ANAF's revision request for back wages and stress allowance held inadmissible due to prior res judicata analysis

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 din data de 31.12.2019 reclamanta A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) Bucureşti a solicitat:

1. obligarea instituţiei pârâte la plata în favoarea reclamantei, aferent perioadei 15.12.2015-01.08.2019, a drepturilor salariale reprezentate de indemnizaţia de conducere în procent de 30% aplicat la salariul de bază, prin raportare la drepturile salariale ale persoanelor cu funcţii de execuţie aflate în situaţii similare, ce au exercitat activităţi de coordonare a unui serviciu din cadrul Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală 1 Suceava în perioada de referinţă, precum şi la actualizarea acestor drepturi salariale cu indicele de inflaţie de la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective;

2. obligarea instituţiei pârâte la actualizarea drepturilor salariale cuvenite reclamantei ca efect al reluării începând cu data de 01.08.2019 a raporturilor de funcţie publică suspendate de drept începând cu data de 15.12.2015, cu indicele de inflaţie de la data plăţii (03.12.2019), precum şi la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale care i se cuveneau de la 15.12.2015 şi până la 01.08.2019, de la data exigibilităţii fiecărui venit lunar şi până la plata efectivă;

3. obligarea instituţiei pârâte să stabilească în favoarea sa, începând cu data de 01.03.2017, un spor pentru risc şi solicitare neuropsihică de 25% aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcţionarilor publici din cadrul ANAF care deţin funcţia de inspectori antifraudă (detaşaţi pe post de specialişti antifraudă în cadrul Ministerului Public), potrivit sentinţei nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, dosar nr. x/2017, definitivă, cu plata în favoarea sa începând cu data de 01.03.2017 a sumelor constând în drepturile salariale aferente procentului de 20% reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică (stabilit prin OPANAF nr. 964/2015) şi cuantumul acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar (potrivit Ordinului nr. 835/01.03.2017 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ordinului nr. 836/01.03.2017 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a Ordinului nr. 1021/27.03.2017 emis de către Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, toate anulate prin sentinţa nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, dosar nr. x/2017, definitivă), sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective;

În temeiul art. 204, alin. (1) C. proc. civ. a formulat cerere completatoare solicitând ca, pe lângă capetele de cerere iniţiale, să se dispună în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală:

- obligarea instituţiei pârâte la plata, în favoarea reclamantei, aferent perioadei 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018, a echivalentului valoric al voucherelor de vacanţă, de 1.450 RON per an, în raport de art. I din O.U.G. nr. 46/2017 - de modificate şi completare a O.U.G. nr. 8/2009, coroborat cu art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 90/2017, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea drepturilor şi până la plata efectivă;

- obligarea instituţiei pârâte la plata, în favoarea reclamantei, a echivalentului valoric al tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2018 - 30.11.2018, conform art. 5 din Legea nr. 142/1998 şi Normelor aprobate prin H.G. nr. 23/2015, respectiv al indemnizaţiei de hrană aferentă lunii decembrie 2018, conform art. 18 din Legea nr. 153/2017, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la plata efectivă;

- obligarea instituţiei pârâte la plata în favoarea reclamantei a indemnizaţiei de concediu pentru perioada 2016 - 2018, prin luarea în considerare, pe lângă salariul de bază, a sporurilor de care beneficiază, incluse în media zilnică pe baza căreia se calculează indemnizaţia de concediu, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la plata efectivă;

- obligarea instituţiei pârâte la plata sumei de 28.714 RON + 6.600 RON = 35.314 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă în dosarul penal finalizat prin sentinţa penală nr. 133/22.05.2018 a Tribunalului Suceava, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 685/09.07.2019 a Curţii de Apel Suceava, ambele pronunţate în dosar nr. x/2015, fiind incidente prevederile art. IX din O.U.G. nr. 46/2009 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2009, raportate la prevederile Ordinului nr. 50/2011 pentru reglementarea modalităţii de plată şi recuperare a cheltuielilor de judecată ocazionate de procedurile judiciare iniţiate împotriva persoanelor care ocupă sau au ocupat funcţii de demnitate publică, înalţi funcţionari publici, funcţionari publici şi personal contractual în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al unităţilor aflate în subordinea acesteia.

Prin sentinţa nr. 572 din 24 septembrie 2020, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile ca neîntemeiate; a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu instituţia pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) Bucureşti; a obligat pârâta să plătească reclamantei, începând cu data de 01.03.2017 şi până la schimbarea raporturilor de serviciu, drepturile salariale în procent de 25 % aplicat la salariul brut lunar la nivel maxim cu ale persoanelor cu funcţii aflate în situaţii similare reprezentând diferenţa neacordată aferentă sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective; a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentate de indemnizaţia de conducere în procent de 30% aplicat la salariul de bază, aferentă perioadei 15.12.2015-01.08.2019, şi prin raportare la drepturile salariale ale persoanelor cu funcţii aflate în situaţii similare sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective; a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul valoric al voucherelor de vacanţă în sumă de 1450 RON aferente anului 2018 actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective; a respins în rest acţiunea; a respins cererea privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 792 din 19 octombrie 2020, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea având ca obiect completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 572/24.09.2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosar nr. x/2019, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu instituţia pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (ANAF) Bucureşti, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 258 din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 572/24.09.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava.

Totodată, s-a admis recursul ANAF declarat împotriva sentinţei civile nr. 572/24.09.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava. S-a casat în parte sentinţa civilă nr. 572/24.09.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava, şi, în rejudecare: s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind solicitarea de obligare la plata drepturilor salariale aferente procentului de 20%, reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică stabilit prin OPANAF nr. 964/2015, şi cuantumul acordat al acestui spor. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 792/19.11.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava. S-a casat sentinţa civilă nr. 792/19.11.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava şi, în rejudecare: s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 572/24.09.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava. S-a completat sentinţa menţionată, în sensul că: s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea indemnizaţiei de concediu pentru perioada 2016-2017. S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea la plata echivalentului valoric al tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2018-31.11.2018.

A fost obligată pârâta la actualizarea drepturilor salariale cuvenite reclamantei ca efect al reluării începând cu data de 01.08.2019 a raporturilor de funcţie publică suspendate de drept începând cu data de 15.12.2015, cu indicele de inflaţie de la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 15.12.2015 - 01.08.2019, de la data exigibilităţii fiecărui venit lunar şi până la plata efectivă. A fost obligată intimata-pârâtă la plata în favoarea recurentei-apelante a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), a solicitat instanţei să fie obligată pârâta ANAF Bucureşti la calcularea şi la plata în favoarea sa de despăgubiri echivalente cu diferenţele de drepturi salariale cuvenite ulterior datei de 01.03.2017 la zi şi în continuare, pe durata raporturilor de funcţie publică, aferente procentului de 20% (determinat prin scăderea din cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică, stabilit prin OP ANAF nr. 964/2015, a cuantumului acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar, potrivit Ordinului nr. 835/01.03.2017, Ordinului nr. 836/01.03.2017 şi Ordinului nr. 1021/27.03.2017, toate emise de către Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, toate anulate prin sentinţa nr. 402/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, Dosar nr. x/2017, definitivă, prin Hotărârea nr. 458/04.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, definitivă şi prin Hotărârea nr. 584/30.09.2020 a Curţii de Apel Suceava, definitivă), în aceleaşi condiţii ca cele recunoscute pe cale judiciară persoanelor aflate în situaţia sa - funcţionari publici (inspectori) la Direcţia Regională Antifraudă 1 Suceava - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF Bucureşti, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală penalizatoare de la scadenţă şi până la achitarea sumelor cuvenite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 635 din data de 07 octombrie 2021, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pentru putere de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., iar prin decizia nr. 370 din 06.04.2022 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.05.2021, sub nr. x/2021*.

Prin sentinţa nr. 597 din 29.09.2022, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii dreptului de a invoca excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a respins ca fiind tardiv formulată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a respins ca nefondată acţiunea având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta A. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 252 din 25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii recursului incident, excepţie invocată de reclamantă prin întâmpinare.

S-a respins, ca nefondat, recursul incident declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva încheierii din 15.09.2022 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

S-a admis recursul principal declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 597 din 29.09.2022 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

S-a casat în parte sentinţa recurată şi în rejudecare: s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

A fost obligată intimata-pârâtă la plata în favoarea recurentei reclamante a sumelor cu titlu de despăgubiri reprezentate de contravaloarea diferenţelor salariale de natura sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică - diferenţa de procent de 20%, calculate la nivelul de salarizare maxim aflat în plată pentru funcţiile similare, începând cu 01.03.2017.

A fost obligată intimata-pârâtă la actualizarea acestor diferenţe salariale cu indicele de inflaţie precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor drepturi salariale de la data scadenţei şi până la data plăţii efective. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate care nu sunt contare prezentei.

II. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2023, revizuenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa anulării Deciziei nr. 252 din 25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 258 din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Totodată, a solicitat şi suspendarea executării deciziei a cărei revizuire se solicită.

În motivarea cererii de revizuire, a arătat că în privinţa cuantumului sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică la care este îndreptăţită intimata-reclamantă, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât diferit, prin raportare la funcţia pe care intimata-reclamantă o deţine în cadrul ANAF - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală.

Astfel, a învederat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub dosar nr. x/2019, intimata-reclamantă a solicitat obligarea ANAF să stabilească, începând cu data de 01.03.2017, un spor pentru risc şi solicitare neuropsihică de 25% aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcţionarilor publici din cadrul ANAF care deţin funcţia de inspectori antifraudă (detaşaţi pe post de specialişti antifraudă în cadrul Ministerului Public) potrivit sentinţei nr. 404/29.03.20.18 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2017, definitivă, cu plata începând din data de 01.03.2017.

Prin Decizia nr. 258/14.04.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava a casat în parte sentinţa nr. 572/24.09.2020 pronunţată de către Tribunalul Suceava şi, în rejudecare, a respins ca nefondat capătul de cerere privind solicitarea de obligare a ANAF la plata drepturilor salariate aferente procentului de 20% reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică stabilit prin OPANAF nr. 964/2015 şi cuantumul acordat al acestui spor în temeiul OPANAF nr. 1021/2017.

În considerentele Deciziei nr. 258/14.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2019 s-a reţinut definitiv că printr-o serie de ordine emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală s-a stabilit cuantumul sporului de suprasolicitare neuropsihică ce se acordă personalului din cadrul ANAF în diferite perioade de timp, însă reclamanta nu a contestat aceste ordine.

Prin cererea care a format obiectul dosarului nr. x/2021, intimata-reclamantă a solicitat instanţei anularea Ordinelor nr. 835/01.03.2017, nr. 836/01.03.2017 şi nr. 1021/27.03.2017 emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, calcularea şi plata drepturilor salariale cuvenite de la 01.03.2017 la zi, pe durata raportului de funcţie publică, în procent de 20% aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferenţa neacordată aferentă sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective, plus dobânda legală calculată de la scadenţă şi până la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, intimata-reclamantă a susţinut că este discriminată din punct de vedere salarial faţă de alte persoane aflate într-o situaţie similară ca încadrare care au obţinut prin hotărâre judecătorească definitivă obligarea ANAF la plata unui spor de risc şi solicitare neuropsihică în cuantum mai mare decât cel prevăzut prin Ordin al Preşedintelui ANAF, respectiv prin sentinţa civilă nr. 402/29.03.2018 a Tribunalului Suceava în dosarul nr. x/2017, prin hotărârea nr. 458/04.08.2020 a Curţii de Apel Oradea şi prin hotărârea nr. 584/30.09.2020 a Curţii de Apel Suceava.

În primul ciclu procesual, apărările formulate au vizat exclusiv autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 258/14.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 635/07.10.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea pentru putere de lucru judecat.

În recurs, Curtea de Apel Suceava a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe pe considerentul că cele două litigii au cauze diferite: plata despăgubirilor echivalente invocând o situaţie discriminatorie în materie salarială, respectiv acordarea sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică la nivel maxim de 25% ca element salarial distinct aplicat la salariul brut lunar, perioada de timp aferentă solicitărilor fiind aceeaşi.

În rejudecare, Tribunalul Suceava a fost ţinut să respecte dispoziţia instanţei de casare şi a soluţionat cauza pe fond.

Astfel, prin sentinţa nr. 597/29.09.2022 pronunţată de către Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2021 s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a respins ca nefondată acţiunea.

Pe fondul cererii, hotărârea Tribunalului Suceava este fundamentată pe Decizia nr. 11/2022 din 21.03.2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, invocată de către ANAF prin apărările formulate în cauză.

Pentru înţelegerea efectelor ce ar decurge din punerea în executare a Deciziei nr. 252/25.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, de către Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta a învederat că prin Decizia nr. 11/2022 din 21.03.2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că dispoziţiile art. 7 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 99/2016 şi ale art. 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 9/2017 nu se opun posibilităţii ca, în vederea încadrării în limitele creditelor bugetare şi în cuantumul cheltuielilor de personal aprobate, Preşedintele ANAF, ca ordonator principal de credite (corect: ordonator secundar de credite), să stabilească un cuantum procentual al sporului inferior nivelului maximal reglementat de legiuitor, condiţionare care dă expresie obligaţiilor ordonatorilor de credite - de a se încadra în limitele cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul anual al instituţiei, reglementat de art. 22 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010 şi de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că devine insuficientă îndeplinirea cerinţei desfăşurării activităţii în aceleaşi condiţii, faţă de imperativul normativ al încadrării în cheltuielile bugetare cu salariile, şi stabileşte că, preşedintele ANAF, în calitate de ordonator de credite, avea posibilitatea legală de a reduce cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică (pagina 13, pct. 96 din Decizia nr. 11/2022).

Astfel, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de care beneficiază personalul din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală este un spor procentual, nu în cuantum fix, astfel încât, stabilirea în concret a procentului aferent este lăsată în competenţa legală a ordonatorului de credite, în speţă, Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, acesta fiind obligat să asigure încadrarea în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul instituţiei, conform art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 99/2016.

Având în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit căruia "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării Deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", revizuenta a susţinut că prin Decizia nr. 252/25.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a încălcat inclusiv Decizia nr. 11/2022 din 21.03.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În completare, revizuenta a arătat că dispoziţiile art. 6 din Legea - cadru nr. 153/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, incidente în speţă, prevăd asigurarea de salarii de bază egale pentru munca cu valoare egală, nefiind aplicabil şi în cazul sporurilor.

Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, actele normative care au reglementat salarizarea personalului din cadrul ANAF până la data de 01.07.2017 au fost abrogate.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice "sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal".

De asemenea, sporurile reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017 sunt expres prevăzute la Capitolul II, Secţiunea a 3 a. Sporuri, iar, printre acestea nu se regăseşte sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropshică.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 153/2017, la data intrării în vigoare a prevederilor acestei legi, au fost abrogate prevederile art. 1-13 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel că au fost abrogate inclusiv prevederile art. 12 alin. (8) şi alin. (9) din O.U.G. nr. 83/2014 care stabileau acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropshihică de până la 25% exclusiv în sarcina personalului din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală.

Rezulta că, din anul 2017 şi până în prezent, nu există niciun temei pentru acordarea acestui spor, fiind acordat nelegal de către instanţele de judecată, câtă vreme nu există o normă legală care să prevadă un astfel de spor după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Revizuenta a mai menţionat că, în eventualitatea respingerii cererii de revizuire, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu dispune de alte surse de finanţare, în afară de cele alocate prin lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, "cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată", iar potrivit art. 47 din acelaşi act normativ, "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol".

În concluzie, revizuenta a arătat că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar plata diferenţei suplimentare solicitată de către intimata-reclamantă, în plus faţă de drepturile salariate stabilite prin lege, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie sau dobânda legală, s-ar putea realiza numai prin intervenţia legiuitorului.

III. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În principal, a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că în dosarul nr. x/2021 a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie care a fost respinsă.

A arătat că în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Suceava a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, cu toate efectele sale, aspect ce rezultă din dispoziţia de casare a hotărârii Tribunalului Suceava şi de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea judecării pe fond.

În subsidiar, a arătat că nu există contrarietate de hotărâri, deoarece prin Decizia nr. 258/14.04.2021 a Curţii de Apel Suceava s-a respins capătul de cerere privind obligarea ANAF la plata drepturilor salariale aferente procentului de 20% reprezentând diferenţa dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică stabilit prin OPANAF nr. 964/2015 şi cuantumul efectiv acordat al acestui spor, de 5%, începând cu data de 01.03.2017.

Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 s-a solicitat obligarea pârâtei ANAF Bucureşti la calcularea şi la plata în favoarea reclamantei de despăgubiri echivalente cu diferenţele de drepturi salariate cuvenite ulterior datei de 01.03.2017 la zi şi în continuare, pe durata raporturilor de funcţie publică, aferente procentului de 20% (determinat prin scăderea din cuantumul de 25% al sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică, stabilit prin OPANAF nr. 964/2015, a cuantumului acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar, potrivit Ordinului nr. 835/01.03.2017, Ordinului nr. 836/01.03.2017 şi Ordinului nr. 1021/27.03.2017, toate emise de către Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, toate anulate prin sentinţa nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, Dosar nr. x/2017, definitivă, prin Hotărârea nr. 458/04.08.2020 a Curţii de Apel Oradea, definitivă şi prin Hotărârea nr. 584/30.09.2020 a Curţii de Apel Suceava, definitivă), în aceleaşi condiţii ca cele recunoscute pe cale judiciară persoanelor aflate în situaţia reclamanei - funcţionari publici (inspectori) la Direcţia Regională Antifraudă 1 Suceava - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF Bucureşti, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală penalizatoare de la scadenţă şi până la achitarea sumelor cuvenite.

Spre deosebire de dosarul nr. x/2019, cererea ulterioară a fost întemeiată pe considerente ce ţin exclusiv de discriminare salarială raportat la persoane aflate în exact aceeaşi situaţie - funcţionari publici (inspectori) la Direcţia Regionala Antifraudă 1 Suceava - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF Bucureşti, dar şi pe considerente ce ţin de principiile de salarizare în mod unitar şi la nivel maxim, în acord cu cele statuate prin Decizia CCR 794/2016. Prin urmare, s-a solicitat instanţei să constate existenţa unei discriminări personale şi să dispună repararea prejudiciului astfel cauzat, cu acordarea diferenţelor de drepturi cuvenite, în aceleaşi condiţii ca ale funcţionarilor publici aflaţi în situaţia intimatei-reclamante.

Intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză.

IV. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

De asemenea, trebuie precizat că pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, de aceeaşi instanţă sau de către instanţe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepţiei puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive partea interesată nu a invocat excepţia puterii lucrului judecat situaţia creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Totodată, existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, este condiţia fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Aşadar, se impun a fi analizate cu prioritate condiţiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

În cauză, prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat anulării Deciziei nr. 252 din 25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 258 din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Fără a mai relua în integralitate aspectele privind obiectele celor două dosare, căile de atac declarate şi soluţiile pronunţate, prezentate, de altfel, pe larg la punctul I al deciziei, intitulat "Circumstanţele cauzei", Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, în speţă nefiind îndeplinită condiţia cu privire la neivocarea în al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, instanţa să fi omis să o analizeze şi să se pronunţe asupra ei.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se observă că în al doilea proces care a vizat dosarul nr. x/2021 (respectiv dosarul nr. x/2021 în rejudecare) al Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost invocată de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală excepţia autorităţii de lucru judecat (respectiv excepţia puterii de lucru judecat) a Deciziei nr. 258 din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, prin sentinţa nr. 635 din data de 07 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pentru putere de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., iar prin Decizia nr. 370 din 06 aprilie 2022 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând în considerentele deciziei:

"Este de domeniul evidenţei că litigiul pendinte are o cauză diferită - respectiv rezultată din tratamentul discriminatoriu în materia salarizării reclamantei recurente concretizat prin neacordarea sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică la nivelul maxim de 25% comparativ cu situaţia funcţionarilor publici aflaţi în situaţii similare beneficiari ai respectivului spor acordat la nivel maxim - faţă de cea a litigiului soluţionat definitiv prin Decizia nr. 258/14.04.2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal aşa încât, soluţia primei instanţe care a reţinut în mod greşit autoritatea de lucru judecat a respectivei Decizii în prezenta cauză, contravine dispoziţiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul nr. x/2021 a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.05.2021, sub nr. x/2021*.

Prin sentinţa nr. 597 din 29.09.2022, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii dreptului de a invoca excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a respins ca fiind tardiv formulată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a respins ca nefondată acţiunea având ca obiect "litigiu privind funcţionarii publici", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentinţa nr. 792 din 19 octombrie 2020, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea având ca obiect completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 572/24.09.2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosar nr. x/2019, formulată de reclamanta A..

Împotriva acestor sentinţe au declarat recurs reclamanta A. şi recurs incident pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticându-le pentru nelegalitate.

Pârâta a invocat prin întâmpinare, dar şi prin recursul incident, excepţia puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 258 din 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, solicitând să se constate că, în rejudecarea fondului, Tribunalul Suceava avea obligaţia de a analiza cu prioritate excepţia puterii de lucru judecat a deciziei menţionate, excepţie care nu a fost analizată de instanţa de recurs, în primul ciclu procesual.

În considerentele Deciziei nr. 252 din 25 aprilie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut faptul că:

"prin Decizia nr. 370/06.04.2022 pronunţată în prezentul dosar, s-a decis că excepţia autorităţii de lucru judecat nu poate fi primită în cauză. Prin urmare, dat fiind faptul că autoritatea de lucru judecat circumscrie, cu necesitate, şi noţiunea de putere de lucru judecat, în mod corect a apreciat tribunalul că nu mai are a se pronunţa asupra acestei chestiuni, tranşată definitiv prin decizia de casare intermediară".

Prin urmare, fată de toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte observă că demersul judiciar al revizuentei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este inadmisibil, fiind invocată şi analizată de către instanţa de judecată, în al doilea proces, excepţia autorităţii de lucru judecat.

V. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

În baza dispoziţiilor art. 513 din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 252 din 25 aprilie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători; recursul se va depune la Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.