Pension indexation claim; nullity of extraordinary appeal for failure to formulate specific grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) granted the exception of nullity raised ex officio and declared the appellant's appeal null and void, thereby upholding the Court of Appeal's earlier civil judgment that had dismissed the claim, leaving the lower instance decision in force. The dispute involved a social security claimant seeking pension indexation under Law No. 127/2019 against the Government of Romania, which the lower court had rejected; the claimant appealed but failed to articulate specific legal errors. The decisive legal basis was the requirement under Article 486(1)(d) and Article 488 of the Code of Civil Procedure that an extraordinary appeal (recurs) must be grounded in specific statutory grounds of illegality (grounds for cassation), rather than merely re-stating factual arguments from the initial complaint; because the appellant merely reiterated substantive arguments without identifying breaches of law or incorrect application of legal norms, the appeal was sanctioned with nullity under Article 489(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ; Pension indexation claim; nullity of extraordinary appeal for failure to formulate specific grounds of illegality: Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 22.03.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta să fie obligat să-i indexeze pensia, conform prevederilor Legii nr. 127/08 iulie 2019.
Judecătoria Craiova, pe cale administrativă, a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul Dolj. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2021.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 31 martie 2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale-procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Dolj şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect indexare pensie, în favoarea secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj.
Dosarul a fost înregistrat la secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj sub nr. x/2021* şi a fost repartizat aleatoriu, după care completul legal investit a procedat la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtul Guvernul României.
La 27.04.2021 pârâtul a formulat întâmpinare, in care a invocat excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
A arătat că de fapt reclamantul solicită majorarea punctului de pensie conform dispoziţiilor Legii nr. 127/2019 şi că această majorare s-a realizat deja, cu un procent de 14%, în cuantumul prevăzut de O.U.G. nr. 135/2020 prin care s-a modificat art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare in care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtului şi admiterea acţiunii .
În şedinţa publică de la data de 08.06.2021, procedând la verificarea competentei generale, materiale si teritoriale instanţa a invocat din oficiu necompetenţa secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj.
Prin sentinţa civilă nr. 2017/08.06.2021 instanţa a declinat competenta materiala de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 13.07.2021, sub nr. x/2021.
Prin sentinţa nr. 236/06.09.2019 instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la ICCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal pt. soluţionarea conflictului negativ.
Prin decizia nr. 5757/19.11.2021 ICCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 11.03.2022 cu nr. x/2021*.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 86 de la data de 31 martie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei soluţii a promovat cerere de recurs reclamantul A., care a reluat în cadrul căii de atac o serie de argumente subsumate situaţiei de fapt expuse şi în cererea de chemare în judecată.
Astfel, a arătat recurentul-reclamant că a efectuat 46 de ani şi 7 luni de muncă, timp în care i-au fost reţinute contribuţiile obligatorii la fondul de pensii şi a precizat că merită o pensie mai mare decât cea pe care o are în prezent în plată.
Nu este de acord recurentul cu modificările intempestive ale legilor în vigoare efectuate de Guvern, prin intermediul hotărârilor de guvern, modificări care îi afectează în mod direct dreptul la o pensie mai mare.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea cererii de recurs în speranţa că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îi va face dreptate.
4. Apărările formulate în cauză
Deşi legal citat cu copie a motivelor de recurs, pârâtul Guvernul României nu a formulat apărări în prezenta cauză.
II. Procedura de soluţionare a recursului
1. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Fiind luată spre examinare, cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii, invocată din oficiu de instanţă, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea anulării cererii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", lipsa acestor menţiuni fiind sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
De asemenea, şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de lege. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din disp. art. 483 alin. (3) C. proc. civ., obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, şi respectiv arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
În speţă, se constată că prezenta cale de atac, deşi formal intitulată cerere de recurs, nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul legal anterior menţionat, aceasta în condiţiile în care, recurentul reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele subsumate situaţiei de fapt expuse şi în acţiunea cu care a învestit instanţa de fond, fără să dezvolte motivele de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi normele de drept material încălcate sau greşit aplicate prima instanţă.
Înalta Curte constată astfel că, în realitate, recurentul A. nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - greşita aplicare sau interpretare a legii, dar niciunui alt motiv de casare din cele expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezentând o reluare, în parte, a criticilor din cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Faţă de criticile formulate de recurent în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele sentinţei de fond, Înalta Curte constată că, printr-o preluare a motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici concrete împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.
Astfel, expunerea în calea de atac a argumentelor din cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, reţinând că recurentul - reclamant A. nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, admiţând excepţia nulităţii, invocată din oficiu, va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 86/2022 din 31 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2023.