, verificând conţinutul sentinţei atacate, se constată că aceasta îndeplineşte exigenţele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Aspectele invocate de recurenta reclamantă nu sunt de natură a atrage nelegalitatea sentinţei, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată,

Celelalte susţineri invocate de recurenta-reclamantă, referitoare la informaţiile de pe portalul instanţei, precum şi la comunicarea citaţei, împreună cu notele scrise formulate de pârâtă, într-un plic care, în opinia recurentei-reclamante prezintă particularităţi, nu sunt veritabile critici de natură a atrage reformarea sentinţei sentinţei, ci simple aprecieri şi nemulţumiri ale recurentei cu privire la aspecte care nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

5. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate de pârâta Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, pentru considerentele şi în limitele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta A. a solicitat anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 13 septembrie 2018, precum şi a Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 04 octombrie 2018, iar prin sentinţa recurată a fost anulată Rezoluţia nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 şi a fost trimis dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrată la Inspecţia Judiciară la 13.06.2018 în privinţa dlui procuror B.. A fost respins cererea privind anularea Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 5056/IJ/2335/DIJ din 4.10.2018.

Prima instanţă a reţinut că, prin sesizarea adresată pârâtei Inspecţia Judiciară, înregistrată la 13.06.2018, reclamanta a solicitat cercetarea abaterilor disciplinare săvârşite de dl. procuror B. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prevăzute de art. 99 lit. i) teza I (nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie ca există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa) şi art. 99 lit. t) teza I (exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă) din Legea 303/2004.

A reţinut că, prin Rezoluţia nr. 4182/IJ/1928/DIJ/13.09.2018, pârâta a dispus clasarea sesizării privind pe doamnele judecător C. şi D., din cadrul Curţii de Apel Braşov, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, ca urmare a lipsei vreunui element care să releve săvârşirea de către doamnele judecător C. şi D. a vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.

A observat că prin sesizarea adresată pârâtei Inspecţia Judiciară, înregistrată la 13.06.2018, reclamanta nu a reclamat săvârşirea vreunei abateri disciplinare săvârşită de către doamnele judecător C. şi D., ci a solicitat cercetarea abaterilor disciplinare săvârşite de dl. procuror B. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, iar pârâta nu a cercetat existenţa unor indicii în privinţa abaterilor disciplinare săvârşite de domnul procuror B., ci existenţa unor indicii ale unor abateri disciplinare cu privire la care nu a fost învestită, săvârşite de doamnele judecător C. şi D.,

Pentru aceste motive, în baza art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, Curtea a anulat în parte Rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 şi a trimis dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrate la Inspecţia Judiciară la 13.06.2018 în privinţa domnului procuror B..

Înalta Curte, contrar celor reţinute de prima instanţă, constată că Inspecţia Judiciară a efectuat verificări prealabile, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, privind existenţa unor presupuse abateri disciplinare săvârşite de domnul procuror B..

Sesizările reclamantei au fost înregistrate la Direcţia de inspecţie pentru procurori, sub nr. x/2018, precum şi la Direcţia de inspecţie pentru judecători, sub nr. x/2018.

Prin Rezoluţia împotriva căreia reclamanta a formulat acţiunea soluţionată prin sentinţa recurată, nr. x/2018, din data de 13 septembrie 2018, s-a dispus clasarea sesizării privind pe doamnele judecător C. şi D., din cadrul Curţii de Apel Braşov, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

În ceea ce priveşte sesizările petentei A., înregistrate la Inspecţia Judiciară la datele de 13.06.2018 şi 29.06.2018, sub nr. de lucrare 4182/IJ/1066/DIP/2018, prin care aceasta şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de instrumentare şi soluţionare a mai multor dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând totodată efectuarea de verificări şi faţă de domnul procuror B. în legătură cu participarea sa la judecarea cauzelor penale nr. 111/64/2018 şi nr. 140/64/2018, Direcţia de inspecţie judiciară pentru Procurori a emis Rezoluţia din data de 30 iulie 2018.

Prin aceasta, s-a constatat că nu sunt evidenţiate date sau indicii din care să rezulte că, în instrumentarea dosarelor nr. x/2016, nr. y/2017, nr. z/2017. nr. 468/P/2017 şi nr. 473/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Braşov, de către procurorii de caz, sau cu ocazia soluţionării plângerilor ori cu prilejul participării procurorulu B. la judecarea cauzelor penale nr. 111/64/2018 şi nr. 140/64/2018, s-ar fi comis fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004. Pentru aceste motive, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârşirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată şi republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării. Recurenta pârâtă a depus la dosar adresa de comunicare a rezoluţiei, către petentă, la data de 11 septembrie 2018.

În mod greşit a reţinut instanţa de fond, în condiţiile în care acţiunea soluţionată prin sentinţa recurată a fost formulată de reclamantă împotriva Rezoluţiei emise la data de 13 septembrie 2018 în lucrarea nr. x/2018, prin care Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării privind pe doamnele judecător C. şi D. din cadrul Curţii de Apel Braşov, şi nu a fost contestată Rezoluţia din data de 30 iulie 2018 emisă de Direcţia de inspecţie judiciară pentru Procurori în lucrarea 4182/IJ/1066/DIP/2018, prin care s-a constatat că nu s-au conturat indiciile săvârşirii vreunei abateri disciplinare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de către domnul procuror B., faptul că pârâta nu a cercetat existenţa unor indicii în privinţa presupuselor abateri disciplinare săvârşite de domnul procuror B., ci existenţa unor indicii ale unor abateri disciplinare cu privire la care nu a fost învestită, săvârşite de doamnele judecător C. şi D..

Pe cale de consecinţă, contrar celor reţinute de către judecătorul fondului, activitatea de verificare fiind circumscrisă limitelor de competenţă conferite de Legea nr. 317/2004 şi de Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie. fiind contestată de reclamantă Rezoluţia emisă de Direcţia de inspecţie judiciară pentru Judecători la data de 13 septembrie 2018 în lucrarea nr. x/2018 şi nefiind contestată Rezoluţia din data de 30 iulie 2018 emisă de Direcţia de inspecţie judiciară pentru Procurori în lucrarea 4182/IJ/1066/DIP/2018, în mod greşit instanţa de fond a anulat în parte Rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 şi a trimis dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrate la Inspecţia Judiciară la 13.06.2018 în privinţa domnului procuror B., sesizare soluţionată prin Rezoluţia din data de 30 iulie 2018 emisă de Direcţia de inspecţie judiciară pentru Procurori în lucrarea 4182/IJ/1066/DIP/2018.

6. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. şi va admite recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de anulare a rezoluţiei Inspecţiei nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 şi va înlătura dispoziţia privind trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară, menţinând restul dispoziţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de reclamanta A., invocată de recurenta-pârâtă Inspecţia Judiciară.

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Inspecţia Judiciară, invocată de recurenta-reclamantă A..

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2020 şi a sentinţei nr. 966 din 16 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei nr. 966 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi în rejudecare, respinge cererea de anulare a rezoluţiei Inspecţiei nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 şi înlătură dispoziţia privind trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.