Suspension of administrative debt recovery based on service contract expiration and good-faith reliance on public extension announcement

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, suspendarea efectelor titlului de creanţa executoriu nr. 20/35252/M.N./14.12.2022 emis de Secretariatul General al Guvernului României, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului administrativ menţionat.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 31 de la data de 13 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea privind-o pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI.

A fost dispusă suspendarea executării titlului de creanţă nr. x/14.12.2022 emis de Secretariatul General al Guvernului, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul Secretariatul General Al Guvernului, solicitând admiterea căii de atac, cu casarea sentinţei civile atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de suspendare ca inadmisibile.

În esenţă, în motivare, a arătat că în mod nelegal a apreciat prima instanţă de judecată faptul că ar fi îndeplinite în cauză condiţiile cumulative de la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiţia cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

Cu privire la inexistenţa cazului bine justificat, a precizat că, prin aplicarea greşită a normelor de drept material, prima instanţă a efectuat o calificare greşită a titlului de creanţă nr. x/14.12.2022 deoarece acesta nu reprezintă un act administrativ în sensul cerut de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ ci este în realitate o notificare, care nu a fost emisă pentru punerea în executare a legii.

Referitor la cea de -a doua condiţie a pagubei iminente, a susţinut că argumentele avute în vedere de prima instanţă cu privire la afectarea sau blocarea activităţii debitoarei sunt irelevante în cauza de faţă.

Pentru aceste motive, a reluat concluziile de admitere a căii de atac a recursului cu consecinţa casării soluţiei de la fondul cauzei şi respingerea cererii de chemare în judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondate, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.

A mai arătat că în cauză nu sunt îndeplinite, contrar opiniei exprimate de recurent, cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Procedura de soluţionare a recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Secretariatul General al Guvernului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. a încheiat cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului contractul de prestări servicii nr. x/05.06.2020 având ca obiect "prestarea serviciilor de promovare a campaniei de informare publică derulata de beneficiar, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea COVID-19, şi/sau servicii de promovare a campaniilor de informare publică derulate de beneficiar privind modul de reluare a activităţilor economice şi sociale după încetarea stării de urgenţă şi a stării de alertă." Contractul de prestări servicii a fost în vigoare până la data de 05.10.2020.

La data de 07.08.2020 a intrat în vigoare Legea nr. 164/2020 care a aprobat cu modificări O.U.G. nr. 63/2020, una dintre modificări fiind instituirea posibilităţii executivului de a extinde perioada de derulare a campaniilor de informare şi de creştere a bugetului aferent.

Urmare a anunţului privind prelungirea campaniei de informare publică, publicat de pârât pe site-ul propriu, prin care prestatorii erau invitaţi a solicita încheierea unui act adiţional de prelungire a contractului iniţial, între părţi a fost încheiat cel de-al doilea contract de prestări servicii nr. x/24.11.2020 cu o durată de 37 de zile, până la data de 31.12.2020.

La data de 08.11.2022 pârâtul a emis notificarea nr. 20/31713/M.N./08.11.2022 prin care i-a solicitat reclamantului să le plătească în termen de 7 zile suma de "15.000 RON cu TVA inclus, reprezentând valoare încasata necuvenit în afara perioadei contractuale (17.10 - 23.11.2020) în vederea prestării unor servicii media, potrivit Contractului de prestări servicii nr. x2020 şi potrivit Actului adiţional nr. x2020."

Împotriva acestei notificări, reclamanta a formulat plângere prealabilă, dovada parcurgerii etapei premergătoare adresării instanţei de judecată fiind ataşată la dosarul cauzei.

Ulterior, reclamanta a solicitat, în cadrul demersului judiciar de faţă, suspendarea executării notificării nr. 20/31713/M.N./08.11.2022 iar prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată formulată şi a dispus suspendarea executării titlului de creanţă.

Nemulţumit de soluţia primei instanţe a formulat recurs pârâtul Secretariatul General al Guvernului din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pornind la analiza cererii de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.

Înalta Curte aminteşte că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Rezultă că, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia De contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanţei supreme s-a statuat că aparenţa de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularităţii procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Astfel de împrejurări, cu titlu exemplificativ însă fără a fi limitative, au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul normativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În speţa de faţă, cu privire la condiţia cazului bine justificat, reclamanta a susţinut că din cele două contracte încheiate cu pârâtul reiese durata acestora, respectiv din art. 6 al primului contract reiese că are o durată de 120 de zile(de la data semnării şi până la data de 17.10.2022) iar din cel de-al doilea contract reiese că durata acestuia este până la data de 31 decembrie 2020. Mai mult, cu privire la intervalul de timp cuprins între data de 17.10.2020- 23.11.2020 reclamanta nu a negat şi nici pârâtul nu a contrazis că a prestat serviciile, în condiţiile în care pentru această perioadă între părţi nu a existat un contract.

Astfel, reclamanta a procedat la prestarea serviciilor tocmai în considerarea anunţului pârâtului de la data de 27.08.2020, care a intervenit anterior expirării primului contract în care se stipula că "Referitor la situaţia furnizărilor de servicii media care sunt în prezent titulari ai unor contracte de prestări servicii, în vigoare până la 31 octombrie 2020, se vor încheia acte adiţionale la solicitarea prestatorilor, în vederea alinierii (...). Aceste acte adiţionale vor cuprinde clauze prin care se va prelungi durata contractelor, reclacularea sumelor, aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 63/2020 astfel cum a fost modificată prin Legea 164/2020 precum şi alte clauze în conformitate cu prevederile legale".

În concluzie, Înalta Curte reţine că, din criticile expuse de reclamantă, aşa cum a constatat şi prima instanţă, se conturează condiţia cazului bine justificat cu privire la inexistenţa obligaţiei de restituire a sumei de 15.000lei în condiţiile în care părţile procesuale nu au poziţii divergente în ceea ce priveşte prestarea serviciilor, astfel că nu devine incidentă instituţia îmbogăţirii fără justă cauză.

Prin urmare, se relevă aparenţa de nelegalitate a actului denumit notificare de restituire şi emis de către pârât, care a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă şi care, ca urmare a acestui comportament, nu s-ar putea susţine că s-ar fi îmbogăţit fără justă cauză câtă vreme ar fi continuat a executa obligaţiile care au decurs dintr-un contract de prestări servicii care a expirat, în credinţa că va semna cu pârâtul un act adiţional în condiţiile ce reieşeau din anunţul publicat la data de 20.08.2020.

În continuare, instanţa de control judiciar consideră că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce intimatei - reclamante în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităţilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligaţii.

Suspendarea pronunţată de instanţă nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiţiei pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicţionale.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond că reclamanta nu deţine disponibilităţile băneşti necesare achitării sumei de 15.000lei aspect care poate determina poprirea conturilor şi implicit imposibilitatea achitării salariilor celor 10 angajaţi precum şi blocarea activităţii, în sprijinul acestor susţineri fiind depusă la dosar balanţa de verificare. Prin urmare, plata acestei sume, dacă ar trebui onorată imediat alături şi de celelalte datorii ale societăţii poate avea ca efect un prejudiciu material viitor şi previzibil.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Secretariatul General Al Guvernului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei civile nr. 31 din 13 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2023.