Challenge to CSM recruitment regulation excluding justice auditor service from promotion seniority; non-retroactivity of civil law and prohibition of discrimination

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus la data de 19.12.2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 681 din 23.07.2019 a secţiei pentru procurori a CSM privind aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie, cu privire la art. 5 alin. (1) teza 1 şi art. 5 alin. (2) şi, pe cale de consecinţă, să dispună emiterea unui act administrativ prin care să completeze regulamentul mai sus amintit, cu menţiunea că la concursurile pentru funcţii de execuţie aferente gradului de parchet de pe lângă tribunal, pot participa şi magistraţii care îndeplineau la momentul intrării în vigoare a Legii 242/2018, o vechime de 5 ani în funcţia de judecător sau procuror şi că la calcularea condiţiei minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare în funcţiile de execuţie se ia în considerare perioada în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie.

1.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 54/CA/2020-PI din 22.06.2020, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecatăasfel cum a fost formulată.

Au criticat recurenţii reclamanţi sentinţa atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Consideră recurenţii că, în temeiul art. 44 alin. (1) lit. a) prin raportare la art. 17 alin. (5), din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară Legii 242/2018, au dobândit dreptul de a participa la concursul de promovare, pentru obţinerea gradului profesional de procuror la parchetul de pe lângă tribunal, contrat celor reţinute de către instanţa de fond .

Afirmă recurenţii că, faţă de aspectul anterior menţionat, având în vedere că au îndeplinit aceste condiţii din data de 07.10.2018, înainte de întărea în vigoare a Legii 242/2018, fapt recunoscut de pârât, prin adresele nr. x/2019, conform cărora, la data de 10.10.2018, deci cu 8 zile înainte de intrarea în vigoare a legii de modificare, recurrnţii aveau o vechime în magistratură de 5 ani şi 9 zile.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că norma în vigoare la data de 10.10.2018, prevedea o vechime minimă de 5 ani în funcţia de procuror, fiind luată în considerare şi perioada în care au avut calitatea de auditor de justiţie, consideră că au dobândit acest drept, iar intervenţia ulterioară, prin modificarea regulamentului de concurs, face posibilă prezenţa a două situaţii juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, astfel încât apciază că în mod greşit a fost prevăzută în regulamentul de concurs aplicarea noilor reglementări acestor situaţii şi pe cale de consecinţă, ne-a fost respinsă participarea la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie din data de 20 octombrie 2019, legea noua neputând fi aplicată în astfel de situaţii.

In concret, recurenţii susţin, identificarea celor două astfel de situaţii realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi. În primul rând, absolvirea INM-ului, pe care recurenţii au obţinut-o în a nul 2015, şi care, în temeiul art. 17 alin. (5), din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară Legii 242/2018, a produs efecte definitive, care nu mai pot fi afectate prin modificări legislative ulterioare, respectiv recunoaşterea acestei perioade care vechime în magistratură, inclusiv pentru participarea la concursurile de promovare, atât vreme cât, la momentul resj ectiv, legea nu prevedea nicîo menţiune în sensul că vechimea în funcţia de auditor de just: ţie nu constituie vechime în vederea promovării procurorului.

În al doilea rând, cealaltă situaţie reprezintă îndeplinirea, cu începere din data de 07.10.2018, cu luarea în considerare a perioadei petrecute ca auditor de justiţie în cadrul INM, a vechii în magistratură necesare, de 5 ani de zile, pentru participarea la examenul de promovare pentru gradul profesional de procuror la parchetul de pe lângă tribunal, înainte de modificarea legii, intrată în vigoare în data de 18.10.2018.

Se relevă în continuare că diversele variante de reglementare, prin Legea nr. 303/2004, a efectelor produse de actele, faptele şi situaţiile juridice referitoare la cariera de judecător au caracterul unor legi civile succesive, prin urmare principiul tempus regit actum şi regulile de aplicare a legii civile în timp trebuie să îşi găsească pe deplin aplicabilitatea şi în cazul dispoziţiilor privind promovarea judecătorilor.

Regula neretroactivităţii legii civile noi, enunţată prin art. 6 alin. (1) C. civ., ca o reflectare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, se opune aplicării legii noi situaţiilor juridice definitiv formate, respectiv constituite, modificate sau stinse şi efectelor pe care acestea le-au produs înainte de intrarea sa în vigoare (facta praeterita), cum este dobândirea dreptului de a participa la concursul de promovare sau dreptului de a avea recunoscută ca vechime în magistratură a perioadei petrecute ca auditor în justiţie, ca urmare a absolvirii INM.

In conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) C. civ., în ceea ce priveşte promovarea procurorilor, faptul juridic al îndeplinirii vechimii de 5 ani în funcţia de procuror pentru dobândirea gradului profesional de procuror ia parchetul de pe lângă tribunal, produs înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu poate genera alt efect decât cel prevăzut în legea în vigoare la data producerii acestuia, respectiv dobândirea unei vocaţii concrete pentru promovare prin concurs.

De asemenea, invocând adresa nr. x/2019 prin care pârâtul recunoştea, la data de 10.10.2018, cu 8 zile înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 242/2018 de modificare a Legii nr. 303/2004, că recurenţii aveau o vechime în magistratură de 5 ani şi 9 zile, precum şi faptul că norma în vigoare la data de 10.10.2018 prevedea o vechime minimă de 5 ani în funcţia de procuror pentru a putea participa la concursul de promovare, fiind luată în considerare şi perioada în care au avut calitatea de auditori de justiţie, recurenţii au susţinut că au dobândit dreptul de a participa la concursul pentru funcţii de execuţie aferente gradului de parchet de pe lângă tribunal anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 242/2018. Atâta timp cât absolvirea Institutului Naţional al Magistraturii s-a realizat în anul 2015, când legea recunoaşte această perioadă ca fiind vechime în magistratură, inclusiv pentru participarea la concursurile de promovare, iar condiţia vechimii în magistratură de 5 ani, calculată cu luarea în considerare a perioadei în care au fost auditori de justiţie, potrivit dispoziţiilor în vigoare la data de 07.10.2018, era îndeplinită anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 242/2018, consideră recurenţii că legea noua nu putea fi aplicată în astfel de situaţii realizate în întregime anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 242/2018.

A fost invocat principiul neretroactivităţii legii civile noi, enunţat prin art. 6 alin. (1) C. civ., ca o reflectare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, principiu ce se opune aplicării legii noi situaţiilor juridice definitiv formate, respectiv constituite, modificate sau stinse şi efectelor pe care acestea le-au produs înainte de intrarea sa în vigoare (facta praeterita), cum este dobândirea dreptului de a participa la concursul de promovare sau a dreptului de a avea recunoscută ca vechime în magistratură şi perioada petrecută ca auditor în justiţie.

Au precizat recurenţii că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din C. civ., faptul juridic al îndeplinirii vechimii de 5 ani în funcţia de procuror pentru dobândirea gradului profesional de procuror la parchetul de pe lângă tribunal, produs înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu poate genera alt efect decât cel prevăzut în legea în vigoare la data producerii acestuia, respectiv dobândirea unei vocaţii concrete pentru promovare prin concurs, după cum nici absolvirea INM-ului, produsă înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu poate genera alt efect decât cel prevăzut în legea în vigoare la data producerii acestuia, respectiv considerarea acestei perioade ca vechime în magistratură.

Or, faţă de cele arătate mai sus şi în lipsa unor norme tranzitorii speciale referitoare la vechimea necesară promovării procurorilor, consideră recurenţii că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile generale privind aplicarea legii civile în timp, respectiv art. 6 alin. (1) şi alin. (2) din C. civ., noua lege neputând afecta situaţiile juridice definitiv formate (constituite, modificate sau stinse) şi nici efectele produse de acestea înainte de intrarea sa în vigoare.

În consecinţă, apreciază recurenţii că Regulamentul de concurs ar fi trebuit să prevadă pentru situaţia magistraţilor care îndeplineau condiţiile de vechime la data adoptării noii legi, aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 303/2004 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, raportându-se astfel la toate actele normative de nivel superior iar nu doar la Legea nr. 303/2004 cum a avut în vedere prima instanţă.

Recurenţii au invocat şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 974/2017 prin care au fost avizate negativ propunerile de modificare a legilor justiţiei, precum şi considerentele Deciziei CCR nr. 436/08.07.2014.

Conchid recurenţii, în sesnul că îndeplinirea vechimii necesare pentru participarea la concursul de promovare pe loc şi absolvirea INM, anterioare modificării Legii nr. 303/2004, din data de 18.10.2018, reprezintă facta praeterita din perspectiva conflictului de legi civile în timp, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, a protocolului 12 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie referitoare la aplicarea cu prioritate a reglementărilor internaţionale, dacă există neconcordanţă între acestea şi legile interne, solicitând aplicarea directă a dreptului european în vederea admiterii acţiunii formulate.

1. 4. Apărările formulate în cauză

Intimatul- pârât Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că prin recursul declarat s-au reluat criticile din fond.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 5 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenţii-reclamanţi sunt elemente care ţin de temeinicia admiterii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând că, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond nu a interpretat greşit dispoziţiile incidente în cauză.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Recurenţii-reclamanţi au reiterat, prin cererea de recurs, nemulţumirile supuse deja controlului judiciar anterior, referitoare la faptul că Hotărârea nr. 681 din 23.07.2019 a secţiei pentru procurori, cu privire la art. 5 alin. (1) teza I şi a art. 5 alin. (2) este nelegală, fiind adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din C. civ., art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, protocolul 12 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universală a drepturilor Omului şi art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice pe care curtea de apel le-a examinat în cadrul unui silogism judiciar expus corect şi detaliat, fiind stabilită situaţia de fapt pe baza aprecierii probatoriului administrat şi aplicate normele de drept substanţial incidente, cu consecinţa neidentificării neconcordanţei între actul atacat şi legislaţia primară, precizându-se că, controlul de legalitate exercitat de către instanţă se limitează la verificarea eventualei contrarietăţi dintre două categorii de reglementări, în speţă regulament şi lege organică.

Astfel, este de necontestat că, reclamantţii s-au înscris la concursul de promovare pe loc a procurorilor care a avut loc la data de 20.10.2019.

La data de 30.09.2019 a fost publicat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, tabelul privind candidaţii procurori participanţi la concursul de promovare p.e loc în funcţii de:.execuţie din data de 20.10.2019, reclamanţii fiind declaraţi respinşi ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de vechime. Motivul respingerii cererii de înscriere la concurs a fost că reclamanţii nu îndeplinesc condiţiile de vechime pentru promovare, vechime calculata conform dispoziţiilor art. 44 din Legea 303/2004 în forma în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 681 din 23.07.2019.

Prin Hotărârea nr. 681 din 23.07.2019 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie.

Hotărârea reglementează procedura de promovare în funcţii de execuţie a procurorilor, fiind emisă în aplicarea dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, art. 5 alin. (1) teza 1 hotărâre stabileşte că, "pot participa la concursul de promovare pe loc, în gradul profesional imediat superior, procurorii care îndeplinesc la data expirării perioadei de înscriere la concurs condiţiile de vechime prev. de art. 44 alin. (1) din Legea 2303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată şi cu completările ulterioare..." (modificată prin Legea 242/2018) iar art. 5 alin. (2) stabileşte că, "La calcularea condiţiei minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare nu se ia în considerare perioada în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie" (modificată prin Legea 242/2018).

Este de observat că, prima instanţă a analizat legalitatea normelor regulamentare contestate de recurenţii-reclamanţi atât prin prisma dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 303/2004 - forma în vigoare la momentul adoptării Hotărârii nr. 681/23.07.2019 a secţiei pentru procurori, cât şi prin raportare la principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de dispoziţiile art. 6 din C. civ. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Totodată, principalul argument al recurenţilor - reclamanţi constă în esenţă în pretinsul caracter retroactiv al modificărilor aduse art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin Legea nr. 242/2018, având drept consecinţă, în opinia acestora, afectarea perioadei de vechime recunoscută ca împlinită de legea veche şi implicit afectarea dreptului (vocaţiei) câştigat în condiţiile acesteia.

Textul anterior citat, în reglementarea sa actuală, aşa cum bine a punctatat instanţa fondului, stabileşte condiţiile legale de participare a judecătorilor şi procurorilor la concursul de promovare într-o funcţie de execuţie, pentru instanţele şi parchetele superioare.

Având în vedere caracterul de imediată aplicare a dispoziţiilor redate (neexistând prevederi tranzitorii cu privire la aspectele semnalate de reclamanţi), de la momentul intrării în vigoare a legii, acestea sunt noile condiţii de vechime în vederea participării la concursurile de promovare în funcţii de execuţie, vechimi ce trebuie îndeplinite la data înscrierii la concurs.

Contrar susţinerilor recurenţilor, prima instanţă nu a aplicat greşit dispoziţiile legale ce reglementează principiul neretroactivităţii legii civile. Normele regulamentare contestate au fost emise în aplicarea dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii ce reglementează - condiţiile de participare la concursul de promovare, printre care şi condiţia referitoare la vechimea minimă în magistratură pentru participarea la examenul de promovare în funcţii de execuţie aferent gradului de parchet de pe lângă tribunal şi neluarea în considerare, la calcularea acestei vechimi minime, a perioadei în care magistratul a avut calitatea de auditor de justiţie.

Dispoziţiile regulamentare contestate au acelaşi conţinut ca si dispoziţiile legale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 - forma în vigoare la momentul aprobării Regulamentului de concurs, iar din contextul cadrului legislativ actual nu se poate reţine o aplicare retroactivă a acestor prevederi sub aspectul condiţiei minime de vechime şi a neluării în considerare la calcularea acestei vechimi minime a perioadei în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiţie.

Împrejurarea că anterior modificărilor aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 242/2018, intrată în vigoare la data de 18.10.2018, condiţia minimă de vechime pentru promovarea la parchetul de pe lângă tribunal era de 5 ani vechime în funcţie, cu luarea în calcul şi a perioadei în care magistratul a avut calitatea de auditor de justiţie, nu conduce la concluzia că s-a făcut o aplicare retroactivă a legii prin reglementările contestate cuprinse în Hotărârea nr. 681/23.07.2019 a secţiei pentru procurori.

Fiind vorba de opţiunea legiuitorului de a reglementa condiţiile necesare în vederea participării la concursul de promovare, condiţii care se aplică doar concursurilor de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie organizate şi desfăşurate ulterior intrării în vigoare a modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 242/2018, îndeplinirea condiţiei minime de vechime prevăzută de Legea nr. 303/2004 în forma anterioară datei de 18.10.2018 nu reprezintă. din perspectiva conflictului de legi civile în timp, facta praeterita.

Mai mult decât atât, situaţia din speţă nu este similară cu cea avută în vedere la pronunţarea Deciziei CCR nr. 436/08.07.2014 prin care s-a constatat că sintagma "nu au fost niciodată sancţionaţi disciplinar" este constituţională în măsura în care dispune numai cu privire la abaterile disciplinare săvârşite după intrarea în vigoare a Legii 303/2004, câci abaterea disciplinară săvârşită anterior apariţiei unei dispoziţii legale reprezintă, din perspectiva conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv.

Or, în speţă, aşa cum am menţionat mai sus, împlinirea unei vechimi de minim 5 ani în magistratură, prin luarea în calcul şi a perioadei în care magistratul a fost auditor de justiţie, vechime ce reprezenta o condiţie minimă prevăzută de Legea nr. 303/2004 în forma anterioară datei de 18.10.2018 pentru participarea la un concurs de promovare în funcţie, nu reprezintă, din perspectiva conflictului de legi civile în timp, fada praeterita, căci prin modificarea condiţiilor de participare la un concurs de promovare sub aspectul cerinţelor de vechime nu se aduce atingere dreptului magistratului la promovare, ci doar se amână exerciţiul acestui drept până la îndeplinirea vechimilor prevăzute de lega în vigoare la momentul participării la concursul de promovare.

Referitor la criticile recurenţilor prin care aceştia au susţinut aplicarea greşită de către prima instanţă a reglementărilor internaţionale referitoare la interzicerea discriminării (art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, a protocolului 12 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice), nu pot fi primite .

Înalta Curte constată că actele atacate au fost emise cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale care au modificat condiţiile de înscriere la concurs, în vigoare la data organizării concursului, în acord cu prevederile art. 108 din Legea nr. 303/2004 în actuala sa reglementare, care prevăd că "Dispoziţiile prezentei legi sunt de imediată aplicare. Termenele de opţiune prevăzute de prezenta lege încep să curgă de la data intrării sale în vigoare", fiind fără relevanţă situaţia celorlalţi colegi din promoţia INM - 2014.

Analiza cerinţei de îndeplinire a vechimii reclamanţilor s-a efectuat de către Comisia de organizare a concursului, în mod corect, prin raportare la cerinţele modificate de participare la concursul de promovare (10 ani de vechime efectivă în magistratură, în loc de 5 ani) cerinţă care se aplică tuturor persoanelor care se înscriu la concursul organizat în data 20.10.2019.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1-3) din O.G. nr. 137/2004 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, "(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute Ia alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare".

În baza dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2004 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situaţii identice, similare sau analoge în care se află două sau mai multe persoane, faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim şi fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate şi necesare.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a statuat că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situaţii diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferit. Curtea Constituţională a statuat că că instanţele judecătoreşti, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu pot constata existenţa unor fapte de discriminare derivate din aplicarea legii, fără a se încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

Instanţa apreciază că adoptarea unei dispoziţii legale noi referitoare la calculul vechimii necesare în vederea înscrierii la examenul de promovare nu poate fi asimilată unei prevederi, unui criteriu sau unei practici care să dezavantajeze anumite persoane, mai ales că aceasta se aplică în egala măsură tuturor magistraţilor ce formulează cereri de înscriere la examenul de promovare în funcţii de execuţie.

Prin urmare, soluţia adoptată de legiuitor şi pusă în aplicare de comisia de organizare a concursului de promovare pe loc a procurorilor în funcţii de execuţie, organizat în data de 20.10.2019, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea existenţei unui fapt discriminatoriu.

Ca atare, legalitatea actelor atacate se analizează prin raportare la prevederile legale care au stat la baza lor în forma în vigoare la data organizării concursului, formă care modifică cerinţele pentru înscrierea la concursul de promovare.

Este evident că, prin modificarea de către legiuitor a condiţiei minime de vechime în magistratură pentru promovarea în funcţie şi a modalităţii de calculare a acestei condiţii de vechime (prin neluarea în calcul a perioadei în care magistratul a avut calitatea de auditor de justiţie) nu se poate reţine nicio discriminare între recurenţi, care intenţionau să participe la concursul de promovare din 2019 şi procurorii care au dobândit gradul profesional superior în urma concursului din 2018, fiind vorba de două concursuri diferite de promovare, care au fost organizate în baza unor reglementări diferite în ceea ce priveşte calculul vechimii în funcţie necesară pentru participarea la concurs.

Recurenţii nu se află în situaţii identice sau nici măcar similare cu procurorii care au dobândit gradul de procuror de parchet de pe lângă tribunal în cadrul concursului de promovare din 2018 întrucât aceştia din urmă au participat la concursul de promovare şi au îndeplinit condiţia de vechime de la momentul desfăşurării respectivului concurs.

Este ştiut faptul că legea dispune numai pentru viitor, iar noile condiţii de promovare se aplică în forma actuală doar situaţiilor ivite după intrarea sa în vigoare, fiind atributul legiuitorului în a reglementa condiţii noi de vechime pentru accederea magistraţilor la un grad superior celui deţinut, fără ca prin aceasta să se poată aprecia că se aduce atingere, în esenţă, dreptului la promovare al acestora.

Recurenţii păstrează în continuare dreptul de a dobândi, în condiţiile legii, gradul ierarhic superior, cu respectarea noilor cerinţe de vechime impuse de legiuitor şi reluate doar în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că susţinerile reclamanţilor nu au relevanţa atribuită prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de reclamanţi ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 54/CA/2020-PI din 22.06.2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.