Hospital qualifies as insurance creditor under guarantee fund legislation; appeal admitted, lower court decision quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 09.01.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean De Urgenţă Craiova în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 21623/18.11.2019 emisă de F.G.A. prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa dispună anularea acesteia şi obligarea FGA la plată sumei de 26.235 RON (reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru A.), suma stabilită în dosarul nr. x/2018.

1.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 913 din 7 octombrie 2020, a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată asfel cum a fost formulată.

A criticat recurentul -reclamant sentinţa atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Sentina instanţei de fond este nelegală, având în vedere că producerea unui accident rutier a fost cauza determinata in efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare, motiv pentru care creanţa solicitată îndeplineşte condiţia de a fi considerata o creanţa de asigurare contrar celor reţinute in decizia emisa de FGA.

Despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare fiind reprezentata si de contravaloarea pierderii suferite, prin producerea riscului asigurat, de către o terţa persoana care intra în categoria "persoanei păgubite", conform art. 4 din Legea nr. 213/2015 şi a art. 1 lit. b). din acelaşi act normativ.

Acordarea despăgubirilor este solicitata in baza unui contract de asigurare de răspundere civila, astfel încât creditor de asigurare poate fi orice persoana îndreptăţita sa primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civila.

În consecinţă, apreciază recurentul că prejudiciul suferit de către reclamant a fost determinat de producerea riscului asigurat, rezultând ca acesta are calitatea de creditor de asigurare.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul- pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În combaterea motivelor de recurs pârâtul a arătat că, prin recursul declarat s-au reluat criticile din fond. Astfel, precizează că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a normelor de drept material, în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 213/2015 şi a art. 1 lit. b), în) care este prevăzută definiţia creditorilor de asigurare. Aşadar, instanţa de fond nu a încadrat instituţia medicală în categoria creditorilor de asigurare şi a respins acţiunea, prin care a fost contestată decizia Comisiei speciale de respingere a cererii de plată, formulate de recurentul-reclamant.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 ianuarie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului, precum şi la dispoziţiile legale şi procedurale incidente, Înalta Curte constată că se impune admiterea acestuia, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., casarea sentinţei recurate şi, in rejudecare, admiterea în parte a acţiunii formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova cu consecinţa anulării Deciziei nr. 21623/18.11.2019 emisă de pârâtul F.G.A. cu obligarea pârâtului la soluţionarea pe fond a cererii de plată.

Este de necontestatat că, în fapt, potrivit sentinţei penale nr. 826/2018 pronunţate de Judecătoria Slatina (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 247 din 22. 02. 2019 a Curţii de Apel Craiova), instanţa a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă S.C. B. S.A.. prin lichidator judiciar C. la plată sumei de 26.235 RON.

Prin cererea de plată formulată de reclamantul Spitalul de Urgenţă Judeţean Craiova la data de 14 martie 2019, acesta a solicitat în temeiul Legii nr. 213/2015, ca urmare a intrării în faliment a societăţii de asigurareig B. S.A. ca pârâtul FGA să procedeze la plata despăgubirilor în sumă de 26.235 RON, actualizate cu indicele de inflaţie, astfel cum s-a stabilit prin decizia penală menţionată anterior.

Pârâtul FGA a soluţionat cererea de plată prin decizia Decizia nr. 21623/18.11.2019 prin care a fost respinsă cererea de plată a reclamantului cu privire la suma de 26.235 RON, reţinându-se în esenţă că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurator, nefiind o persoană păgubită prin vătămare corporală sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

În esenţă, Curtea de apel a respins cererea de chemare in judecată cu care a fost învestită, confirmând, astfel, decizia emisă de pârât, raportat la prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, reţinând că unitatea spitalicească trebuia să fie parte a unui contract de asigurare încheiat cu asigurătorul în insolvenţă, ulterior beneficiind de procedura prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 213/2015.

A făcut referire la faptul că unitatea medicală nu se încadrează în categoria persoanelor care pot solicita direct despăgubiri de la asigurator, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 213/2015.

Raţionamentul instanţei de fond rezidă dintr-o interpretare eronată a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 în categoria creditorilor de asigurări, în cazul asigurării de răspundere civilă, intră şi persoanele păgubite, respectiv persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că potrivit sentinţei penale nr. 826/2018 pronunţate de Judecătoria Slatina, instanţa a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă S.C. B. S.A.. prin lichidator judiciar C. la plată sumei de 26.235 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părţii civile A..

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004 creanţele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanţele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă.

Se consideră creanţe de asigurări creanţele Fondului de garantare, precum şi primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operaţiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului".

Totodată, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 acordă creanţei de asigurare aceeaşi definiţie, respectiv "creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare".

În raport de aceste norme, care reprezintă o transpunere în dreptul naţional a Directivei 2009/138/CE şi ţinând cont că pentru a se stabili dacă reclamantul este un creditor de asigurare, iar creanţa invocată de acesta este sau nu una de asigurare, trebuie avută în vedere cauza efectuării cheltuielilor de spitalizare ce fac obiectul cererii de plată adresată Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în mod just a reţinut instanţa de fond că producerea riscului asigurat, respectiv producerea accidentului rutier anterior descris, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare cu victima accidentului.

În acest context normativ rezultă, aşadar, că despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare nu este reprezentată doar de contravaloarea pierderii suferite prin producerea riscului asigurat de persoana asigurată sau a beneficiarului asigurării, ci este reprezentată şi de contravaloarea pierderii suferite de o terţă persoană îndreptăţită prin producerea riscului asigurat.

În raport de aspectele relevate, rezultă fără putere de tăgadă că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova are calitatea de persoană păgubită în sensul art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2005, iar în acest temei este parte în raportul de drept administrativ cu Fondul de Garantare al Asiguraţilor.

Prin urmare, despăgubirea menţionată este o obligaţie izvorâtă din contractul de asigurare obligatoriu încheiat de conducătorul auto culpabil (asiguratul) cu asigurătorul în faliment, pârâtului în calitate de parte civilă fiindu-i recunoscută ca atare acţiunea directă împotriva asigurătorului întemeiată pe clauzele contractul de asigurare deţinut de autorul prejudiciului.

Totodată, deşi dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi ale Legii nr. 503/2004 operează în aparenţă cu noţiuni autonome, acestea au acelaşi înţeles şi întindere cu cele prevăzute de C. civ. şi ale Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România.

Noţiunile de persoană îndreptăţită să primească despăgubiri sau de creanţă de asigurare au fost analizate, discutate şi soluţionate de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. x/2011, care a stabilit că Spitalul de Urgenţă Craiova este îndreptăţit a primi despăgubiri decurgând din contractul de asigurare încheiat de autorul prejudiciului.

Aşa fiind, în temeiul obligaţiei de garanţie legală pentru plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor are obligaţia plăţii despăgubirilor stabilite pe cale amiabilă şi cu atât mai mult a celor stabilite pe cale judiciară, principiul securităţii juridice opunându-se a mai pune în discuţie în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligaţii legale, calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanţă de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanţă judecătorească cu exigenţele procesuale specifice.

Într-adevăr, aşa cum susţine recurentul, plata despăgubirii se face în mod direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat şi asiguratului numai în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit terţa persoană prejudiciată, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., însă Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova este terţa persoană prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate datorită faptei ilicite a unei persoane, care reprezenta un risc asigurat, nu a fost făcută.

Potrivit art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (fost art. 313), "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată", iar potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, în forma în vigoare în perioada de referinţă, "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil".

Este adevărat că pârâtul nu se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile asigurătorului intrat în faliment, fiind ţinut să efectueze plăţi doar în cazurile în care sunt îndeplinite condiţiile reglementate de Legea nr. 213/2015, însă în cauză aceste condiţii sunt întrunite, reclamantul având calitatea de creditor de asigurare - persoană păgubită, iar suma pretinsă de acesta fiind o creanţă de asigurare.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curteîn va admite recursul, va casa sentinţa, va admite în parte acţiunea, va anula Decizia nr. 21623/18.11.2019 emisă de pârâtul F.G.A. şi va obliga pârâtul să soluţioneze pe fond cererea de plată formulată de reclamant, urmând a respinge deci acţiunea în rest ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei nr. 913 din 07.10.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

Anulează Decizia nr. 21623/18.11.2019 emisă de pârâtul F.G.A.

Obligă pârâtul să soluţioneze pe fond cererea de plată.

Respinge în rest acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.