Judicial bailiff's request to suspend disciplinary inspection reports and action inadmissible; appeal allowed and lower judgment set aside

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa şi înregistrată sub nr. x/01.09.2020 reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A. reprezentat prin executor judecătoresc A. din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună suspendarea executării următoarelor acte administrative: proiectul raportului de control înregistrat sub nr. x/2019; raportul de control înregistrat sub nr. x/2019 şi acţiunea disciplinară promovată de ministrul justiţiei, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Setinţa nr. 125 din 30.09.2020, a respins excepţia inadmisibilităţii.

Totodată, a respins ca nefondată cererea în contencios administrativ promovată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat a recurs pârâtul Ministerul Justiţiei întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi, in conscinţă, respingerea acţiunii formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., ca inadmisibilă.

A criticat recurentul-pârât sentinţa atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Raţionamentul primei instanţe este nu doar eronat, dar şi insuficient motivat, întrucât Curtea de Apel Constanţa a reţinut că prin actele criticate se statuează asupra existenţei unei abateri disciplinare, fără să ofere vreun argument în acest sens şi fără să motiveze pentru ce a înlăturat apărările pârâtului expuse în susţinerea excepţiei inadmisbilităţii.

În realitate, ţinând cont de dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti dar şi de cele ale art. 71-76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, actele criticate nu produc în sine efecte juridice, ci reprezintă anumite etape ale procedurii disciplinare, care se desfăşoară în faţa Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti şi se finalizează cu o hotărâre împotriva căreia se pot exercita căile legale de atac, la Comisa superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi ulterior la curtea de apel.

Astfel, raportul de control nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naştere, nu modifică şi nici nu stinge raporturi juridice, ci doar cuprinde anumite constatări ale organelor de control, care au stat la baza deciziei ministrului justiţiei de a formula sau nu acţiunea disciplinară.

Cu atât mai puţin proiectul raportului de control transmis în vederea fomulării eventualelor obiecţiuni ar putea avea caracterul unui act administrativ în accepţiunea Legii nr. 554/2004, fiind, după cum chiar numele arată, un simplu proiect.

Mai susţine recurentul că acţiunea disciplinară constituie mijlocul de sesizare a organismelor profesionale, neavând astfel caracterul unui act administrativ şi producând exclusiv acele efecte proprii derulării procedurii mai sus prezentate, însă nu produce nici un efect faţă de reclamant, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu acţiune în anulare în temeiul art. 7 din Legea nr. Legea nr. 554/2004, nici susceptibilă de suspendare în temeiul art. 14 al aceluiaşi act normativ.

În sens contrar concluziei la care a ajuns prima instanţă, arătăm că prin niciunul din actele criticate nu s-a statuat cu privire la existenţa unei abateri disciplinare, nefiind constatată existenţa sau inexistenţa vreunei abateri şi nici aplicată sau pusă în executare vreo sancţiune disciplinară, ci s-a formulat o propunere de efectuare a cercetării disciplinare prealabile, respectiv au fost făcute anumite constatări, în urma cărora s-a formulat acţiunea disciplinară, care la momentul redactării prezentului recurs urmează o procedură de judecată în faţa unui organ cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale - Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Constanţa - unde face obiectul dosarului nr. x/2020.

Relevă recurentul că argumentul primei instanţe, după care actele criticate sunt susceptibile a fi atacate cu acţiune în anulare în temeiul art. 7 din Legea nr. Legea nr. 554/2004, respectiv a căror suspendare a executării se poate solicita în temeiul art. 14 al aceluiaşi act normativ, echivalează cu posibilitatea instanţei de contencios administrativ de a pronunţa o soluţie prin care să întrerupă o procedură disciplinară în desfăşurare, ori chiar să împiedice demararea acesteia, de exemplu atunci când s-ar solicita şi s-ar dispune suspendarea numai a raportul de control, iar acţiunea disiciplinară nici nu ar mai putea fi promovată.

Or, executorul judecătoresc are posibilitatea de a-şi formula toate apărările pe care le consideră necesare împotriva acţiunii disciplinare şi de a critica pretinsele neregularităţi ale raportului de control şi ale cercetării prealabile în chiar procedura disciplinară, care se desfăşoară potrivit dispoziţiilor din legea specială, în faţa organismelor profesionale şi ulterior a instanţei de judecată.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Constanţa, considerând admsibilă solicitarea de suspendare formulată, a trecut la analizarea actelor criticate şi a susţinerilor reclamantului prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, acceptând implicit că putea dispune suspendarea executării cu privire la anumite etape ale procedurii disciplinare.

Mai mult, cu privire la rapoartele de control/de inspecţie, practica judecătorească a fost constantă în sensul că acestea nu constituie acte administrative de sine stătătoare, ci, eventual, au un caracter preparator, putând fi analizate odată cu actul care se întemeiază pe acestea.

În concluzie, recurentul a susţinut că având în vedere că actele atacate constituie doar anumite etape ale procedurii disciplinare, care însă nu au dat naştere, modificat sau stins un raport juridic, nefiind dispusă cu privire la executorul judecătoresc nici o măsură care să privească situaţia sa profesională, solicită admiterea excepţiei invocate şi respingerea cererii ca inadmisibilă.

1. 4. Apărările formulate în cauză

Legal citatat, intimatul- reclamant Biroul Executorului Judecătoresc A. nu a formulat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 ianuarie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, astfel că va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa atacată, va admire excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi, pe cale de consecinţă va respinge acţiunea formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., ca inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare.

Prin motivele de recurs, recurentul - pârât Ministerul Justiţiei a susţinut că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, cu referire explicită la faptul că raportul de control nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naştere, nu modifică şi nici nu stinge raporturi juridice, ci doar cuprinde anumite constatări ale organelor de control, care au stat la baza deciziei ministrului justiţiei de a formula sau nu acţiunea disciplinară.

Înalta Curte reţine că instanţa de judecată a fost învestită cu cererea de suspendare a proiectului raportului de control înregistrat sub nr. x/2019; raportul de control înregistrat sub nr. x/2019 şi acţiunea disciplinară promovată de ministrul justiţiei, până la pronunţarea instanţei de fond.

Pentru a confirma soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Curtea de apel a apreciat că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004 "act administrativ reprezintă- actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice". Actul administrativ, ca orice act juridic, reprezintă o manifestare de voinţă făcută în scopul de a produce efecte juridice.

Reţine instanţa că, înscrisurile a căror suspendare se solicită produc efecte juridice statuând asupra existenţei unei abateri disciplinare, astfel excepţia inadmisibilităţii nu este întemeiată şi va fi respinsă.

Înalta Curte îşi însuşeşte criticile pârâtului şi reţine că argumentul primei instanţe, după care actele criticate sunt susceptibile a fi atacate cu acţiune în anulare în temeiul art. 7 din Legea nr. Legea nr. 554/2004, respectiv a căror suspendare a executării se poate solicita în temeiul art. 14 al aceluiaşi act normativ, echivalează cu posibilitatea instanţei de contencios administrativ de a pronunţa o soluţie prin care să întrerupă o procedură disciplinară în desfăşurare, ori chiar să împiedice demararea acesteia, de exemplu atunci când s-ar solicita şi s-ar dispune suspendarea numai a raportul de control, iar acţiunea disiciplinară nici nu ar mai putea fi promovată.

Relevant, în context, este faptul că acţiunea disciplinară constituie mijlocul de sesizare a organismelor profesionale, neavând astfel caracterul unui act administrativ şi producând exclusiv acele efecte proprii derulării procedurii mai sus prezentate, însă nu produce nici un efect faţă de reclamant, nefiind astfel susceptibilă de a fi atacată cu acţiune în anulare în temeiul art. 7 din Legea nr. Legea nr. 554/2004, nici susceptibilă de suspendare în temeiul art. 14 al aceluiaşi act normativ.

Cu atât mai puţin, proiectul raportului de control transmis în vederea fomulării eventualelor obiecţiuni ar putea avea caracterul unui act administrativ în accepţiunea Legii nr. 554/2004, fiind, după cum chiar numele arată, un simplu proiect.

Or, contrar concluziei la care a ajuns prima instanţă, prin niciunul din actele criticate nu s-a statuat cu privire la existenţa unei abateri disciplinare, nefiind constatată existenţa sau inexistenţa vreunei abateri şi nici aplicată sau pusă în executare vreo sancţiune disciplinară, ci s-a formulat o propunere de efectuare a cercetării disciplinare prealabile, respectiv au fost făcute anumite constatări, în urma cărora s-a formulat acţiunea disciplinară, care la momentul redactării prezentului recurs urmează o procedură de judecată în faţa unui organ cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale - Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Constanţa - unde face obiectul dosarului nr. x/2020.

Ca atare, raportul de control nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naştere, nu modifică şi nici nu stinge raporturi juridice, ci doar cuprinde anumite constatări ale organelor de control, care au stat la baza deciziei ministrului justiţiei de a formula sau nu acţiunea disciplinară.

Or, având în vedere că actele atacate constituie doar anumite etape ale procedurii disciplinare, care însă nu au dat naştere, modificat sau stins un raport juridic, nefiind dispusă cu privire la executorul judecătoresc nicio măsură care să privească situaţia sa profesională, prima instanţă în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

Prin urmare, critica subsumată dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este întemeiată şi va conduce la casarea sentinţei atacate.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa atacată, va admire excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi, pe cale de consecinţă. va respinge acţiunea formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 125 din 30.09.2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.