Eligibility of EU-funded project expenditures: Conflict of interest in personnel roles and non-retroactive application of financial correction regulations

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.03.2018, urmare declinării de competenţă prin sentinţa civilă nr. 603 din 5 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, reclamanta Universitatea din Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale a solicitat anularea Deciziei nr. 01/7649 din ES/14.04.2017 prin care s-a soluţionat contestaţia din data de 15 martie 2017, decizie prin care s-a dispus menţinerea titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la Direcţia OI POCU MEN cu nr. x/06.02.2017 prin care a fost individualizată şi stabilită în sarcina reclamantei obligaţia de a plăti o creanţă bugetară în valoare de 144.124,40 RON, şi, pe cale de consecinţă, admiterea în totalitate a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la Direcţia OI POCU MEN cu nr. x/06.02.2017; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la Direcţia OI POCU MEN cu nr. x/06.02.2017, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata creanţei bugetare.

1.2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 113 din 08.04.2020, a respins cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta Universitatea din Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta Universitatea din Bucureşti, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă, în esenţă, a criticat sentinţa atacată, sub următoarele aspecte:

- în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat Ia Direcţia OIPOSDRU MEN cu nr. x/06.02.2017 se reţine că:

"există elemente care atestă starea de conflict de interese, aşa cum este definită de legislaţia românească în vigoare (O.U.G. nr. 66/2011 şi Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare) ". Din analiza prevederilor legale imperative invocate se constatată că regulile în materia conflictului de interese se aplică exclusiv pentru contractele de finanţare încheiate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 (respectiv data de 30 iunie 2011 - data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului în Monitorul Oficial al României, conform art. 115 alin. (5) din Constituţia României din 1991, republicată). Or, contractul de finanţare x nr. E 1862/A2/31.03.2010, a fost încheiat la data de 3K03.2010, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Faţă de aceste aspecte, este evident că prevederile legale din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de emitentul OIPOCU-MEN ca temei al actului administrativ atacat nu-şi puteau produce efectele şi, pe cale de consecinţă, actul administrativ este emis fără temei legal.

- în mod eronat, instanţa de fond consemnează: (..,)această norma a fost corect reţinută de către organismul cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, fiind incidenţă şi aplicabilă prezentei speţe", întrucât conţinutul art. 52 din Regulamentul CE nr. 1605/2002 nu poate fi interpretat altfel decât în sensul în care interdicţia acolo reglementată este aplicabilă în mod exclusiv persoanelor cărora li se aplică Statutul funcţionarilor, respectiv Regulamentul nr. 3I/CEE, 11/CEEA de stabilire a Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţii Economice Europene şi ai Comunităţii Europene a Energiei Atomice (J045, 14.6.1962, p.1385/62), cu modificările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 din Regulamentul menţionat, se interzice "Tuturor actorilor financiari şi oricărei alte persoane implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Comunităţilor. Dacă survine un astfel de caz, persoana in cauză trebuie să se abţină de la astfel de măsuri şi să prezinte situaţia autorităţii competente". Interpretarea dată art. 52 din Regulamentul1605/2002 se referă la actorii financiari (definiţi în mod expres în Capitolul 3, Titlul IV - Execuţia bugetară ca fiind Ordonatorul de credite şi Contabilul) şi la alte persoane implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului, situaţie neaplicabilă în speţă, întrucât persoanele în cauză nu se află în niciuna din poziţiile sus menţionate.

Or, fiind vorba de un text de lege care prevede limitări ale libertăţilor fundamentale, este de strictă interpretare şi aplicare şi nu poate fi extins. De asemenea, trebuie avut în vedere şi art. 51 potrivit căruia:

"Comisia şi fiecare dintre celelalte instituţii pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competenţele de execuţie bugetară în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul regulament şi de normele lor interne, în limitele pe care le stabilesc în actul de delegare. Cei astfel împuterniciţi nu pot acţiona decât în limitele competenţelor care le-au fost delegate în mod expres ".

- arată recurenta că odată cu semnarea contractului de finanţare, obligaţia respectării contractului, revine în egală măsură atât beneficiarului, cât şi finanţatorului. Pârâta a cunoscut componenţa echipei de implementare a proiectului x, încă din faza de evaluare tehnico-financiară a cererii de finanţare, aşadar anterior semnării contractului de finanţare, iar răspunderea pentru legalitatea contractului de finanţare revine în principal finanţatorului. Mai mult chiar, finanţatorul a verificat, aprobat şi rambursat Cererile de rambursare nr. 1,2,3, şi 4. Rezultă» astfel, fără putere de tăgadă că, finanţatorul, în deplină cunoştinţă de cauză, a validat integral cheltuielile cu proiectul, fără a sesiza vreun incident (care, în caz contrar, ar fi dus în mod firesc la invalidarea ca neeligibile a anumitor cheltuieli).

- instanţa de fond omite faptul că pârâta Direcţia OI POCU MEN îşi invocă, în fapt, propria culpă contractuală, în momentul în care a procedat la recalcularea cheltuielilor salariale ale responsabilului proceduri FSE întrucât prin Notificarea nr. 5 înregistrată la 01FOSDRU MECS sub nr. x/13.05.2011, în deplină cunoştinţă de cauză, a aprobat anagajarea dnei. A., fără a sesiza vreun incident (care, în caz contrar, ar fi dus în mod firesc la încadrarea pe un alt post).

Referitor la cheltuielile neeligibile solicitate la rambursare aferente cheltuielilor cu cazarea şi transportul participanţilor.

-referitor la cheltuielile neeligibile solicitate la rambursare aferente cheltuielilor cu cazarea şi transportul participanţilor curtea reţine, în mod greşit, că, contrar susţinerilor reclamantei, în mod corect s-a constatat ca, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate si a listei cheltuielilor eligibile In cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-201$, suma de 949,62 RON reprezentând diurnă pentru B. (participant) a fost constatată ca fiind neeligibilă, întrucât reclamanta, deşi face referire la clarificarea OIPOSDRU MECTS nr. 309/21.02.2011 nu a făcut dovada îndeplinirii acordării acestui sprijin financiar, în conformitate cu legislaţia aplicabilă.

- astfel, regimul juridic al cheltuielilor de felul celor în cauză este reglementat de prevederile H.G. nr. 759/2007privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale. Potrivit art. 2 din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă» o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ, pe lângă condiţiile prevăzute la lit. a) şi b) (să fie efectiv plătită între 01.01.2007 -31.12.2015, să fie însoţită de facturi sau alte documente contabile) şi condiţiile de la lit. c) şi d), adică să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea de operaţiuni, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1,083/2006 şi să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

- potrivit Dispoziţiei nr. 11564/17.09.2012, în perioada 24.09.2012-29.09.2012 doamna B., a participat la cursul internaţional "SBTM 12" La Instituti Gulbenkian de Ciencia, Portugalia, în altă ordine de idei, niciuna dintre condiţiile arătate mai sus sau prevăzute în actele normative enumerate nu este încălcată de cheltuielile reprezentând contravaloare diurnă fapt» de altfel, pe deplin confirmat şi de către pârâta care nu a identificat şi nici nu a invocat vreo încălcare a vreunei condiţii de eligibilitate, rezumându-se a afirma că:

"în conformitate cu Ordinul nr. 1217/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilittae si a listei cheltuielilor eligibile această cheltuială este neeligibilă, prin urmare a fost invalidată la cererea de rambursare nr. x suma de 60,21 RON şi s-a propus recuperarea diferenţei de 889,41 RON validate la cererea de rambursare nr. x ".

- prin urmare decizia de a declara suma de 949,62 RON ca neeligibilă nu este motivată în fapt, iar principiul obligaţiei de a menţiona temeiul deciziilor vizează atât motivarea în fapt cât şi în drept, deoarece fiecare decizie adoptată de către o instituţie poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane, astfel încât trebuie evitată adoptarea de decizii bazate pe temeiuri sumare sau vagi sau care nu conţin raţionamente individuale.

- trimiterea făcută de OIPOSDRU - MEN la Ordinul nr. 11170/2010 nu poate fi considerată o motivare în drept. Printr-un astfel de comportament se încalcă dreptul persoanei administrate, în speţă Universitatea din Bucureşti, de a se apăra, iar acest motiv, lipsa motivării este suficientă pentru anularea actului juridic.

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale nu a formulat întâmpinare.

1.5 Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurenta-reclamantă reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., instanţa de recurs nu poate reveni.

Din această perspectivă criticile vizând interpretarea probelor, care tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de Curtea de Apel, nu pot fi primite în recurs.

Or, Înalta Curte constată că prin recursul declarat, recurenta reclamantă repune în discuţie chestiunile de fapt şi de drept analizate şi dezlegate de prima instanţă, situaţie faţă de care se reţine că problemele ce se impun a fi soluţionate şi de către instanţa de control judiciar vizează deopotrivă, conţinutul probatoriului care a fost administrat, raportat la prevederile art. 34 alin. (3) şi art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011,cu modificările şi completările ulteriore.

Este de necontestat că, între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU MEN, delegat de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - AMPOSDRU şi reclamanta Universitatea din Bucureşti, în calitate de Beneficiar al finanţării, s-a încheiat Contractul de Finanţare nr. x, înregistrat la AMPOSDRU cu nr. x/31.03.2010, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU prin OIPOSDRU MEN pentru implementarea Proiectului x, intitulat "Program postdoctoral pentru formare cercetători în ştiinţe" coordinator fiind prof. univ. d. C..

Potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din contract, a fost stabilită o perioadă de implementare a Proiectului de 36 luni, începând cu prima zi lucrătoare următoare datei intrării în vigoare a contractului, valoarea totală eligibilă a contractului fiind estimată la suma de 20.530.194,00 RON - art. 3 alin. (1) din contract.

OIPOSDRU-MEN a dispus verificarea administrativă a aspectelor menţionate în suspiciunea de neregulă cu nr. x/24.02.2016, ce a avut drept scop verificarea aspectelor menţionate în Sesizarea nr. x/22.01.2016.

În urma analizării documentelor justificative (tehnice şi financiare) existente la dosarul suspiciunii de neregulă aferente contractului de finanţare x cu titlul "Program postdoctoral pentru formare cercetători în ştiinţe", OIPOSDRU-MEN a constatat cheltuieli neeligibile în cuantum de 147.126,79 RON.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.02.2017 cu privire la Contractul de finanţare nr. x, proiect cod SMIS 19216 s-a constatat efectuarea de către reclamantă a unor cheltuieli neeligibile, fiind stabilită în sarcina sa o creanţă bugetară de 144.125,40 RON (rezultată prin scăderea din totalul cheltuielilor neeligibile constatate a sumei de 3.001,39 RON reprezentând contribuţia eligibilă beneficiar, în procent de 2,04%).

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/1022/SJCSN încheiat la data de 06.02.2017, reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/14.04.2017.

Practic, chestiunea juridică dedusă judecăţii în prezenta cauză vizează invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului.

O critică a recurentului-reclamant vizează nerespectarea principiului neretroactivităţii legii, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor legale care reglementează conflictul de interese.

În opinia recurentei-reclamante, din analiza prevederilor legale imperative invocate se constatată că regulile în materia conflictului de interese se aplică exclusiv pentru contractele de finanţare încheiate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 este nelegală, întrucât actul normativ reţinut de către autoritatea de control nu era în vigoare la data săvârşirii presupusei nereguli.

Înalta Curte reţine că, deşi data săvârşirii neregulii este situată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, trebuie avut în vedere faptul că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006, precum şi faptul că, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-89/14 s-a statuat că, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată şi efectelor ulterioare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă de drept a aplicării legii noi-O.U.G. nr. 66/2011 şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat în data de 26.05.2016, în cauzele conexe C-260/14 şi C261/14, statuând că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba de aplicarea unei reglementări noi la efecte viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Prin urmare, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului CE nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârile CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivităţii legii noi.

Aşadar, faţă de starea de fapt şi de drept existentă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 "neregulă-orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat au care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Din perspectiva acestor dispoziţii legale rezultă că suma este plătită necuvenit în situaţia în care există o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiat în baza acestor dispoziţii.

În speţă, în conformitate cu prevederile contractului de finanaţare x la art. 9 alin. (1) Obligaţiile părţilor/Obligaţiile beneficiarului, beneficiarul trebuie să asigure managementul şi implementarea Proiectului în concordanţă cu prevederile acestui contract, ale legislaţiei comunitare şi naţionale şi cu instrucţiunile emise de AMPOSDRU, cu maxim de profesionalism, eficienţă şi în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu.

Totodată, conform intrucţuiunilor AM POSDRU managerul de proiect avizează rapoartele se activitate ale membrilor echipei de implementare certificând astfel în mod obiectiv realitatea activităţilor desfăsurate.

Or, raportat la contractul de finanţare, este evident că acesta implică obligarea părţilor contractante la a respecta o anume conduită contractuală. Nerespectarea acestei conduite, atrage sancţionarea celui care nu respectă lex parti, conform clauzelor contractului, iar acolo unde contractul în economia sa nu prevede, se completează cu prevederile legale în domeniu.

Aşadar, aceste aspecte trebuiau avute în vedere în temeiul reglementărilor naţionale şi europene incidente în materia conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, chiar dacă în contractul părţilor, la momentul încheierii acestuia, nu exista nicio prevedere referitoare la conflictul de interese sau incompatibilităţi.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că personalul implicat în derularea proiectului avea obligaţia de a se abţine de la orice situaţie care putea da naştere unui conflict de interese în legătură cu implementarea proiectului, obligaţie instituită prin art. 52 din Regulamentul CE nr. 1605/2002.

Mai mult decât atât, prevederile art. 12 alin. (1) din contractul de finanţare x reglementează în mod expres principiul aplicării imediate a legii noi, care presupune că legea nouă se aplică nu numai situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, ci şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute (facta futura).

Prima instanţă a răspuns convingător la această problemă, în sensul că, este corectă concluzia echipei de control de stabilire a existenţei unui conflict de interese în situaţia în care d-nul C., în calitate de manager de proiect, a avizat activitatea fiului său, D., angajat ca expert în proiect, începând cu luna noiembrie 2010, iar domnul E. a cumulat calitatea de responsabil financiar cu calitatea de expert contabil, astfel încât susţinerile reclamantei referitoare la inexistenţa unui conflict de interese şi a unei nereguli sub acest aspect nefiind întemeiate.

Interpretarea dată de recurentă contravine principiilor ce se degajă din dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1605/2002, în temeiul cărora conflictul de interese intervine în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alin. (1), este compromisă din motive care implică familia, viaţa sentimentală, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului.

Astfel, faptul că d-nul C., în calitate de manager de proiect, a avizat activitatea fiului său, D., angajat ca expert în proiect, începând cu luna noiembrie 2010, iar domnul E. a cumulat calitatea de responsabil financiar cu calitatea de expert contabil, din echipa de implementare a proiectului, nominalizată prin cererea de finanţare depusă de către beneficiar, este de natură să fundamenteze prezumţia existenţei unor interese economice comune. Or, tocmai preîntâmpinarea unor astfel de situaţii constituie cauza reglementării conflictului de interese. Într-o astfel de situaţie, nu se poate afirma că "nu există nicio normă legală încălcată", în condiţiile în care s-a produs încălcarea unui principiu care garantează tratamentul egal şi nediscriminarea al operatorilor economici. Astfel fiind, în mod corect în cauză a fost constatată neregula şi a fost stabilită creanţa bugetară.

Mai mult decât atât, fiind vorba de gestionarea unor fonduri publice, nerambursabile, care sunt acordate în vederea îndeplinirii unor obiective bine determinate, existenţa unui conflict de interese este de natură a compromite managementul eficient al acestor fonduri, fără să mai fie nevoie ca acesta să cauzeze şi un prejudiciu material cuantificabil, prejudicierea bugetului Uniunii Europene dar şi a bugetului de stat, producându-se prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Or, exercitarea imparţială şi obiectivă a activităţii desfăşurate de cele două persoane în cadrul proiectului finanţat din fonduri nerambursabile este compromisă din motive care implică interesul economic, astfel că nu pot avea caracter eligibil, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007, cheltuielile reprezentând salariile şi contribuţiile aferente pentru aceste persoane.

Aşa cum s-a manţionat anterior, relevante sunt prevederile art. 52 din Regulamentului CE nr. 1605/2002, stipulează clar: (1) Tuturor actorilor financiari şi oricărei alte persoane implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Comunităţilor. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abţină de la astfel de măsuri şi să prezinte situaţia autorităţii competente. (2) Un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alin. (1), este compromisă din motive care implică familia, viaţa sentimentală, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului.[s.n.].

De asemenea, referitor la d-na A., responsabil proceduri FSE, s-a reţinut în mod corect de către instanţa fondului că potrivit atribuţiilor din fişa de post şi a descrierilor din rapoartele de activitate, experienţa profesională specifică, aşa cum reiese din CV, aceasta nu se putea încadra în niciuna din cele 3 categorii de experţi, activitatea acesteia, prestată în cadrul proiectului putea fi încadrată la categoria "Personal administrativ, secretariat şi personal auxiliar".

În ceea ce priveşte cheltuielile neeligibile solicitate la rambursare aferente cheltuielilor cu cazarea şi transportul participanţilor, contrar susţinerilor reclamantei, în mod corect s-a constatat că, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013, suma de 949,62 RON reprezentând diurnă pentru B. (participant) a fost constatată ca fiind neeligibilă, întrucât reclamanta, deşi face referire la clarificarea OIPOSDRU MECTS nr. 309/21.02.2011 nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor acordării acestui sprijin financiar, în conformitate cu legislaţia aplicabilă.

Înalta Curte constată că decizia de a declara suma de 949,42 RON ca neeligibilă a fost motivată, dovadă că reclamanta-recurentă a cunoscut şi nu a contestat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, aceasta a nuanţat din punctul său de vedere ceea ce a considerat că este culpabil autorităţii de management.

Or, din considerentele hotârârii recurate rezultă fără posibilitate de echivoc, că instanţa de fond a conchis în mod corect că reclamanta, nu a adus argumente în combaterea situaţiei de fapt referitoare la constatările echipei de control, care să combată cele reţinute de aceasta, respectiv aceea că, pentru a fi eligibile, sumele stabilite în procesul-verbal trebuie să fie accesate cu respectarea clauzelor din contractul de finanţare şi a celorlalte dispoziţii legale incidente.

Ţinând seama de toate cele arătate şi având ca fundament constatarea că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a legii, în temeiul prevederilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă.

III. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate considerentele de fapt şi de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea din Bucureşti împotriva sentinţei nr. 113 din 08.04.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.