State budget reimbursement of EU financial corrections barred by definitive judicial maintenance under O.G. 15/2013

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în data de 23.04.2018, astfel cum a fost precizata în data de 27.11.2018, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Călăraşi, prin Consiliul Judeţean Călăraşi a chemat în judecată pe paratii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice si Fondurilor Europene - Direcţia Generală AM POS MEDIU şi Ministerul Fondurilor Europene, solicitand instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună:

1. Anularea Notei nr. x/13.11.2017 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013.

2. Anularea adresei nr. x/13.11.2017, prin care a fost comunicata nota de mai sus.

3. Anularea Deciziei MDRAPFE-POS MEDIU nr. 83262/27.12.2017, prin care a fost respinsa contestatia administrativa.

4. Obligarea pârâtilor la aprobarea solicitării nr. 15140/26.09.2017, aferentă proiectului "Sistem integrat de management al deşeurilor solide în Judeţul Călăraşi", privind suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 15/2013,

1.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin sentinţa nr. 524 din 13.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admis excepţia inadmisibilitatii capatului de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/13.11.2017 şi, pe cale de consecinţă,

a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/13.11.2017, ca inadmisibil.

Totodată, a respins acţiunea în rest, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Călăraşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Succesor în Drepturi şi Obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Călăraşi, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-pârâtă, în esenţă, a criticat hotărârea recurată din următoarele motive:

În ceea ce priveşte motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., recurenta a apreciat că soluţia primei instanţe a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, inclusiv ale art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată în 2003, art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, art. 3l alin. (11) din normele aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, precum şi art. 634 din C. proc. civ.

Se arată că aplicarea dispoziţiilor art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie realizată prin raportare la data intrării în vigoare a O.G. nr. 15/2013. Ordonanţa nr. 15/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României,Partea Inr. 496/7 august 2013, şi a intrat în vigoare la 10 august 2013.

Apreciază că hotărârile definitive la care fac referire prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie interpretate în sensul existenţei unei restricţii de aplicare a acestor dispoziţii atunci când este vorba de corecţii constatate şi aplicate prin note de constatare care au rămas fost menţinute prin sentinţe şi decizii judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor O.G. nr. 15/2013.

Aşadar, data hotărârilor judecătoreşti definitive prevăzute la art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie raportată la data apariţiei acestei ordonanţe iar nu la data efectuării solicitării de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare.

Prin raportare la prezenta cauză, observăm că presupusele Decizii nr. 1333/31.02.2017 şi 1588/02.05.2017 sunt, din punct de vedere cronologic, pronunţate ulterior datei de 10 august 2013, adică ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor O.G. nr. 15/2013.

Potrivit hotărârii recurate, prima instanţă a respins această critică motivat de faptul că textul legal nu face o asemenea distincţie. Or, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată în 2003, respectiv faptul că legea dispune numai pentru viitor, este evident că situaţia de excepţie reglementată de art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie aplicată pentru actele şi faptele realitate ulterior acesteia. Drept urmare, hotărârile definitive la care fac referire prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie interpretate în sensul existenţei unei restricţii de aplicare a acestor dispoziţii atunci când este vorba de corecţii constatate şi aplicate prin note de constatare care au rămas fost menţinute prin sentinţe şi decizii judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor O.G. nr. 15/2013.

Se mai susţine in continuare că hotărârea primei instanţe este nemotivată, fiind astfel incident dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

In acest sens, potrivit hotărârii recurate, prima instanţă a respins această critică motivat de faptul că textul legal nu face o asemenea distincţie. Or, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată în 2003, respectiv faptul că legea dispune numai pentru viitor, este evident că situaţia de excepţie reglementată de art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie aplicată pentru actele şi faptele realitate ulterior acesteia. Drept urmare, hotărârile definitive la care fac referire prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie interpretate în sensul existenţei unei restricţii de aplicare a acestor dispoziţii atunci când este vorba de corecţii constatate şi aplicate prin note de constatare care au rămas fost menţinute prin sentinţe şi decizii judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor O.G. nr. 15/2013.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 83262/27.12.2017, arătă că potrivit art. 31 alin. (11) din normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013 (aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013), " (11) Contestaţia prevăzută la alin. (10) se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare, prin decizie aprobată de directorul general al AM POIM, care se comunică beneficiarului în termen de 5 zile de la aprobare. ". Aşadar, contestaţia împotriva notei de neîncadrare se soluţionează prin decizie aprobată de directorul general al părţii adverse. Or, din examinarea nr. 83262/27.12.2017, recutrenta susţine că aceasta a fost semnată de directorul general adjunct, contrar prevederilor art. 31 alin. (11) din normele aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013.

E arată în continuare că legea (art. 31 alin. (11) din normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013) reglementează în mod clar ("distinge") care e calitatea pe care o are persoana care are aptitudinea/capacitatea necesară pentru soluţionate contestaţia prin decizie - respectiv "director general", legea neincluzând în această sferă şi calitatea de "director general adjunct".

Or, prin soluţia pronunţată, prima instanţă de judecată a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 31 alin. (11) din normele aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013, astfel că soluţia pronunţată este nelegală.

In ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/13.11.2017, apreciează că această soluţie a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor de drept din cadrul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că în lipsa acestui act, notele în cauză nu aveau aptitudinea de a produce efecte juridice, sens în care apreciem că legiuitorul român a avut în vedere o sferă mult mai largă decât cea reţinută de instanţa de judecată atunci când a admis excepţia inadmisibilităţii, astfel că inclusiv adresa nr. x/13.11.2017 va putea fi interpretată drept act în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât soluţia primei instanţe referitoare la acest capăt de cerere este nelegală.

Faţă de acestea a solicitat admitere recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia AM POS Mediu - succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind în esenţă că hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în speţă.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În prealabil, aşa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanţei de recurs doar examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanţa de fond, şi, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situaţiei de fapt.

Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Criticile referitoare la nemotivarea sentinţei, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin această critica, recurenta-reclamantă a reproşat instanţei de fond nemotivarea sentinţei pronunţate, în condiţiile în care nu au fost analizate apărările reclamantei expuse la pct. 24-28 prin cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă şi superficială, critică ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs este nefondat în condiţiile în care ceea ce critică recurenta este, în fapt, menţinerea soluţiei din actele administrative atacate sub aspectul că instanţa a ajuns la aceeaşi concluzie, împrejurare ce nu poate fi asimilată unei nemotivări a hotărârii.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile.

În condiţiile în care instanţa de fond şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că sunt temeinice actele atacate nu se poate reţine absenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, contradictorie, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Hotărârea judecătorească recurată explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a respins acţiunea.

Aşadar, în mod incontestabil, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acţiunii, astfel că nu poate fi primită critica recurentului în sensul că hotărârea din fond nu răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., instanţa de recurs nu poate reveni.

Este de necontestat că, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013 a fost semnat contractul de finanţare nr. x/28.04.2011, aferent proiectului "Sistem integrat de management al deşeurilor solide în Judeţul Călăraşi", cod SMIS 30252, al cărui beneficiar a fost Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Călăraşi, prin Consiliul Judeţean Călăraşi.

În vederea implementarii proiectului, reclamanta a încheiat doua contracte, cu privire la care s-a constatat ca au fost încălcate prevederile legale în materia achizitiilor publie, astfel: contractul nr. x/28.08.2012, încheiat între reclamanta şi S.C. A.-SC B. S.R.L. (devenită S.C. C. S.R.L.,), avand ca obiect "Construcţia a 2 staţii de transfer (Călăraşi şi Olteniţa) extinderea unei staţii de transfer (Lehliu Gară) şi construcţia a 2742 platforme de colectare a deşeurilor menajere şi 1157 platforme de colectare a deşeurilor reciclabile în judeţul Călăraşi", cu o valoare iniţială a contractului de 10.473.366,51 RON (fără a se lua în calcul c./val. actelor adiţionale ulterioare). Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.09.2013 s-a dispus aplicarea UAT Judeţul Călăraşi a unei corecţii financiare de 5% în valoare de 523.668,33 RON, asupra contractului de lucrări de mai sus .

Contestaţia administrativă a beneficiarului a fost respinsă prin Decizia nr. 134397/19.11.2013 .

Impotriva actelor administrative menţionate, UAT Judeţul Călăraşi a formulat cerere de anulare în faţa instanţei judecătoreşti, sens în care s-a format pe rolul Curţii de Apel Bucureşti dosarul nr. x/2014, iar prin sentinţa civilă nr. 3209/25.11.2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de UAT Judeţul Călăraşi ca neîntemeiată. Această sentinţă a rămas definitivă, ca urmare a respingerii recursului formulat de UAT Judeţul Călăraşi ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1333/31.03.2017, pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

In ceea ce priveşte contractul nr. x/08.11.2012, încheiat între reclamant şi D. S.R.L., având ca obiect "Asistenţă tehnică pentru supervizarea contractelor de lucrări şi a furnizării de echipamente", cu o valoare iniţială a contractului de 4.883.634 RON (fără a se lua în calcul c./val. actelor adiţionale ulterioare).

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/23.10.2013 s-a dispus aplicarea UAT Judeţul Călăraşi a unei corecţii financiare de 5% în valoare de 244.181,70 RON, la data întocmirii notei de constatare, asupra contractului de prestări servicii de mai sus .Contestaţia administrativă a beneficiarului a fost respinsă prin Decizia nr. 134531/20.12.2013 .

Recurenta reclamantă UAT Judeţul Călăraşi a formulat cerere de anulare împotriva actelor administrative menţionate, sens în care s-a format pe rolul Curţii de Apel Bucureşti dosarul nr. x/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 2372/15.09.2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de UAT Judeţul Călăraşi ca neîntemeiată care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1588/02.05.2017, pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea recusului promovat de UAT Judeţul Călăraşi.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin solicitarea nr. 15140/26.09.2017, înregistrată la Autoritatea de Management POS Mediu sub nr. x/02.10.2017, reclamantul a cerut ca toate corectiile financiare de mai sus, aplicate prin cele doua note de constatare, să fie suportate de la bugetul de stat, în conformitate cu O.G. nr. 15/2013 (privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, pentru Programul operaţional sectorial Mediu 2007-2013) - fila x, respectiv: suma de 353.459,87 RON, reprezentând Fondul European de Dezvoltare Regională; suma de 79.528,48 RON, reprezentând cofinanţare de la bugetul de stat; suma de 100.791,98 RON, reprezentând TVA., suma de 178.882,59 RON, reprezentând Fondul European de Dezvoltare Regională, suma de 40.248,59 RON, reprezentând cofînanţare de la bugetul de stat, suma de 52.907,61 RON, reprezentând TVA.

Pârâtul a respins solicitarea reclamantului, prin Nota nr. x/13.11.2017 privind neîncadrarea în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013, întrucât este incidenta situaţia de excepţie prevăzută de art. 6. lit. c) din O.G. nr. 15/2013.

Aşadar, faţă de starea de fapt şi de drept existentă, solicitarea UAT Judeţul Călăraşi nr. 15140/26.09.2017 se încadrează în prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 cu modificarile şi completările ulterioare în ceea ce priveşte contractul de lucrări afectat de neregjli nr. x/28.08.2012 şi contractul de prestări servicii afectat de nereguli nr. x/08.11.20'2, astfel încât sumele solicitate prin respectiva adresă nu pot face obiectul suportării de la bugetul de stat, potrivit dispoziţiilor respectivului act normativ.

Recurenta a criticat sentinţa sub aspectul că hotărârile definitive la care fac referire prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie interpretate în sensul existenţei unei restricţii de aplicare a acestor dispoziţii atunci când este vorba de corecţii constatate şi aplicate prin note de constatare care au rămas fost menţinute prin sentinţe şi decizii judecătoreşti.

Acest raţionament nu poate fi reţinut în condiţiile în care potrivit art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului operaţional sectorial Mediu 2007-2013, respectiv din cadrul Programului operaţional Infrastructură mare 2014-2020:

…c) în situaţia în care corecţiile financiare şi/sau creanţele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 1, prin hotărâri definitive".

Problema de drept ce face obiectul disputei este reprezentată de înţelesul sintagmei "au fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 1, prin hotărâri definitive".

Prima instanţă a răspuns convingător la această problemă, în sensul că în speta de fata, după cum s-a arătat mai sus, cele doua corectii aplicate reclamantei, prin cele doua note de constatare, au fost mentinute prin hotarâri judecatoresti definitive, respectiv prin decizia nr. 1333/31.03.2017 şi prin decizia nr. 1588/02.05.2017, ambele pronuntate de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.

Sustinerea reclamantei în sensul ca hotărârile judecătoresti trebuie să fi rămas definitive înainte de intrarea în vigoare a O.G. nr. 15/2013 este neintemeiată, întrucât textul legal nu face nicio distinctie după cum rămânerea definitiva a intervenit înainte sau după intrarea în vigoare a ordonantei.

De altfel, în situaţia în care, prin hotărâre definitivă, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare ar fi fost anulată, reclamantul nu ar mai fi avut interes să solicite aceste facilităţi instituite prin O.G. nr. 15/2013, fiind exonerată de plata acestora de către instanţa judecătorească.

Astfel, pretinderea încălcării acestor dispoziţii legale nu are o susţinere în motivarea lor, fiind lesne de observat faptul că recurenta nu combate practic sentinţa, ci reia argumentele din cuprinsul întâmpinării, argumente de natură a conduce la introducerea arbitrariului în soluţionarea cererilor având ca obiect solicitări de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 15/2013.

În ceea ce priveşte critica privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 31 alin. (11) din normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013, motivat de faptul că Legea ar reglementa în mod clar calitatea de "director general" pe care trebuie să o deţină persoana care are capacita necesară pentru soluţionarea contestaţiei prin decizie nu poate fi reţinut.

Cum bine a punctat judecătorul fondului, În ceea ce priveşte semnatarul deciziei nr. 83262/27.12.2017, sunt incidente prevederile art. 3 alin. (10) din anexa Ordinului MMSC nr. 2112/2013, potrivit cărora:

"Contestaţia prevăzută la alin. (9) se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare, prin decizie aprobată de către conducerea Autorităţii de management POS Mediu, care se comunică beneficiarului, în termen de 5 zile de la aprobare."

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/13.11.2017, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că adresa de mai sus reprezintă doar o adresa insotitoare, de înaintare către reclamanta a Notei nr. x/13.11.2017, astfel încât acesta nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind susceptibila de a fi contestată pe calea contenciosului administrativ.

Nu în ultimul rând, nici motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. indicat de recurentă nu este incident, prin hotărârea dată, instanţa nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

De altfel, recurenta nici nu a indicat care anume regulă de procedură ar fi fost încălcată prin sentinţa pronunţată de curtea de apel.

Ţinând seama de toate cele arătate şi având ca fundament constatarea că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a legii, în temeiul prevederilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă.

III. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate considerentele de fapt şi de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Călăraşi împotriva sentinţei nr. 524 din 13.02.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.