Judicial Inspectorate response to dismissal resolution upheld; criminal liability claim inadmissible in administrative proceedings

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat plângere împotriva dispoziţiei inspectorului judiciar şef B. în dosarul x şi în dosarul y şi a solicitat instanţei să dispună măsurile legale pentru a fi înlăturat din funcţie şi trimis in judecată Inspectorul Sef al Inspecţiei Judiciare pentru exercitarea cu rea credinţă a îndatoririlor de serviciu, constituindu-se şi parte civilă cu suma de 1.000.000 RON.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 941 din 12.10.2020, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect plângere împotriva dispoziţiei Inspectorului judiciar şef în dosarele x şi y, ca neîntemeiată.

A admis excepţia de inadmisibilitate în privinţa capătului de cerere având ca obiect tragerea la răspundere a inspectorului judiciar sef şi constituirea ca parte civilă şi a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil .

Totodată, a respins în rest cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prevede la art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004, republicată care reglementează procedura plângerii adresate inspectorului-şef împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art, 45 alin. (4), inclusiv soluţiile care pot fi dispuse şi modalitatea/termenul de contestare la instanţă.

Faţă de acestea a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În continuare, recurentul expune nemulţumiri vizând dosarele în care aceasta a avut calitatea de parte, criticând modul de soluţionare a unor cereri, administrarea probatoriului şi soluţiile pronunţate în cauzele respective.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind în esenţă că hotărârea instanţei de fond este motivată şi dată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în speţă.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 ianuxrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Astfel, mai întâi, trebuie spus că aşa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanţei de recurs doar examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanţa de fond, şi, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situaţiei de fapt.

Totodată, este de observat că, în motivarea recursului, recurentul-reclamant nu invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia dată de instanţa de fond, fără a arăta care sunt argumentele juridice pentru care apreciază că instanţa a pronunţat o soluţie care este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, adică nu a criticat soluţia instanţei de apel sub aspectul considerentelor prezentate în cuprinsul sentinţei şi care au condus la soluţia contestată.

Verificând sentinţa recurată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, vizând modalitatea de soluţionare a cererii adresate pârâtei, Înalta Curte reţine următoarele:

Este de necontestat că, prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor inspectorului şef din dosarul nr. x şi din dosarul y, solicitând instanţei să dispună măsurile legale pentru a fi înlăturat din funcţie şi trimis în judecată inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare pentru exercitarea cu rea-credinţă a îndatoririlor de serviciu, constituindu-se şi parte civilă cu suma de 1.000.000 RON.

Curtea a avut în vedere împrejurare că reclamantul a înaintat la Consiliul Superior al Magistraturii plângeri prin care a contestat legalitatea rezoluţiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 şi nr. 4276/A/10.12.2019.

Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile art. 61 O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, a redirecţionat plângerile formulate de reclamant către Inspecţia Judiciară, iar aici au fost înregistrate în mod greşit ca petiţii la Biroul Relaţii cu Publicul, primind numerele de înregistrate x şi y.

În aceste împrejurări, Curtea de apel a constată că Biroul Relaţii cu Publicul a soluţionat cele două plângeri din perspectiv O.G. nr. 27/2002 privind soluţionarea petiţiilor, respectiv a comunicat reclamantului care este calea procedurală pe care o poate urma o parte care este nemulţumită de rezoluţia de clasare emisă de Inspecţia Judiciară şi de rezoluţia inspectorului-sef prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, conform art. 451 alin. (3) Legea nr. 317/2004.

Ulterior, raportat la conţinutul plângerilor formulate de reclamant, acestea au fost înregistrate în cadrul Inspecţiei Judiciare ca plângeri prealabile împotriva rezoluţiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 şi nr. 4276/A/10.12.2019, soluţia pe fondul plângerilor urmând a fi formulată de inspectorul şef, potrivit art. 451 alin. (1) şi (2) Legea nr. 317/2004.

În ceea ce priveşte asupra excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect plângere împotriva dispoziţiei Inspectorului judiciar şef în dosarele P 20-8918 şi y, instanţa a reţinut în mod corect că adresele contestate cuprind răspunsul la plângerile adresate de reclamant şi calificate de pârâtă iniţial ca "petiţii" în sensul O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluţionare a petiţiilor, iar potrivit art. 8 din Legea 554/204(dreptul comun în materia contenciosului administrativ) partea care se consideră vătămată prin răspunsul formulat de autoritatea publică la cererea formulată, poate formula acţiune în faţa instanţei de contencios administrativ.

În acest context Curtea a reţinut că, din punct de vedere procedural, cererea reclamantului de contestare a adreselor de răspuns P 20-8918 şi y este admisibilă, astfel încât excepţia invocată apare ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte răspunsurile formulate de pârâtă prin adresele nr. x din 02.03.2020 şi nr. y din 02.03.2020, intanţa a reţinut că acestea corespund exigenţelor O.G. nr. 27/2002 şi nu se impune cenzurarea acestora, soluţionarea pe fondul plângerilor urmând a fi efectuată de inspectorul-şef conform art. 451 alin. (1) şi (2) Legea nr. 317/2004.

Astfel, aşa cum s-a menţionat anterior, reclamantul a înaintat la Consiliul Superior al Magistraturii două plângeri prin care a contestat legalitatea rezoluţiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 şi nr. 4276/A/10.12.2019.

Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile art. 61 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, a redirecţionat plângerile formulate de reclamant către Inspecţia Judiciară, iar aici au fost înregistrate iniţial ca petiţii" la Biroul Relaţii cu Publicul, primind numerele de înregistrare x şi y. Biroul Relaţii cu Publicul a soluţionat cele două plângeri din perspectiv O.G. nr. 27/2002 privind soluţionarea petiţiilor, respectiv a comunicat reclamantului care este calea procedurală pe căFe^cT poate urma o parte care este nemulţumită de rezoluţia de clasare emisă de Inspecţia Judiciară şi de rezoluţia inspectorului-şef prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, conform art. 451 alin. (3) Legea nr. 317/2004, republicată.

Ulterior, raportat la conţinutul plângerilor formulate, acestea au fost înregistrate în cadrul Inspecţiei Judiciare ca plângeri prealabile împotriva rezoluţiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 şi nr. 4276/A/10.12.2019, soluţia pe fond urmând a fi comunicată de inspectorul-şef, potrivit art. 451 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Cu aceste argumente, Curtea în mod corect a reţinut că răspunsurile formulate de Inspecţia Judiciară prin adresele nr. x din 02.03.2020 şi nr. y din 02.03.2020 corespund exigenţelor O.G. nr. 27/2002, soluţionarea pe fondul plângerilor urmând a fi efectuată de inspectorul-şef conform art. 451 alin. (1) şi (2) Legea nr. 317/2004, republicată.

Asupra capătului de cerere având ca obiect tragerea la răspundere a inspectorului-şef şi constituirea ca parte civilă, Curtea în mod justificat a reţinut că este inadmisibil, având în vedere că stabilirea răspunderii penale a unei persoane, şî implicit stabilirea răspunderii civile a acesteia prin raportare la eventuala infracţiune săvârşită, se poate realiza doar în cadrul unui proces penal conform dispoziţiilor C. proc. pen., iar nu în cadrul unei acţiuni formulate în faţa unei instanţe de contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Este de menţionat că art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită; violarea unor principii generale de drept.

Instanţa de control judiciar reţine că din interpretarea textelor de lege aplicabile rezultă că instanţa de judecată nu efectuează ea însăşi o procedură disciplinară, neputând analiza dacă faptele imputate atrag sau nu o răspundere disciplinară a magistratului.

Instanţa de judecată este chemată să analizeze exclusiv legalitatea actului administrativ contestat, în condiţiile Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că, în raport cu elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate.

Conform art. 97 din Legea nr. 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac."

Totodată, potrivit prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004 "constituie abatere disciplinară:

t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. Sancţiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală."

Înalta Curte arată că regimul juridic al soluţionării petiţiilor adresate unei autorităţi sau instituţii publice este reglementat de O.G. nr. 27/2002.

Biroul Relaţii cu Publicul a soluţionat cele două plângeri din perspectiva O.G. nr. 27/2002 privind soluţionarea petiţiilor, respectiv a comunicat reclamantului care este calea procedurală pe care o poate urma o parte care este nemulţumită de rezoluţia de clasare emisă de Inspecţia Judiciară şi de rezoluţia inspectorului-şef prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, conform art. 451 alin. (3) Legea nr. 317/2004, republicată.

Ulterior, raportat la conţinutul plângerilor formulate, acestea au fost înregistrate în cadrul Inspecţiei Judiciare ca plângeri prealabile împotriva rezoluţiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 şi nr. 4276/A/10.12.2019, soluţia pe fond urmând a fi comunicată de inspectorul-şef, potrivit art. 451 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Cu aceste argumente, Curtea în mod corect a reţinut că răspunsurile formulate de Inspecţia Judiciară prin adresele nr. x din 02.03.2020 şi nr. y din 02.03.2020 corespund exigenţelor O.G. nr. 27/2002, soluţionarea pe fondul plângerilor urmând a fi efectuată de inspectorul-şef conform art. 451 alin. (1) şi (2) Legea nr. 317/2004, republicată.

În concluzie, în mod corect a punctat judecătorul fondului că este neîntemeiat fondul cererii reprezentat de anularea adreselor de răspuns x din 02.03.2020 şi y din 02.03.2020. Reclamantul a înaintat la Consiliul Superior al Magistraturii două plângeri prin care a contestat legalitatea rezoluţiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 şi nr. 4276/A/10.12.2019.

Nu în ultimul rând, asupra capătului de cerere având ca obiect tragerea la răspundere a inspectorului-şef şi constituirea ca parte civilă, Curtea în mod justificat a reţinut că este inadmisibil, având în vedere că stabilirea răspunderii penale a unei persoane, şî implicit stabilirea răspunderii civile a acesteia prin raportare la eventuala infracţiune săvârşită, se poate realiza doar în cadrul unui proces penal conform dispoziţiilor C. proc. pen., iar nu în cadrul unei acţiuni formulate în faţa unei instanţe de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că susţinerile reclamantului nu au relevanţa atribuită prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 941 din 12.10.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.