Appeal by Probation Directorate rejected: salary reinstatement upheld with inflation-indexed arrears and statutory interest.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin sentinţa civilă nr. 5383/14.12.2018 pronunţată în dosarul cu numărul de mai sus Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, ca neîntemeiată.

La data de 03.04.2019 reclamanta A. a formulat cerere de completare a hotărârii solicitând instanţei să se pronunţe şi asupra petitelor formulate în acţiunea introductivă referitoare la:

- obligarea Direcţiei Naţionala de Probaţiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflaţiei

- obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar

În motivarea cererii completatoare reclamanta a arătat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5383/2018 instanţa a constatat că, în cursul procesului, pârâţii au emis OMJ 3396/C/30.08.2018, prin care i-au recunoscut sporul de 30%, spor cerut prin acţiunea introductivă, astfel că a respins capetele de cerere cu privire la anularea ordinului precedent de salarizare, emiterea unui nou ordin şi obligarea pârâţilor la plata acestor sporuri (întrucât, într-adevăr, pârâţii i-au recunoscut aceste drepturi şi i le-au achitat, însă cu întârziere, în timpul procesului şi nu la data la care s-au născut, şi fără să le actualizeze cu indicele de inflaţie şi fără a calcula dobânzile legale).

Dat fiind că a solicitat prin cererea introductivă plata unor drepturi restante (provenite din acordarea sporurilor de 30% începând cu 01.01.2018), este îndreptăţită să solicite în instanţă ca aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi să fie purtătoare de dobânzi legale. însă, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la aceste cereri.

Pentru toate cele arătate, a solicitat admiterea cererii de completare a sentinţei civile nr. 5383/2018 şi să se pronunţe şi cu privire la cererile reclamantei de a obliga pârâţii la plata sumelor restante indexate şi acordarea de dobânzi legale.

1.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2486 din 01.11.2019, a calificat excepţia exceptia inadmisbilitatii cererii completatoare ca fiind o apărare pe fondul cauzei şi, în consecinţă, a admis cererea completatoare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune şi a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinului MJ nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculată de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de completare chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A criticat recurentul -pârât sentinţa atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Instanţa de fond a incălcat prevedile art. 444 din C. proc. civ. întrucât "capetele de cerere accesorii nu au fost rezolvate implicit prin respingerea capătului de cerere principal".

Astfel, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind creată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât pin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Arată recurentul că, sensul termenului de "hotărâre" din cuprinsul art. 444 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretat decât în corelare cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) Lit. a)-c) C. proc. civ. conform cărora aceasta trebuie sa conţină, în afară de partea introductivă, considerentele, prin care trebuie să se arate motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlătu-at cererile părţilor, precum şi dispozitivul, care conţine soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. cu cele ale art. 425 alin. C. proc. civ. rezultă că se poate recurge la procedura prevăzută la art. 444 alin. (1) C. proc. civ. numai în condiţiile în care instanţa a omis să se pronunţe asupra asupra unui capăt cerere principal sau accesoriu, atât în considerente, cât şi în dispozitiv.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1357 alin. (1) C. civ., întrucât nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile ca urmare a recunoaşterii de către pârâţi a pretenţiilor reclamantei, conform OMJ nr. 3396/C/2018 şi pe cale de consecinţă, în mod greşit a fost obligată recurenta-pârâtă Direcţia Naţionale de Probaţiune la actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii a sumelor datorate, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe.

În acest sens, a subliniat că începând cu data de 01.01.2018, data de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligaţie legală a pârâţilor în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază (aşa cum s-a dispus prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C/2018) şi prin urmare lipseşte elementul esenţial al răspunderii civile, respectiv existenta u iei fapte ilicite.

Astfel, OMJ nr. 603/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C din 30.08.2018, iar suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilita în procent total de aproape 30% din salariul de bază, în conformitate cu art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 potrivit căruia "Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi (1) Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salarii lor de funcţie, soldelor de grad/salarii lor gradului profesional deţinut, sradaţiilor şi a soldelor de comandă/salarii or de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".

În ceea ce priveşte acordarea sporurilor potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, vă rugăm să constataţi caracterul de oportunitate al acestei decizii instituţionale, având în vedere că în conformitate cu art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V - Familia Ocupaţionată de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională din Legea - cadru nr. 153/2017, sporurile cere i se cuvin intimatei-reclamante, potrivit legii, nu sunt de 25%, respectiv de 5%. existând posibilitatea ca acestea să fie stabilite şi în procent mai mic, întrucât sunt "până la 25%", respectiv "până la 5%", după cum urmează:

"(...) personalul de probatiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%. respectiv de un sf. or pentru păstrarea confidenţialităţii de până ta 5%, aplicate la salariul de bază lunar (...)".

1.4 Apărările formulate în cauză

În combaterea criticilor aduse în recurs intimata-reclamantă A., nu formulat întâmpinare

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 30 aprilie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, 23 februarie 2023, respectiv la data de 15 iunie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului, precum şi la dispoziţiile legale şi procedurale incidente, Înalta Curte constată că se impune respingerea acestuia, pentru considerentele expuse în continuare.

Este de necontestatat că, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei si Direcţia Naţională de Probaţiune, a solicitat: anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale; obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin în ceea ce o priveşte, prin care să ii fie stabilite drepturile salariale în concordanţă cu dispoziţiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la. salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază; obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunţată în acest dosar, precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei; obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale ale subsemnatei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflaţiei; obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din. Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata cheltuielilor ce le voi face cu acest proces şi pe care le voi justifica în termenul legal.

Instanţa de fond a reţinut, printre altele, că reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 603/C/08.02.2018 şi obligarea Minsiterului Justitiei să emită un nou Ordin prin care să fie stabilite drepturile salariale în concordanta cu dispozitiile Legii nr. 153/2017, respectiv la salariul de baza sa i se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de baza.

Ulterior introducerii cererii de chemare in judecata a fost emis OMJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care au fost stabilite noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

La art. 3 al acestuia s-a specificat că sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probaţiune menţionat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadrul nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea.

Conchide instanţa că faţă de emiterea OMJ nr. 3396/C/30.08.2018, va respinge capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 603/C/08.02.2018 si obligarea Ministerului Justitiei să emită un nou Ordin prin care sa fie stabilite drepturile salariale in concordanta cu dispozitiile Legii nr. 153/2017, respectiv la salariul de baza sa i se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de baza, ca neîntemeiate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că demersul juridic al reclamantei a fost iniţiat, la data de 03.04.2019, petenta A. a formulat cerere de completare a hotărârii solicitând instanţei să se pronunţe şi asupra petitelor formulate de în acţiunea introductivă referitoare la:

- obligarea Direcţiei Naţionala de Probaţiune la plata drepturilor salariale ale subsemnatei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflaţiei precum şi obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar

În motivarea cererii completatoare petenta a susţinut că este îndreptăţită să solicite în instanţă ca aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi să fie purtătoare de dobânzi legale. însă, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la aceste cereri.

Instanţa a avut a analiza cu prioritate în ce măsură aspectele deduse judecăţii printr-o cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2486 din 01.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti întrunesc cerinţele procedurii speciale reglementate de art. 444 C. proc. civ.

Astfel, instanţa a reţinut că, desi în dispozitivul sentintei a cărei completare se solicită, s-a mentionat "Respinge cererea ca neîntemeiata", astfel cum rezulta din cuprinsul considerentelor, solutia de respingere vizează capetele de cerere referitoare la anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale; obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin în ceea ce o priveşte, prin care să fie stabilite drepturile salariale în concordanţă cu dispoziţiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază; obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) sumele necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, precum si solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei să aloce pârâtei Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, neexistand nicio argumentare in ceea ce priveste solicitarea reclamantei referitoare la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor cuvenite şi la plata dobânzilor legale.

Soluţia instanţei este corectă.

Se constată că pentru a fi incident motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5, respectiv de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul să facă trimitere, în mod formal la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenta pârâtă, Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Hotărârea poate fi casată pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa sau dacă există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

Or, din perspectiva celor expuse, susţinerile recurentului pârât privind presupusa contradictorialitate, nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât instanţa de fond şi-a argumentat atât în drept cat şi în fapt, soluţia adoptată, în raport de obiectul dedus judecăţii, precum şi în condiţiile în care motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

În ce priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material" invocat de recurent ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, aspecte ce însă nu se verifică în cauză.

Or, raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de fond a reţinut natura juridică a acţiunii reclamantei, de obiectul dedus judecaţii, precum şi faptul că instanţa de instanţa de fond a făcut o legală şi corectă apreciere a raporturilor juridice dintre părţi şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. cărora "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Instanţa constată că textul de lege enunţat are în vedere ipoteza în care judecătorul a omis să soluţioneze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecăţii şi limitele învestirii instanţei pe care instanţa este ţinută să le respecte întocmai, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Faţă de toate aceste împrejurări, aşa cum rezulta din cuprinsul considerentelor, cererea de chemare în judecata a fost respinsă, pe considerentul că, ulterior introducerii cererii de chemare in judecata a fost emis OMJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care au fost stabilit noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

Prin urmare, nu s-a retinut netemeinicia pretentiilor reclamantei, cererea acesteia fiind respinsă motivat de emiterea ordinului nr. 3396/C/30.08.2018 prin care s-au recunoscut acesteia drepturile salariale solicitate.

Or, chiar în considerarea principiului accesorium sequitur principale, respectiv cererile accesorii urmează soarta celei principale, reclamanta este îndreptatită la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor cuvenite şi la plata dobânzilor legale, din moment ce sumele solicitate prin capetele principale de cerere au fost acordate acesteia chiar de catre recurentul -pârât.

Ca atare, susţinerile recurentului nu se regăsesc în niciuna dintre aceste situaţii, prin această procedură nu se poate obţine modificarea hotărârii sub aspectul modului de soluţionare a cauzei în niciunul din elementele sale, instanţa de fond punctând aspectul că, astfel cum rezulta din cuprinsul considerentelor că nu există nicio argumentare în ceea ce priveste solicitarea reclamantei referitoare la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor cuvenite şi la plata dobânzilor legale.

Cum potrivit prevederilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. se procedează la completarea hotărârii numai în caz de minus petita, în mod corect instanţa a examinat temeinicia cererii de completare în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, pentru a verifica dacă s-a pronunţat în integralitate asupra tutor cererilor reclamantei, pronunţând sentinţa în acord cu dispoziţiile legale mai-sus menţionate.

Faţă de soluţia de respingere a acţiunii reclamantei, în condiţiile în care instanţa de fond a omis să se pronunţate asupra capetelor de cerere referitoare la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor cuvenite şi la plata dobânzilor legale, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o legală şi corectă interpretare a dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., motiv pentru care sunt nefondate susţinerile legate de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În contextul celor anterior expuse, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 2486 din 01.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.