Extraordinary appeal rejected: mere typographical error in party name does not constitute material error under Art. 503(2)(2) CPC

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.03.2017 reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Administraţia Fondului Imobiliar, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să îi comunice o copie de pe actul administrativ nr. 16626/8.05.2014.

Prin sentinţa civilă nr. 4464/12.07.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.08.2017.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 3837 pronunţată în data de 20 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Imobiliar, având ca obiect "obligaţia de a face", ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva sentinţei anterior menţionate a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu solicitarea de casare a sentinţei atacate, întrucât aceasta cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

1.4. Prin decizia civilă nr. 4410 din 5 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3837 din 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, la data de 1 februarie 2023, recurenta - reclamantă A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei menţionate la pct. I.1.4., cu consecinţa rejudecării recursului promovat în cauză împotriva sentinţei civile nr. 3837 pronunţată în data de 20 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a invocat faptul că în partea introductivă a deciziei civile nr. 4410/2021, în cadrul referatului magistratului -asistent. s-ar fi consemnat faptul că Administraţia Fondului pentru Mediu a lipsit de la judecată.

În concret, faţă de împrejurarea că nu s-a judecat niciun moment în contradictoriu cu Administraţia Fondului Mediu ci cu Administraţia Fondului Imobiliar, recurenta - reclamantă A. a precizat că decizia în care s-a strecurat respectiva eroare materială este lovită de nulitate.

Îşi întemeiază aceste susţineri şi pe dispoziţiile art. 424 C. proc. civ., considerând că în mod intenţionat s-a omis a se menţiona numele părţii procesuale adverse deoarece s-ar fi ajuns la concluzia că judecata, în realitate, se efectua în contradictoriu cu o altă parte procesuală.

Faţă de cele anterior arătate, a menţionat că judecătorii au dat dovadă de rea-credinţă la soluţionarea cauzei în recurs şi a solicitat admiterea prezentei contestaţii în anulare aşa cum a fost formulată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Fondului Imobiliar, deşi legal citată cu copie a contestaţiei în anulare, nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (…) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

Referitor la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în doctrină şi jurisprudenţa instanţelor de judecată s-a reţinut că, acest motiv de contestaţie în anulare specială, vizează greşeli de fapt iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea a dispoziţiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural. În acest sens, cu titlul exemplificativ se impune a indica că au fost apreciate ca greşeli materiale: respingerea unui recurs ca tardiv în raport de data înregistrării la instanţă deşi din plicul ataşat rezultă că recursul a fost depus în termen la oficiul poştal, anularea recursului ca netimbrat deşi la dosar se afla ataşată dovada de achitare a taxei de timbru sau pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea, pronunţarea asupra legalităţii unei alte hotărâri, etc. .

Ccontestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

În speţă, contestatoarea a susţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, ca urmare a unei erori materiale a reţinut că judecata s-a efectuat în contradictoriu cu o altă parte procesuală pasivă diferită de cea indicată de contestatoare, respectiv cu Administraţia Fondului pentru Mediu în loc de Administraţia Fondului Imobiliar.

Contrar alegaţiilor contestatoarei, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare constată că instanţa de recurs a analizat motivul de casare formulat prin cererea de recurs, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în considerentele deciziei, fiind prezentate argumentele care au fundamentat soluţia de respingere a recursului, ca nefondat.

Aşadar, nu poate fi vorba de eroare materială la soluţionarea recursului, nefiind întrunită ipoteza textului procedural prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Or, prin cercetarea motivelor de casare, se înţelege analiza motivelor de recurs astfel cum au fost formulate de parte prin calea de atac declarată, eroarea materială de consemnare a numelui uneia dintre părţi neputând fi remediată pe calea prezentului demers procedural, partea având la dispoziţie prevederea legală a îndreptării erorii materiale. Prin urmare consemnarea eronată a numelui părţii intimate nu reprezintă în viziunea normei legale de a art. 502 alin. (2) pct. 2 o critică care să poată fi analizată în cadrul contestaţiei în anularea aşa cum tinde să acrediteze ideea contestatoarea.

În plus, se reţine că, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivul de casare, a înţeles să răspundă acestuia.

De altfel, din modul de redactare, dar şi din conţinutul motivelor contestaţiei în anulare, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri cu consecinţa rediscutării cauzei pentru că, în opinia sa, aceasta nu a fost bine soluţionată, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi Stanca Popescu c. România), ceea ce nu este cazul în speţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 4410 din 05 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2023.