Annulment of judicial inspection resolutions challenged after bankruptcy administration revocation voids corporate representative capacity

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iulie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat desfiinţarea rezoluţiei Inspectorului-Sef al Inspecţiei Judiciare din data de 16.06.2020, nr. lucrare C20-722 şi a rezoluţiei de clasare nr. 185/A, nr. lucrare 19-5574 din data de 17 ianuarie 2020, emisă de Direcţia de inspecţie pentru judecători, precum şi trimiterea dosarului către Inspecţia judiciara în vederea completării verificărilor.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1433 din 21 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1433 din 21 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată şi recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs formulată în cauză de reclamanta A. S.R.L. a fost semnată de directorul general B., fiind depusă prin serviciul poştal, la data de 09 septembrie 2021.

La termenul de judecată din 22 martie 2023, Înalta Curte a constatat că, prin încheierea din 18 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei în privinţa recurentei-reclamante A. S.R.L., desemnând administrator judiciar provizoriu pe C.. Totodată, prin încheierea din 12 decembrie 2022, judecătorul sindic a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, dispunând ca activitatea societăţii să fie condusă integral de administratorul judiciar.

În raport de menţiunile din cuprinsul cererii de recurs şi de împrejurarea deschiderii procedurii insolvenţei şi ridicării dreptului de administrare, Înalta Curte a dispus citarea recurentei-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar C., la sediul acestuia din urmă, cu menţiunea ca administratorul judiciar să precizeze dacă îşi însuşeşte recursul declarat în cauză de partea pe care o reprezintă.

Prin adresa înaintată la dosarul instanţei de recurs la data de 12.04.2023, administratorul judiciar C. a învederat în mod expres că nu îşi însuşeşte recursul declarat de reclamantă în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, după deschiderea procedurii insolvenţei, citarea şi reprezentarea în litigiu a părţilor supuse procedurii se realizează potrivit legii speciale. În cazul de faţă, vor fi avute în vedere prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora atribuţiile manageriale privind debitorul supus procedurii insolvenţei se exercită de administratorul judiciar, precum şi dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 85/2014, care reglementează atribuţiile administratorului judiciar. Totodată, sunt incidente şi dispoziţiile art. 53 din aceeaşi lege, care reglementează situaţia ridicării dreptului debitorului de administrare a activităţii. Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că, după deschiderea procedurii generale a insolvenţei şi ridicarea dreptului de administrare, administratorul judiciar conduce activitatea persoanei juridice debitoare, deciziile luate în exercitarea activităţii fiind supuse controlului de oportunitate al comitetului creditorilor.

În cauză, recursul a fost declarat la data de 09 septembrie 2021, însă, ulterior acestui moment, societatea recurentă a intrat în insolvenţă şi i-a fost ridicat dreptul de administrare, astfel că reprezentarea sa în procedurile judiciare nu mai poate fi realizată prin organele de conducere statutare ori desemnate de acestea din urmă. Este necesar, aşadar, ca actele procesuale întocmite de aceste organe până la momentul intrării în insolvenţă să fie însuşite şi continuate de administratorul judiciar desemnat să realizeze procedura de insolvenţă, acesta fiind cel care reprezintă voinţa persoanei juridice la momentul soluţionării căii de atac. Or, în termenul acordat în acest sens conform art. 82 alin. (1) teza I C. proc. civ., administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic să reprezinte debitoarea nu şi-a însuşit recursul semnat de directorul general, manifestarea sa de voinţă fiind clară în sensul necontinuării demersului judiciar iniţiat de reclamantă.

În consecinţă, în raport de prevederile art. 82 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., pentru lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1433 din 21 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.