Validity of government mask mandate in public spaces under state of alert: scope of executive authority versus ministerial joint orders and fundamental rights restrictions

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, anularea Hotărârii de Guvern nr. 856/14.10.2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, deoarece nu respectă condiţiile de formă şi de fond impuse de acte normative cu forţă juridică superioară, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 327 de la data de 16 decembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamatul A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat recurs reclamatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, în motivare, reclamantul a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale de la art. 13 din Legea nr. 55/2000 care prevedea posibilitatea impunerii măştii doar prin ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, a apreciat recurentul- reclamant că prevederea indicată anterior este o prevedere expresă, specială, care exclude posibilitatea altor autorităţi de a impune obligativitatea măştii.

A susţinut recurentul - reclamant faptul că obligativitatea purtării măştii nu putea fi impusă pentru spaţiile publice deschise deoarece actul care avea forţă juridică superioară H.G. nr. 856/14.10.2020 nu conţinea o asemenea dispoziţie.

Totodată, a precizat că, prin O.U.G. nr. 192/2020, din textul de lege criticat a fost înlăturată menţiunea "închise", acesta prevăzând doar obligativitatea purtării măştii în spaţiile publice.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea cererii de recurs.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - intervenient în numele altei persoane Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare la recursul promovat de recurentul -reclamant prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente speţei.

2.1. Procedura de soluţionare a recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse ulterior.

Prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză reclamantul A. a solicitat anularea H.G. nr. 856/14.10.2020.

Prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei a respins cererea reclamantului cu motivarea că atribuţia de a stabili orice fel de măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns, asigurarea rezilienţei comunităţilor şi diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate revine în principal Guvernului României, prin adoptarea unei hotărâri de guvern, iar numai în subsidiar legiuitorul a recunoscut şi în sarcina ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne posibilitatea de a adopta, printr-un ordin comun, anumite măsuri, expres individualizate, printre care şi cea de obligativitate a purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă.

Nemulţumit de soluţia dată speţei de faţă, reclamantul a formulat cerere de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., singura critică adusă de acesta fiind cea de încălcare a disp. art. 13 din Legea nr. 55/2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 55/2020, în forma în vigoare la data adoptării H.G. nr. 856/2020:

"Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne se poate institui:

a) obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă;".

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Acest motiv nu se confirmă în cauză deoarece art. 13 din Legea nr. 55/2020, în forma în vigoare la data adoptării H.G. nr. 856/2020, reglementa în cuprinsul său faptul că "se poate institui" obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă".

Pe cale de consecinţă, lecturând textul de lege, se desprinde concluzia că acesta prevedea o posibilitate iar nu o obligaţie de instituire a măsurii privind purtarea măştilor în spaţii publice închise, etc, legiuitorul neînţelegând să folosească modul imperativ la elaborarea normei materiale. Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte reţine că hotărârea de Guvern atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor actului normativ ce avea forţă juridică superioară, respectiv Legea nr. 55/2020, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Totodată, Înalta Curte constată şi faptul că hotărârea atacată, în calitate de act juridic infralegislativ Legii nr. 55/2000, nu înlătură competenţa altor organe ale puterii executive de a adopta măsuri de aceeaşi natură cu cele înscrise în H.G. nr. 856/2020.

În acelaşi timp, instanţa de control judiciar reţine că adoptarea măsurii prin hotărârea de Guvern atacată, deşi aduce o limitare drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a avut ca scop protejarea sănătăţii publice, fiind luată cu respectarea exigenţelor art. 34 al Constituţiei şi art. 2 din CEDO. Ca atare, se relevă în situaţia de faţă caracterul legitim al restrângerii drepturilor fundamentale ale individului ca urmare a constatării existenţei unei ameninţări clare la viaţa populaţiei.

Petru toate aceste considerente, apreciind că nu se identifică în cauză motive de reformare a sentinţei civile atacate din perspectiva criticilor expuse de partea declarantă a căii de atac, Înalta Curte va constata legalitatea şi temeinicia soluţiei primei instanţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 327/2022 de a data de 16 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal,ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2023.