Scope of judicial review under Art. 444 CPC: refusal to complete judgment when action dismissed in totality precludes mandating registration in national driving license registry

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Direcţia Rutieră, Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti, I.P.J. Giurgiu - Serviciul Rutier şi Ministerul Public, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: suspendarea executării actului administrativ de autoritate constând în refuzul de a-i permite să susţină testarea şi să beneficieze de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de conduce potrivit art. 219-221 din H.G. nr. 1391/2006, adresa Direcţiei Rutiere nr. 337372/24.07.2017 si 3350358.08.2017, adresa Brigăzii Rutiere nr. x/20.07.2017; obligarea pârâţilor să procedeze la înregistrarea sa în evidenţele poliţiei rutiere - Registrul Naţional de evidenţă a permiselor de conducere - evidenţele poliţiei rutiere de la reşedinţa sa, să îi comunice cum figurează în prezent în aceste evidenţe, potrivit Legii nr. 677/2001 şi informaţiile solicitate IPJ Giurgiu prin cererea nr. x/9.06.2017; constatarea că dreptul său, potrivit Directivelor 2006/126/CE şi 2011/82/CE, de a beneficia de recunoaşterea permisului de conducere eliberat de autorităţile străine include, potrivit O.U.G. nr. 195/2002 şi H.G. nr. 1391/2006, şi dreptul de a beneficia de reducerea perioadei de suspendare, în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni români posesori de permise de conducere.

A solicitat instanţei ca, în cazul în care va achiesa la interpretarea pe care o dau pârâţii art. 219-221 din H.G. nr. 1391/2006, să facă aplicarea directă a directivelor menţionate, insuficient/incorect transpuse în legislaţia naţională, şi să admită primele 3 capete de cerere.

În cazul în care soluţionarea pricinii se va face după 7.09.2017, a solicitat să se constate încălcarea dreptului său, din motive de culpă în organizarea unui serviciu public şi să fie obligaţi pârâţii la despăgubiri (ne)patrimoniale pe care le-a evaluat astfel: 500.000 Euro (sau costul echivalent stabilit prin expertiză tehnică de specialitate) pentru crearea unei aplicaţii care să permită înregistrarea sa în evidenţele poliţiei rutiere (a solicitat ca prin această sumă să se creeze un fond special gestionat transparent de către pârâţi); 100.000 Euro despăgubiri materiale (pentru indemnizarea prejudiciului constând în ratarea unor oportunităţi de afaceri-prejudiciu indirect, în condiţiile art. 1385 alin. (4) C. civ.) şi 100.000 despăgubiri morale (pentru încălcarea demnităţii prin practici şi tratament administrativ neadecvat; în plus reputaţia sa a avut de suferit, fiind exclus, discriminat).

Prejudiciul nefiindu-i cunoscut în întregime, şi-a rezervat dreptul să îşi precizeze cererea pe parcursul judecăţii, inclusiv în condiţiile art. 1384 N. C. civ.

Reclamantul a mai solicitat publicarea hotărârii (integral) pe site-ul instituţiilor pârâte, pe prima pagină (timp de cel puţin 3 luni), precum şi în 3 cotidiane de circulaţie naţională, Monitorul Oficial şi în extras la 3 televiziuni cu acoperire naţională (pe cheltuiala pârâţilor).

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că Ministerul Public participă la judecată întrucât în discuţie este un interes public major (şi inegalitatea de tratament între cetăţenii cu permis de conducere naţional şi alţi cetăţeni cu permis eliberat de autorităţi străine), exclusiv în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 92 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârea care face obiectul cererii de completare de completare a dispozitivului sentinţei

Curtea de apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 4049 din 31 octombrie 2017, a respins excepţiile invocate de către pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Public şi, ope cale de conscinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a respins în rest acţiunea formulată de în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, Inspectoratul Judeţean De Poliţie Giurgiu, cu sediul în Giurgiu, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 4049/31.10.2017 în sensul soluţionării integrale a celui de-al doilea capăt de cerere al acţiunii prin care a solicitat obligarea pârâţilor să procedeze la înregistrarea sa în evidenţele poliţiei rutiere - Registrul Naţional de Evidenţă a permiselor de conducere - evidenţele poliţiei rutiere de la reşedinţa sa şi să îi comunice cum figurează în prezent în aceste evidenţe, potrivit Legii nr. 677/2001 şi informaţiile solicitate I.P.J. Giurgiu prin cererea nr. x/9.06.2017.

În motivarea cererii, a arătat că instanţa nu a soluţionat capătul de cerere privind obligarea pârâţilor de a-i comunica relaţiile potrivit Legii nr. 677/2001 şi informaţiile solicitate I.P.J. Giurgiu prin cererea nr. x/9.06.2017.

1.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 423 din 03.11.2020, a respins cererea de completare formulată de reclamantul A. a hotărârii nr. 4049/31.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 ce a avut ca obiect cererea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu, cu sediul în Giurgiu, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat a recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

A criticat recurentul- reclamant sentinţa atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Instanţa nu a soluţionat practic cu o justă motivare acest capăt de cerere privind obligarea pârâţilor de a comunica subsemnatului reclamant relaţiile potrivit Legii nr. 677/2001 şi informaţiile solicitate IPJ Giurgiu prin cererea nr. x/9.06.2017, precum şi capătul de cerere privind înregistrarea subsemnatului în evidenţele poliţiei rutiere-Registrul Naţional de evidenţă a permiselor de conducere. Această situaţie constituie cauza litigiului

Se arată de către recurent că instanţa nu a soluţionat niciuna din chestiunile litigioase implicate în cauză, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 16 şi art. 20 din Constituţie; art. 2 pct. 1 şi art. 12 din Pactul cu privire la drepturile civile şi politice (şi alte instrumente în materia drepturilor omului);Directivele 2006/126/CE şi 2011/82/CE şi alte reglementări de drept comunitar (în ceea ce priveşte aplicarea acestora şi culpa pârâţilor);-art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 219-221 din H.G. nr. 1391/2006.

În dezvoltarea celor menţionate anterior, recurentul arată că instanţa nu a lămurit astfel importante împrejurări de fapt-fiind totodată evident comportamentul birocratic al pârâţilor de a ascunde/a nu înfăţişa aceste mformaţii-de exemplu: dacă există o aplicaţie/dacă aplicaţia existentă permite înregistrarea reclamantului în evidenţele poliţiei rutiere de la reşedinţa sa din România; precizarea clară, expresă şi explicită a cauzele-juridice, tehnice sau de altă natură, suficient de detaliat şi furnizând informaţii pertinente de ce nu este posibilă înregistrarea reclamantului în evidenţele poliţiei rutiere de la reşedinţa mea din România. Care este instituţia care gestionează/trebuie să creeze această aplicaţie şi de ce nu a făcut-o până în prezent; dacă pârâţilor le revenea obligaţia de transpunere a Directivei 126/2000/CE până în anul 2014 şi de ce până la această dată nu exista o aplicaţie care să permită înregistrarea reclamantului; de ce cetăţenii cu permise eliberate de autorităţile străine nu pot beneficia de reducerea perioadei de suspendare în condiţii egale de tratament cu cetăţenii români şi ce au făcut pârâţii pentru remedierea acestei situaţii etc. Cererile de probe formulate pentru o cercetare judecătorească eficientă cel puţin cu privire Ia aceste aspecte au fost response (în momentul soluţionării fondului cauzei).

Se relevă in continuare că, deşi reclamant figureză în mod evident "înregistrat în evidenţele poliţiei rutiere" (ca şi contravenient, cu permisul suspendat) şi deşi nu a primit niciun răspuns cum figureză în bazele de date potrivit Legii nr. 677/2001 (în vigoare la momentul formulării acestor cereri), totuşi instanţa nu lămureşte această situaţie "paradoxală"-cum este posibil să "fiu înregistrat" şi în acelaşti timp "să nu fiu înregistrat" şi astfel să nu pot beneficia de prevederile legii privind reducerea perioadei de suspendare.

Sustine recurentul că, instanţa (practic) nu analizează interpretarea propusă de subsemnatul reclamant, nici interpretarea dată de pârâţi. Instanţa nu lămureşte ce se înţelege prin "înregistrarea în evidenţele poliţiei rutiere" şi ce ar trebui făcut (ce condiţii legale) trebuie îndeplinite pentru ca această înregistrare să aibă loc.

Consecinţele interpretării date de instanţă conduc la o inegalitate evidentă-iar instanţa, în mod grav, nu este preocupată sa sancţioneze această situaţie: întrucât permisul conducere al recurentului reclamant nu este eliberat de o autoritate din UE, atunci Directivele menţionate nu se aplică. Instanţa nu analizează şi alte instrumente internaţionale, acceptând tacit ca cetăţenii aflaţi în această situaţie să beneficieze de inegalitate de tratament cu cetăţenii români.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne- Direcţia Regim Permise de Conducere şi Inmatriculare a Vehiculelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră prin întâmpinările depuse au solicitatat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din12 mai 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul-reclamant sunt elemente care ţin de temeinicia acţiunii soluţinată de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile incidente în cauză.

Curtea de apel a reţinut că, prin sentinţa civilă a cărei completare se solicită, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi, de asemenea, a fost respinsă în rest acţiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehiculelor, Inspectoratul General Al Poliţiei Române, Direcţia a Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu, ca neîntemeiată.

A mai reţinut instanţa că, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive iar în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi ca neîntemeiată, instanţa neomiţând să soluţioneze vreun capăt de cerere cât timp acţiunea a fost respinsă în totalitate, constatându-se că nu s-a stabilit nelegalitatea unei practici administrative materializate prin emiterea unui act administrativ sau prin refuzul de soluţionare a unei cereri.

S-a mai reţinut că, în cauză pârâţii nu au obligaţia înregistrării reclamantului în Registrul Naţional de evidenţă a permiselor de conducere, astfel cum a solicitat acesta, cât timp nu deţine un document de acest tip eliberat de autorităţile române.

Un alt argument al Curţii de Apel Bucureşti in respingerea cererii a fost că, potrivit art. 83 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, "permisele de conducere naţionale eliberate de autorităţile prevăzute la alin. (1), precum şi cele a căror valabilitate este recunoscută de România în mod unilateral, deţinute de persoane care au domiciliul sau reşedinţa în România în sensul art. 231 alin. (2), pot fi preschimbate cu documente similare româneşti, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

De asemenea, art. 445 C. proc. civ. reţine că "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444", iar art. 446 reţine că "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea, sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea".

Înalta Curte constată că aceste dispoziţii nu au fost încălcate în cauză, sens în care nelegalitatea săvârşită de către instanţa de fond cu prilejul soluţionării cererii de completare a sentinţei formulată de către reclamant nu se impune a fi remediată prin admiterea recursului.

Astfel, referitor la hotărârea de primă instanţă, reclamantul a formulat cerere de completare dispozitiv în sensul că instanţa nu a soluţionat capătul de cerere privind obligarea pârâţilor de a-i comunica relaţiile potrivit Legii nr. 677/2001 şi informaţiile solicitate I.P.J. Giurgiu prin cererea nr. x/9.06.2017.

Pretinzând caracterul nelegal al soluţiei instanţei de fond care a respins cererea întrucât nu sunt întrunite dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, o greşită aplicare a prevederilor legale în materie.

Conform textului menţionat, astfel cum corect a reţinut curtea de apel, solicitarea recurentului nu se se încadrează în dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a omis să soluţioneze vreun capăt de cerere, în contextul în care soluţia dată asupra acţiunii este de respingere în totalitate, constatându-se că nu s-a stabilit nelegalitatea unei practici administrative materializate prin emiterea unui act administrativ sau prin refuzul de soluţionare a unei cereri.

Rezultă că, ceea ce se urmăreşte prin demersul recurentului nu se încadrează în dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., motiv pentru care soluţia recurată, de respingere a cererii formulate în afara condiţiilor procedurale, este legală.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, criticile deduse judecăţii se vădesc a fi nefondate, drept pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 423 din 03.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.